România a intrat în zona tămbălăului politic. Campania pentru alegerile europarlamentare. Că politicienii şi partidele se află în campanie de pe la începutul anului, este o altă poveste, ar acum campania este oficială şi asta contează cel mai mult. Şi unii, şi alţii se vor zbate să ajungă cu mesajul la noi cei care le dăm votul. Placa e aceeaşi: PSD, un partid de hoţi şi de parşivi, PNL nu va face decât să taie salariile şi pensiile dacă va ajunge la Putere. Nu vor exista confruntări de idei, de doctrine, nu se va discuta pe seama problemelor cu care se confruntă Europa şi lumea. Totul se va axa pe discursul acela tăios, cu care ne-am obişnuit, cu atacuri directe la liderii, baronii şi firfizonii spectrului politic.
Mai mult decât oricând, campania asta se mută din stradă pe platformele de socializare online, gen Facebook ori Twiter. Pe telefoane mobile, pe computerele tradiţionale. Acolo reclama încă este gratuită, postează cine ce vrea, nu există restricţii, toţi se cred deţinători de adevăr. Din spatele unui cont fals pot combate şi înjura în voie orice oponent politic, pot îndemna la ură sau la haos. E simplu cum nu a mai fost până acum.
În urmă cu cinci ani, electoratul de Dreapta din România s-a mobilizat exemplar pe Facebook şi, în decurs de doar două săptămâni, a răsturnat scorul primului tur de la alegerile prezidenţiale, în care Victor Ponta avea un avans de zece procente în faţa lui Klaus Iohannis. Politicienii sunt conştienţi de aceasta, dovadă că au dat startul la sheruit pe reţelele de socializare. Ba, chiar îi obligă pe liderii locali să facă acest lucru în mod constant, zi şi noapte. Share-urile şi like-urile ţin loc de aplauze şi ovaţii. Încing spiritele, dar şi minţile exaltate ale celor conetacţi la internet. În lumea de astăzi, acestea poate face diferenţa într-o campanie de acest gen.
Doar România rurală, cu closet în fundul grădinii, cea care ne-a obişnuit să meargă masiv la vot, nu dă share-uri şi like-uri la lozinci, discursuri şi fotografii cu politicieni. Pentru ea, share-ul şi like-ul înseamnă micul, berea şi plasa plină cu ulei, zahăr, orez şi macaroane!
Ce se va schimba după europarlamentare? Nimic! E drept, sondajele şi declaraţiile liderilor politici par să ne spună că alegerile europarlamentare vor fi câştigate şi de PSD, dar şi de PNL, ba chiar şi de Alianţa USR Plus, deşi aceasta din urmă abia scoate capul în lumea bună a politicii româneşti. Dincolo de orice alt comentariu pe seama dorinţelor unora şi altora de preamărire, de remarcat faptul că eşicherul politic s-a încărcat cu formaţiuni apărute în ultimii ani, pentru care alegerile din luna mai constituie un prim şi sever examen. Aşa sunt USR, înfiinţată între alegerile locale şi cele generale din 2016, Pro România şi Plus. Altfel spus, va fi şi o confruntare între vechi şi nou, chiar dacă la unii s-a schimbat doar sigla de deasupra de intrare în sediul partidului, nu şi politicieni.
Cercetările sociologice ne arată un PSD în scădere constantă de turaţie. E ca un tren tras de o locomotivă cu abur ce urcă dealul Balotei. O garnitură care a făcut istorie dar, ca orice garnitură, mai trebuie din când în când să fie trasă în depou pentru a fischimbat un boghiu, pus un şurub lipsă, înlocuit un furtun spart, altfel, riscă să ajungă printre exponatele unui muzeu în aer liber. Dar şi în aceste condiţii, PSD este cel mai tare partid din România. Este adevărat, nu mai e ce a fost odată, la 50 la sută, dar rămâne pe poziţie înaltă, de partid de masă, cum ar veni.
Ca de fiecare dată în preajma alegerilor, liberalii renasc din propria cenuşă. Se redefinesc, se reevaluează şi se erijează în cei mai buni. Asta, fără să fi făcut ceva în mod deosebit. Sondajele de opinie fac din ei nişte eroi în pijamale, cum ar spune un prunc de grădiniţă fan al serialului de desene animate cu acelaşi nume. Se şi văd umplând avionul de Bruxelles cu europarlamentari navetişti.
Până şi Alianţa USR Plus are pretenţii mari în alegerile din luna mai. L-am auzit pe Dacian Cioloş mărturisind acest lucru la Reşiţa. Nu ştiu la ce s-o fi gândit fostul comisar european, dar a spus-o şi asta este cel mai important, pentru că dovedeşte optimism şi încredere. Restul nu mai ţine de el, ci de electorat.
Şi apropos de alegători. Misiune deloc uşoară, deşi aceştia vor auzi acelaşi discurs prăfuit despre autostrăzi, vânzători de ţară, locuri de muncă, şomaj şi naţionalism la fel ca-n urmă cu zece, douăzeci şi chiar treizeci de ani. Iar acest lucru mă face să cred că după alegerile din mai nu se va schimba nimic în România. Cel puţin la nivelul clasei politice, incapabilă de restartare.
Lasă un răspuns