Trei decenii; în zadar…

S-a așezat uitarea peste mormintele eroilor Revoluției și în amalgamul acelor amintiri dureroase a unui Decembrie gri și însângerat, România a rămas captivă într-un timp și la un stadiu anatemizat din care se pare că nu mai are cale de ieșire. S-au scurs trei deceni de când străzile însângerate ale Timișoarei și Bucureștiului promiteau în schimbul jertfei primite, o viață mai bună românilor pentru viitor. Și oare ce s-a schimbat în tot acest timp?

Au murit tinerii frumoși și dornici de a fi liberi tocmai pentru a ne reda libertatea… și totuși jucătorii din culise au fost mai puternici și ne-au confiscat revoluția pervertind-o propagandistic într-o strategie perfidă de a câștiga capital politic și populist. Dar în ce fel și-au implementat strategiile perfide, pretinșii indezirabili ai sistemului, foști membri de bază ai regimului comunist precum: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru?

Comandoul acestor emanați comuniști a orchestrat cu ajutorul securității care l-a trădat pe Ceaușescu și a serviciilor secrete externe, cele mai odioase scenarii, cu scopul de a-i diaboliza până peste limite și de a le imputa întreaga vină celor mai detestați exponenți ai comunismului. Ion Iliescu este fără niciun dubiu artizanul principal al revoluției care s-a ocupat cu crearea diversiunilor ce au condus la instalarea psihozei teroriștilor ceea ce a generat un adevărat genocid.

„Revoluție fără sânge nu existå” – declara tovarășul Iliciescu înfierbântat de mania bolșevismului… și uite așa dumnealui și gașca au profitat de confuzia generală pe care au creat-o cu bună știință și cu scopul de a-și croi drum către puterea absolută confiscând idealurile revoluției și jertfa de sânge a martirilor.

Așadar, comunismul nu murise odată cu Ceaușescu, din contra, avea să aibă continuitate aproape sub toate aspectele. Un fapt trist de remarcat: rudele celor decedați în revoluție susțin că aceștia au murit în zadar. De fapt ei au murit cu credința în suflet că generațiile următoare vor gusta din fructul intezis al libertății și vor trăi în prosperitate. Nimic mai fals! Unii au cerut libertatea în stradă cu prețul vieții lor iar alții au privit nepăsători cum șleatca iliesciană parvenită, preia pârghiile puteri și în decursul anilor transformă România într-o țară mai săracă și mai înapoiată decât o lăsase clica ceaușistă. Mai mult decât atât, partidele care apăruse noi pe firmament cât și cele care păreau să aibă tradiție istorică, n-au fost decât creații artificiale ale monstruoasei mașinațiuni feseniste care acaparase controlul total asupra societății.

Practic, partidele politice care au condus țara în decursul celor trei decenii de letargie democratică, provin din nucleul fesenisto-comunist, iar aparenta opoziție dintre ele a fost creată cu obiectivul consolidării puteri sistemului, dovada ce confirmă înțelegerea ocultă, mutuală, sunt desele alianțe dintre grupările principale, replierile ideologice și traseismul. Caracatița politică mafiotă care ne-a condus destinele în tot acest timp scurs de la sângeroasa revoluție, nu doar că a deturnat destinul atâtor milioane de cetățeni de la cursul firesc, mai mult decât atât și-au întins tentaculele către viitoarele generații care nu vor mai vedea România cu ochii înaintașilor noștrii. Păcat de cei care s-au sacrificat pentru un ideal sfânt și rușine nouă să ne fie, fiindcă dormim somnul rațiunii și al națiunii în timp ce monstruoasa cloacă politică își adjudecă în portofoliu mandate după mandate decimând în continuare patrimoniul material, spiritual și cultural al țării. Suntem antrenați într-un stadiu al degradării fizice și morale care pare a fi ireversibil și totuși încă mai sperăm la o minune, la o intervenție a divinității, care să ne așeze pe făgașul normalității.

Doar oare câtă blasfemie mai putem arunca asupra martiririlor care își dorm somnul de veci sub catacombe, întinându-le memoria doar prin simpla noastră indiferență față de haosul și rătăcirea generală în care trăim? Cine ar putea redresa societatea de la fundament, dacă nu noi? Oare când ne vom trezi din somnul în care ne adânciră acești tirani barbari, așa după cum profetic susțin strofele imnului nostru național? Probabil că atunci când se vor usca lacrimile de sânge ale mamelor martirilor revoluției, vom scăpa și noi de acest blestem al generațiilor care și-au pierdut orientarea și sensul de a trăi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*