Cetatea getică și castrul roman Arrubium – Măcin (jud. Tulcea)

Povestea acestei aşezări antice începe în urmă cu mai bine de 2300 de ani, când se ştie că aici exista o puternică davă a localnicilor geţi. Castrul roman Arrubium avea să se ridice pe locația fortificată a acesteia, iar acum ruinele sale se situează pe teritoriul administrat de către autoritățile din orașului Măcin (jud. Tulcea). Castrul de aici este atestat documentar pentru prima dată în jurul anului 100 e.n. în două diplome militare. Este menționată prezența la Arrubium a unei unități romane auxiliare (o „ala”) formată din dardani (tribul geto – tracic al dardanilor). Mai târziu existența castrului roman este semnalată și de alte patru documente istorice: Tabula Peutingeriană (harta întocmită de un autor anonim probabil în perioada 260 – 271 e.n.), Itinerarium Antonini (scris în anii 212 – 218 e.n., dar forma ajunsă la noi datează din timpul împăratului Dioclețian (284 – 305), în care sunt indicate cetățile romane de pe malul drept al Istrului (Dunării), de la Turtucaia și până la vărsarea în Marea Neagră), Notitia Dignitatum (din primul sfert al secolului V, care conține o listă a funcțiilor militare și civile din răsăritul și apusul Imperiului Roman) și Cosmographia (o descriere a lumii făcută în secolul al VII-lea de geograful din Ravenna, autor necunoscut).

Ce este mai ciudat este faptul că istoricii au declarat că  numele său e de provenienţă celtă, Arrubium fiind una dintre cele două dovezi clare (alături de Noviodunum) ale prezenţei celţilor britolagi în Dobrogea noastră. Celţii ne-au lăsat numele şi au mers mai departe, pe drumul migraţiei lor continentale. Dacă acceptăm faptul că Geții de Aur primordiali au adunat în Vatra Vechii Europe toate semințiile salvate la ultimul mare diluviu planetar, iar apoi aceștia au repopulat Europa, revenind periodic sau trimițând solii către cei care le-au fost gazde primitoare atunci când s-au aflat la ananghie, putem înțelege de ce toți așa zișii migratori – în afară de asiaticii mongoli, tătari, sau alte popoare asiatice războinice – au trecut peste plaiurile noastre, în mod pașnic, creând alianțe, sau lăsând danii consistente în visteriile geto – dacilor. Așa s-a întâmplat și cu celții („Cel – T”, ca stâlp al lumii, ca reazim al vieții), care erau o ramură derivată din poporul multiethnic al Geților de Aur primordiali. Au trecut pașnic peste teritoriile geto – dacice, iar cetatea Arrubium şi-a continuat povestea şi până în secolul I d.H a continuat să fie una dintre aşezările getice importante ale Scytiei Minor. Aceasta a făcut parte din uniunea tribală a regelui Rhemaxos, iar unii specialişti afirmă că această cetate ar fi fost şi sub stăpânirea regelui Zyraxes, eroul care i-a bătut pe romanii conduși de către generalului Hybrida, în lupta de la Histria (cca 61 î.Hr.). Geţii nu au putut rezista însă prea mult în faţa miriapodului militar al Rome, iar Arrubium, alături de toate oraşele Dobrogei, a căzut sub stăpânirea Marelui Imperiu.

Ştim astăzi cu certitudine că în anul 99 d.Hr, în timpul lui Traian, aşezarea de la Măcin era sediul unui detaşament de cavalerie (Alla Dardanorum), format din soldaţi dardani (traco-iliri, de neam getic). Această unitate a rămas cantonată la Arrubium cel puţin până în anul 241 d.Hr, când este datat un alt izvor epigrafic care atestă aici prezenţa cavaleriei. În afara călăreţilor iliri, paza cetăţii a fost asigurată până în anul 167 şi de militari din legendara Legio V Macedonica, care îşi avea cartierul general la Troesmis (Igliţa – Turcoaia). Arrubium era un oraş important al provinciei, dezvoltat economic şi cu o poziţie strategică. Interesant este că aici cetăţenii romani îl venerau pe Jupiter sub forma locală Arrubianus, fiind un lucru obişnuit ca unui zeu să i se ofere şi atribute specifice locului de venerare. Arrubium a fost pomenit în multe izvoare ale antichităţii, timp de mai bine de două secole fiind unul din oraşele mari ale Moesiei Inferior. La Măcin au fost descoperite inscripții (semnate de „ala I Dardanorum” și „ala II Hispanorum Aravacorum”), stâlpi militari cercetați de Constantin Moisil (unul dintre aceștia datând din timpul lui Dioclețian), țigle ștampilate și două mari tezaure monetare romane imperiale care au adus informații prețioase despre cetatea romană și de faptul că legiunea a V-a Macedonica, stabilită la cetatea mai sudică, Troesmis, situată la mai puțin de 20 de km, avea în sarcină până în anul 167 și paza cetății Arrubium, la caz de nevoie. În secolele I – II e.n., cetatea a cunoscut o mare dezvoltare socială și economic, continuându-și existența până în perioada medievală.

În peisajul dobrogean, Castrul roman Arrubium aflat la Măcin, în județul Tulcea, aduce o nouă dovadă a faptului că marele imperiu roman și-a dorit cu ardoare să stăpânească aceste teritorii ale Vechii Europe. Din păcate, sau din fericire, le-au stat în cale strămoții noștri geto – daci. Cinste lor! (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*