Respir adânc!
Respir adânc!
Prea multe lacrimi în ochii mei se îngrămădesc.
Înghit în sec
Și uneori nici n-am putere să vorbesc!
Privesc spre cer
Vreau un răspuns la ce și unde am greșit.
Mă simt ciudat.
Ca și cum viața fără motiv m-a pedepsit!
Am tot pierdut!
Și mă întreb: N-o fi încă de-ajuns?
Cât să mai pierd
Până să am la întrebări răspuns?!
Cu tot efortul meu
O lacrimă a îndrăznit să evadeze
Dar nu-i nimic!
De data asta n-am să-i permit să mă-ntristeze!
Privesc spre cer
Și soarele îmi mângâie obrazul
Iar lacrima mi s-a uscat
Și a dispărut cu ea, necazul!
Și îmi promit solemn:
Cât inima în mine mai pulsează
Să am mereu în gând
Că Dumnezeu asupra mea veghează.
Când nouri negri
S-or ivi pe cerul vieții, din senin
Chiar de e gol
Să-mi văd paharul cu speranțe plin!
Acuma nu-mi mai caut
Nici vină, nici pricină-n toate,
Oricât de tare m-ar durea
Mă resemnez, zâmbesc, merg mai departe!
Sufletul vine la întâlnire!
Vreau să mă pierd cu tine printre flori,
Printre nemărginiri albastre.
În joacă iau câte un nor,
Drept martor al iubirii noastre.
Vreau s-alergăm de mână pe câmpii
Și să dansăm sub ploi de vară,
Iar triluri dulci de ciocârlii
Ne fie un concert de seară!
Vreau să mă mângâi neîncetat
Și să-mi vorbești despre iubire,
Să adormim sub cerul înstelat,
Prea îmbătați de fericire!
În zorii zilei să lăsăm
Visele noastre printre stele,
Ca mâine iar să alergăm
Plini de speranțe pân’ la ele!
Vreau să mă pierd în ochii tăi
În suflet să-ți pătrund și-n sânge
Ca dragostea născută în noi,
Nimic să n-o poată distruge!
Oriunde pașii te-ar purta
Duci numai trupul tău cu tine
Dacă în gând te voi chema,
Sufletul vine la-ntâlnire!
Lasă un răspuns