La Cluj-Napoca a avut loc un eveniment cultural de excepţie, cu o semnificaţie aparte, care din păcate puţini o înţeleg. La Centrul de Cultură Urbană Casino s-a vernisat expoziția „Ornamente din documente brâncovenesti”, pictură pe sticlă realizată de Dr. Simona-Teodora Roșca-Neacșu, membru UAP. Artista a reuşit să realizeze picturi pe sticlă după iconografia manuscriselor şi hrisoavelor brâncoveneşti. E interesat de observat aceste acte de domnie ale lui Constantin Brâncoveanu mărite şi ilustrate color cum ne pot oferi o radiografie a unei epoci de mare înflorire culturală originală. Literele şi ornamentele făcute în chinovar şi aur sunt înflorate şi atent realizate de tipografii domnitorului. Din acestea observăm conectarea Ţării Româneşti la arta şi cultura barocului occidental, fapt ce a rată o civilizaţie brâncovenească în interferenţă cu Europa preiluministă a acele epoci.
Constantin Brâncoveanu nu este legat doar de martirologie, cum ne-am obişnuit din canonizare, ci şi de o domnie de 26 de ani bogată în realizări culturale sau economice, care a integrat Ţara Românească în curentele de dezvoltare europeană a epocii. Ca şi Dimitrie Cantemir, voievodul muntean a fost un preiluminist prin mecenatul promovat care nu s-a mărginit doar la Ţara Românească, ci la întreg spaţiul ortodox românesc, în special în Transilvania, dar şi la românii din Balcani. Avea dreptate istoricul clujean Pompiliu Teodor când scria că preiluminismul românesc s-a afirmat de la domnia lui Constantin Brâncoveanu din 1688. Brâncovenismul se bazează pe moştenirea imperială bizantină în corelaţie cu civilzaţia occidentală într-o sinergie originală românească.
În cadrul evenimentului a avut loc şi prezentarea „Monografiei Constantin Basarab Brâncoveanu – Portret domnesc și retrospectiva unei epoci”, realizată de către autor, Dr. Claudiu – Victor Turcitu, sef serviciul arhive medievale din cadrul Arhivelor Naționale ale României. Lucrarea a apărut la Editura DAR DEVELOPMENT Publishing cu sprijinul Fundației Alexandrion. Documentele care au constituit sursa de inspirație pentru expoziție au făcut obiectul volumului „Constantin Brâncoveanu 300 – Documente din Arhivele Naționale ale României”, realizat de un colectiv coordonat de dr. Claudiu Victor Turcitu, apărut în Editura DAR Development Publishing 2014 și reeditat în 2016, prezentat la Cluj alături de volumul „Ornamente si miniaturi în documente brâncovenești” de același autor, care reprezintă prima abordare, a ornamentației documentelor de cancelarie, lucrările apărute până acum abordând, tema conexă a ornamentației din tiparul brâncovenesc.
Dr. Claudiu Victor Turcitu a prezentat cu elocinţă cele două volume care developează importanța acestui domnitor în ecuația culturală post-bizantină din spațiul românesc, dar și în Balcani și la Istanbul. A arătat necesitatea studierii arhivelor otomane care și astăzi oferă surprize despre epoca Brâncoveanu care a pus amprenta pe arta și arhitectura epocii. „Consider că această carte este o lucrare excepțională, deoarece avem nevoie în primul rând de surse din documente de arhivă ca să putem înțelege perioadele istorice. Și atunci, în această carte, de exemplu, faptul dea nu fi doar imagini de putere, imagini de construcții intelectuale, ci și imagini din viața de zi cu zi, ale realității, ale necesităților tinerilor este ceva extraordinar. Avem de asemenea și o hartă politică, un cadru general care ne face să gândim. Și ne face să ne gândim la ce este această societate în plină evoluție și care pregătește marile mișcări ante-pedantise care vor urma peste aproape un secol. Dar acest personaj Brâncoveanu este cu adevărat un prinț care are o importanță uriașă în istoriografie, în istoria românească. Prin urmare, a-l pune în valoare, a-l prezenta, atât în limba română și cât și în engleză reprezintă un adevărat cadou nu numai pentru români da și pentru toți cei care sunt interesați de Europa de Sud-Est, deci nu doar din României, dar și din străinătate” cum a declarat la o lansare anterioară de la Bucureşti, Paolo Odorico, de l École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris.
