Unul dintre puţinii eroi adevăraţi ai revoluţiei române din decembrie 1989 a fost artistul clujean Călin Nemeş, care astăzi este pe nedrept uitat de către autorităţile locale şi centrale. A fost un adevărat erou, care a declanşat scânteia revoluţiei la Cluj-Napoca, dovedind că poate fi un simbol al oraşului şi al libertăţii. Călin Nemeş a fost un artist original şi un poet remarcabil. La sfârşitul anilor 1980 era cunoscut ca un participant activ al cenaclurilor literare şi un promotor al muzicii Beatles în căminele studenţeşti. Era adulat de către studenţi. Avea mulţi prieteni şi era un simbol al luptei subterane pentru democraţie. În data de 21 decembrie 1989 când se afla cu prietenul pictor Lucian Matiş la braseria Continental a hotărât să iasă în Piaţa Libertăţii să manifesteze împotriva comunismului şi în semn de solidaritate cu revoluţionarii de la Timişoara. La orele prânzului cu pieptul gol a stat în faţa plutonului de militari conduşi de căpitanul Carp Dando strigând: „Trageți, am o singură inimă”.
Trecătorii de pe margine nu făceau semne de solidaritate. A fost un act de curaj într-un moment când soarta regimului comunist nu era pecetluită. Colonelul Valeriu Burtea pentru militarii din Unitatea Floreşti a declarat înainte de măcelul de la Cluj-Napoca: „Trageţi în ei, că nu sunt oameni”. În două rânduri Călin Nemeș a avut contact fizic cu căpitanul Dando. Prima dată, acesta l-a îmbrâncit pe Călin și artistul a căzut la pământ. A doua oară, au căzut amândoi, moment în care s-a deschis focul la ordinul expres al căpitanului de armată care comanda dispozitivul. Soldații au deschis focul către manifestanți fără avertismentele normale în astfel de cazuri. S-a tras înspre Călin Nemeș și căpitanul de armată care a fost și el rănit în incident. Lângă Librăria Universităţii, pictorul Lucian Matiş, animatorul discotecilor de la Arte, cade secerat de gloanţe. Istoria e cunoscută, iar vinovaţii încă nu au plătit pentru crimele de la revoluţie. Noi mănăşturenii am ieşit în stradă şi auzeam cum se trage cu gloanţe adevărate. Ne-am urcat pe un tractor strigând: Jos Ceauşescu. A venit o femeie din centru strigând: – L-au împuşcat pe Călin Nemeş. Atunci am auzit prima oară de numele poetului. După revoluţie, Călin Nemeş a mai trăit câţiva ani scârbit de faptul că România era condusă de o clică neocomunistă. Deşi a primit roluri de film şi teatru, Călin Nemeş era trist şi apatic pentru că nu s-a făcut dreptate pentru morţii şi răniţii revoluţiei.
Pe Călin Nemeş l-am cunoscut personal în februarie 1990. Era un poet de calibru, foarte valoros. Nu de puţine ori beam o cafea la Croco cu eroul în compania lui I.V. Bădică, H. Muntenus, Alexandru Hălmăgean sau Tudor Ştefan. În discuţii se aprindea când era vorba de politică, dar îşi revenea repede scoţând din buzunar un sul de hârtii în care ne citea recentele sale poezii scrise cu pixul albastru foarte ordonat. Era un bărbat frumos şi melancolic, prietenos cu colegii de breaslă. De atunci, noi tinerii poeţi clujeni îl priveam ca un erou şi ca un personaj din istorie. Ne invita la teatrul naţional unde vedeam cum juca remarcabil în piese de referinţă. L-am văzut la cinema Republica personal la gală şi în filmul „Undeva în est” al regizorului Nicolae mărgineanu, unde a jucat remarcabil. Avea lipici la public şi imaginea lui spărgea ecranul. Frecventa şi cenaclul Zalmoxis, e adevărat mai rar, dar ne bucuram de prezenţa sa. Aşa că în vara lui 1993, când am aflat că s-a sinucis în podul casei sale, toţi amicii lui poeţi ne-am întâlnit la Croco şi l-am plâns. Avea 33 de ani. Nu ne venea să credem că eroul din Piaţa Libertăţii a fost înfrânt de propria tristeţe şi melancolie, datorită regimului lui Ion Ilici Iliescu. Cred că prietenul său Lucian Matiş la chemat la el să vorbească despre morţii şi eroii nedreptăţiţi ai revoluţiei. Cu tatăl său devastat de durere ne-am întâlnit mulţi ani la manifestările dedicate revoluţiei. Azi toată lumea vorbeşte despre eroul L. Tokeş de la Timişoara şi foarte puţină lume despre eroul Călin Nemeş de la Cluj. Pare o nedreptate istorică. Călin Nemeş este eroul declanşator al revoluţiei române de la Cluj-Napoca, pe nedrept uitat. Pe când o statuie şi un bulevard Călin Nemeş la Cluj-napoca, măcar atâta să facem pentru erou, noi clujenii care ne bucurăm azi de libertatea pentru care s-a sacrifcat el şi ceilalţi eroi atunci. Există o editură clujeană să-i publice un volum de versuri?
Eu nu l-am uitat.Un adevarat EROU!