Faptele… Parcă mai ieri, nu-i așa?… Tragedia care ne-a determinat să devenim cu toții „Charlie”… 7 ianuarie 2015, ora 11.30. Doi atacatori mascați şi înarmați au luat cu asalt birourile editoriale ale revistei Charlie Hebdo din Paris. Teroriștii au forțat-o pe caricaturista Coco (Corinne Rey) să deschidă ușa redacției sub amenințarea armei, iar odată intrați în sediu, au început să tragă omorând zece oameni, dintre care opt jurnaliști, un oaspete și un ofițer de poliție care asigura securitate caricaturistului Charb (ținta principală a atentatului). Charb, directorul de redacție, era protejat de la publicarea caricaturilor lui Mahomed în 2011. Diverși martori au raportat că atentatorii au strigat Allah akbar și într-o franceză fără accent „On a vengé le prophète Mohamed!” („Profetul Mohammed a fost răzbunat”).
O avalanşă de sentimente, de compansiune, de empati, de simpatie a cuprins lumea pentru modelele morale sacrificate bicisnic. Toți înjurau musulmanii. Fără excepție, Lumea era cutremurată de atentatul acesta împotriva „Libertății de expresie”!
Și totuși, care Libertate?! Libertatea de a jigni un om, o cultură, un million de oameni, un miliard de ființe umane… In fine, pragmatic, cat de lipsit de inteligență să fii să jignești practic un miliard de oameni?… Mai ales când știi cât de închistați într-un fanatism orb sunt aceștia…
Peste tot puteai vedea, „Je suis Tutankamon!”. „Je suis Amza Pellea!”. „Je suis Dracul gol pe pământ”!, iertați-mă!, dar cât suntem dispuşi să acceptăm şi vreun lucru care nu ne convine?!…
Nu sunt pentru Violență, dar, să recunoaştem, cine seamănă nori, culege totdeauna furtună! Am putea spune, raportându-ne la felul nostru de apune lucrurile în balanță, că nu islamiştii au provocat acel oribil măcel, ci el a fost declanșat de exponenții unei „lumi civilizate”, nişte caricaturiști pentru care respectul față de om, bunul-simț nu înseamnă nimic! Sigur, ar trebui să recunoaștem și faptul că tocmai aceasta este menirea caricaturistului… Și totuși, în conjunctura acestor vremuri, de ce aceștia au trebuit să calce pe sentimentele unui sfert din populația globului, să murdărească încă un Dumnezeu în numele… a ce?! A Prostiei, Aroganței, Lipsei de Respect?! În numele Libertății de Expresie, niciunul n-a vorbit! Libertatea de Expresie nu înseamnă a jigni, a ofensa, a insulta oamenii! Libertatea de Expresie nu înseamnă a arunca lături asupra celorlalți! Cel care este atât de josnic şi se dedă la astfel de fapte, ori este bolnav psihic, ori este un infractor care trebuie pedepsit!
Iunie 2018. După un joc excepțional, Simona Halep, un simbol al României, câştigă Roland Garros! Aceeaşi revistă de scandal, „Charlie Hebdo” publică nişte caricaturi jenante! Nu este umor, sunt doar jigniri macabre, Rasism, care, iarăşi, nu au nimic de-a face cu Libertatea de Expresie!
Încotro ne-ndreptăm, însă?! În numele Libertății de Expresie căpătăm fiecare dreptul de a trage cu puşca, de a mâzgăli coala de hârtie, de a scrie și a ne „pronunța”?! Dreptul de a murdări ceea ce semenul nostru are sfânt, dreptul de a călca pe alți oameni?
Lasă un răspuns