Delta Dunării – Singura deltă din lume declarată Rezervație a Biosferei

Una din zonele mirifice ale țării noastre este Delta Dunării, cea care se întinde pe 3446 km² și se află în mare parte în Dobrogea (România) și parțial în Ucraina. Este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceasta se suprapune atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării (sit SCI) și Delta Dunării (zona maritimă); cât și ariilor de protecție specială avifaunistică Beștepe – Mahmudia și Delta Dunării și Complexul Razim – Sinoie. Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prin Convenția Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) ca zonă umedă de importanță internațională. Parcul național include rezervațiile naturale: Capul Doloșman, Cetatea Histria, Complexul Vătafu – Lunghuleț, Complexul Sacalin Zătoane, Grindul și Lacul Răducu, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Insula Popina, Lacul Potcoava, Pădurea Caraorman, Pădurea Letea, Roșca – Buhaiova, Corbu-Nuntași – Histria, Lacul Belciug, Lacul Rotundu, Arinișul Erenciuc, Complexul Periteașca – Leahova, Lacul Nebunu, Pădurea Babadag – Codru, Dealul Ghiunghiurmez și Sărăturile Murighiol.

Ca și locație geografică, Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m². Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, pe o lungime de 104 km², 60 la sută din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18 la sută din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22 la sută din debitul Dunării. La vărsare formează complexul insulelor Sacalin, considerate chiar un început de deltă secundară. Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false. Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană).

Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N și 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Negre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteț P., 1973, Romanescu Gh, 1995). Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și -2 – -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteț P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996). Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice și anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafață de 4.250 km2, aflată între brațele fluviului, și zona complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială și delta maritimă. Delta fluvială ocupă peste 65 la sută din suprafața totală a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe brațul Sulina) – Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perișor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărțită în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț, etc. Delta maritimă ocupă mai puțin de 35 la sută din suprafața Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crișan-Ivancea-Crasnicol-Perișor. În această subregiune, ca și în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996).

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România. Această suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcție de intesitatea activității centrilor barici principali se instalează condiții specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acționează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când acționează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacționează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar, printre care Pădurile Letea și Caraorman. Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte.

Populația umană a Deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semi-acvatic nepermițând densități importante (densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori, dintre care 12.666 români (87 la sută), 1438 lipoveni (zece la sută), 299 ucraineni diverși alții (1%). Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu pentru populațiile inițial grecești (grecii pontici erau încă 2059 în 1910, mai numeroși decât lipovenii), ulterior românești (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina), apoi lipoveni. Aceste populații s-au amestecat, lucru dovedit și de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi termenii pescărești.

Pe teritoriul și în vecinătatea parcului național se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale); astfel: Biserica ortodoxă „Buna Vestire” din Tulcea, construcție din anul 1869, monument istoric; Mănăstirea și castrul roman antic Halmyrisde la Murighiol;Moscheea Azizyie(Geamia Sultanului Abdulaziz) din Tulcea, lăcașul de cult reprezentativ al comunității musulmane construit în anul 1863, monument istoric; Așezarea greco-indigenă din satul Sălcioara(sit arheologic); Cetatea Argamum – Orgame, sit arheologicaflat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman. Acesta este localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon); Histria, cetate grecească (ruine) aflată pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul Constanța; cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României; Situl arheologic de la Vișina; Munții Măcinului; Marea Neagră; Complexul lagunar Razim-Sinoe (Limanele Dobrogene) constituit din cele două unități: Unitatea Razimcu lacurile Golovița, Zmeica, Babadag, Tauc, Topraichioi și cel omonim; și Unitatea Sinoe ce cuprinde lacurile Nuntași, Tuzla și Sinoe.

În ceea ce priveşte vechimea, Delta Dunării este rezultatul unei relații de 13.000 de ani dintre fluviul Dunărea și Marea Neagră. Pe de o parte fluviul transportă anual 30 de milioane de tone de sedimente, din care 1,5 milioane de tone ajung să se depună în Deltă, fiind esențiale pentru viața numeroaselor specii de aici. De cealaltă parte, Marea Neagră, prin intermediul valurilor și curenților, permite extinderea deltei sau erodează malurile. Ca regulă generală, zonele umede au o importanţă crucială pentru oameni, fiindcă refac rezervele de apă, protejează așezările umane de excesul de apă cauzat de inundații sau furtuni, filtrează apa, sunt mediu propice pentru înmulțirea peștilor și pot contribui la dezvoltarea economiei locale.