„Deși e o perioadă destul de lungă, de 25 de ani de domnie a lui Brâncoveanu în Țara Românească, numărul mare de documente face ca această epocă să fie surprinsă în primele două volume din cele trei care vor surprinde această perioadă, documente aflate în arhivele naționale dar nu numai, documente aduse, cu ajutorul Fundațiai Alexandrion, din Istanbul, de la Arhiva Otomană. Documentele acestea sunt transcrise, ceea ce facilitează mult accesul la informația documentară și înlătură o barieră de acces la arhive și la cunoașterea conținutului informațional. Volumul 3 sperăm să apară în cursul anului viitor și să se bucure foarte mulți de el. A fost foarte greu, numai la arhivele naționale am excavat nu mai puțin de 500 de fonduri și colecții documentare, asta înseamnă peste 1000 de documente, arhiva lui Brâncoveanu, după ultimele aprecieri cu tot documente interne, documente externe însumând aproximativ 25000 de documente emise în cancelaria Brâncovenească” a declarat autorul monografiei, Claudiu Victor Turcitu. Dar ceea ce a adus nou monografie o reprezintă legăturile lui Constantin Brâncoveanu cu Transilvania supusă asaltului habsburgilor şi a catolicismului de stat.
La sfârșitul secolului al XVII-lea arhitectura religioasă a românilor transilvăneni cunoaște interferenţe muntene. Cele mai importante edificii de cult fiind înălțate din generozitatea principelui Constantin Brâncoveanu și a familiei sale. În ultimul deceniu al veacului al XVII-lea, Domnul Țării Românești înalță la Făgăraș biserica Sf. Nicolae, iar în anii 1700-1701 finalizează construcția bisericii Mănăstirii Sâmbăta de Sus, exemple tipice de arhitectură de la sudul Carpaților, edificate în Transilvania. De asemenea, principele a ridicat în 1707 o biserică pe moșia sa de la Poiana Mărului (jud. Brașov) și va reface vechea ctitorie a lui Mihai Viteazul de la Ocna Sibiului, iar biserica românilor din Berivoii Mari (jud. Brașov) va fi edificată prin mărinimia soției sale, Doamna Maria. Exemplul principelui este urmat de viitorul domn Ștefan Cantacuzino, care construiește pe moșia sa transilvană de la Vaida Recea (jud. Brașov) o biserică în 1709. Ctitoriile înălțate în Țara Făgărașului au contribuit esențial la formarea și răspândirea curentului artistic brâncovenesc, declanșând o adevărată școală de arhitectură locală. S-au descoperit în Maramureşul istoric balade populare dedicate domnitorului muntean, ca voievod şi apărător al ortodoxiei.
În urma acţiunii uniatismului propagat de Viena şi Roma. Constantin Brâncoveanu a finanţat bisericile şi comunităţile ortodoxe din Ardeal, cu preoţi şi cărţi litrugice: Bucoavna şi Evanghelia ca învăţătură, iar Biblia de la Bucureşti în limba română a devenit „constituţia spirituală” a românilor ardeleni. Domnitorul muntean şi-a cumpărat trei rânduri de case în Braşov şi a făcut donaţii generoase bisericilor din Şcheii Braşovului, dar şi din Haţeg. Moştenirea brâncovenească în Ardeal a fost fundamentul unităţii culturale şi spirituale a românilor. Cartea coordonată de dr. Turcită scoate în evidenţă rolul domnitorului român la crearea unei conştiinţe culturale româneşti în cele trei ţări române.
Îl putem considera pe Constantin Brâncoveanu un precursor al marilor gânditori şi bărbaţi politici de la 1848, care au militat pentru unirea românilor. Dacă Mihai Viteazul a pus în imaginarul românesc ideea de unitate politică a românilor, Constantin Brâncoveanu a contribuit cu unirea spirituală şi arhitectonică a poporului nostru. Şi azi la Cluj-Napoca avem actuală moştenire brâncovenească în cartierul Andrei Mureşanu şi în arhitectura catedralei mitropolitane sau a Bisericii Sf. Nicolae…
Lasă un răspuns