O contradicție antagonistă?…

Ce este o criză socială-economică? Dicționarul Explicativ Român precizează:o „fază primejdioasă și hotărâtoare în viața socială, constând într-o manifestare violentă a contradicțiilor economice, politice, sociale”.

În criza capitalistă, intensitatea confruntării conflictelor existente ajunge la maximum. Criza aduce stagnare, recul, perturbarea vieții economice. Criza are trei variante-faze: ciclică, structurală, sistemică. Actuala criză, declanșată în 2008 în SUA, este  structurală, cu semne de glisare în una de sistem.

Crizele ciclice au loc periodic, o dată cam la zece ani. Recesiunile, relativ scurte, acționează mecanismele de auto-reglare. Când auto-reglarea este eficientă, reușită, criza ciclică apare ca un moment dialectic evolutiv.

În cazurile, când mecanismele de auto-reglare existente, epuizate fiind, nu dau rezultat pozitiv, criza structurală capitalistă  dezvăluie contradicții de nivel mai profund. Soluționarea acestora este posibilă doar printr-o restructurare considerabilă, majoră a sistemului. Spre exemplu, criza structurală a capitalismului din 1870 a fost rezolvată de dezvoltarea corporatismului (a capitalismului corporatist), cea din anii 1929-1939 a dus la un nou model de capitalism  redistributiv – sub influența exemplului Socialismului din Uniunea Sovietică! Criza structurală din anii 70 ai secolului XX a fost soluționată prin globalizarea capitalistă. Unii autori consideră globalizarea capitalistă lucrătură în favoarea capitaliștilor supranaționali.

Maiștrii-reparatori ai capitalismului, cu tragere de inimă minimală, au făcut ameliorări sociale până la un punct, în țările bogate ale capitalismului cu antecedente coloniale. Însă, precum menționa profesorul universitar american, Noam Chomski: „Ideea conducerii de către popor este considerată un pericol mortal pentru Marele Capital”.

Reparatorii capitalismului nu pot asigura popoarelor nivelul protecției sociale atins în sistemul socialist (garantarea prin lege a locului de muncă, plata serviciilor comunale foarte mică, asistența medicală gratuită, învățământ gratuit, acces neîmprejumuit la arte și cultură). De ce?

În situația, când majoritatea populației a majorității țărilor lumii are problemă principală suraviețuirea ființei, SUA și Imperiul UE iau mereu măsuri în așa fel ca povara crizei să fie aruncată exclusiv pe umerii săracilor. Bogații ies din criză mai bogați, de fiecare dată, iar săracii – mai săraci. Crizele capitaliste periodice și cele structurale sunt de mare folos băncilor, întregii clase capitaliste supranaționale. Aceste crize sunt așteptate de bogați ca mana cerească.

Actuala Mare Criză globală a capitalismului este marcată distinctiv de patru procese grave: 1. instalarea a unei crescânde inegalități clasiale și sociale, pe linia nord-sud, vest- est și în interiorul țărilor capitaliste dezvoltate; 2. apariția și înălțarea clasei capitaliste transnaționale, care încearcă să se poziționeze ca o clasă dominantă globală; 3. constituirea organizațională a unui aparat transnațional cu putere statală (din materialul organizațiilor și rețelelor supranaționale și transnaționale); 4.pătrunderea în toate țările, în toate  sferele, a suprastructurilor capitalismului global.

Ar putea fi mai mult decât o simplă teorie aceea că mama crizelor capitalismului este, în fapt, contradicția antagonistă, ireconciliabilă între caracterul social al producției și însușirea privată a rezultatelor muncii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*