Unicitatea acestui pământ este dată de următoarele fapte: Este singura deltă din lume declarată, încă din anul 1991, Rezervație a Biosferei, în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”; Este a treia ca mărime din Europa și pe locul 22 la nivel mondial, având o suprafață de 5800 km², adică 2,5 la sutî din suprafața României; În deltă regăsim aproape toate păsările existente la noi în țarăși cea mai mare colonie, protejată, de pelican comun din Europa, aflându-se aici peste 2.500 perechi; Tot în deltă se află cea mai întinsă zonă compactă de stufăriș de pe continent(1750 km²); Aici se găsesc  singurele păduri de nisip din România, pădurea Letea și pădurea Caraorman, cu liane de până la 25 de metri; Există 30 de tipuri de ecosisteme, peste 7400 de specii de plante și animale(60 la sută din populația mondială de cormoran mic și 50 la sută din cea de gâscă cu gât roșu); Pe lângă o mulțime de plante protejate, chiar pe luciul apei întâlnim două plante carnivore: otrățelul de baltă (Ulticularia Vulgaris) și aldrovada (Aldrovanda vesiculosa); În apele Dunării și ale Deltei întâlnim cel mai mare peşte de apă dulce din lume – morunul (Huso huso), de altfel în România și Bulgaria fiind singurele populații viabile de sturioni sălbatici din Europa. Specie contemporană cu dinozaurii, morunul poate trăi până la 100 de ani și poate depăși ca mărime un autobuz. Dar, la fel ca și ceilalți patru sturioni pe care îi mai întâlnim la noi – păstruga, viza, nisetrul și cega, toate specii protejate – acest pește este pe cale de dispariție; De puțin timp, din 2010,castorul și-a refăcut apariția pe canalele deltei. Simpaticul animal joacă un rol important în atenuarea efectelor inundațiilor, menținerea legăturii între canalele principale și lacuri, gârle, japșe din interior; Delta Dunării este cea mai mare suprafață reconstruită ecologic din Europa.

Proiecte derulate de către WWF în lungul Dunării şi în Delta Dunării: Proiectul Life+ „Acţiuni comune pentru creșterea gradului de conștientizare privind supraexploatarea sturionilor din Dunăre în România și Bulgaria” are ca scop abordarea pescuitului excesiv, cea mai importantă ameninţare directă la supravieţuirea sturionilor din Dunăre. Grupurile ţintă ale proiectului sunt comunităţile de pescari, organismele de control, factorii de decizie, crescătoriile de sturioni, precum şi procesatorii şi comercianţii de caviar din România şi Bulgaria. Proiectul este în conformitate cu „Planul de Acţiune pentru conservarea sturionilor din Bazinul Dunării”, adoptat de către Consiliul Europei în anul 2005. Proiectul „RECO Mahmudia” îşi propune să rezolve două probleme majore cu care se confruntă nu numai zona proiectului, ci întreaga deltă: asanarea şi transformarea în amenajări agricole, piscicole şi silvice a 35 la sută din zonă, respectiv lipsa măsurilor de dezvoltare şi protecţie a speciilor şi habitatelor pe 52,8 la sută din teritoriul rezervației. Proiectul „Rewilding Europe” îşi propune să redea naturii cel puţin un milion de hectare de teren până în 2020, creând zece zone magnifice de sălbăticie , care vor putea servi drept modele de conservare a naturii. Primele cinci regiuni care sunt vizate în cadrul proiectului sunt: Munții Velebit (Croația), Vestul Peninsulei Iberice (Spania și Portugalia), Rezervația Biosferei Delta Dunării (România), Carpații Meridionali (România), Carpații Orientali (Slovacia și Polonia). Proiectul „Adaptarea Deltei Dunării la schimbările climatice” urmăreşte să pună bazele adaptării timpurii și integrate a teritoriilor ucrainene, moldoveneşti şi române din regiunea Deltei Dunării la condiţiile climatice aflate în schimbare. Adaptarea la noile condiţii de mediu trebuie să fie integrală şi sistematică şi trebuie să aibă loc la toate nivelurile, inclusiv cel administrativ, al afacerilor locale, al autorităţilor locale şi al ecosistemelor.

Delta Dunării, cel mai nou pământ românesc, care se naște din înfrățirea cu apa sfântului fluviu, este un adevărat paradis ce celebrează viața și bucuria. Numai ocrotindu-l îl vor putea admira în viitor și copii copiilor noștri!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*