Către anul 1934-1935, fuseseră edificate, în linii generale, bazele socialismului. Urmă Epoca socialismului sovietic timpuriu, în evoluția căruia evidențiez următoarele perioade: I. perioada pregătirii de război și a primelor războaie din socialismul timpuriu (1935-1940); II. perioada războiului sovieto-german și sovieto-japonez (1941-1945); III. perioada reconstrucției postbelice și continuării industrializării grabnice (1945-1952); IV. perioada demontării practicii industrializării grabnice (1953-1956); V. ascensiunea în anii realizarii revoluției științifico-tehnice și a construirii socialismului matur(1957-1977).
I. Perioada pregătirii de război și a războaielor sovietice (1935-1940). Tânăra societate sovietică, debutul caracterului socialist al căreia fusese considerat ca fiind din 1934 (de un congres partinic) și consemnat de Constituția din 5 decembrie 1936, a fost pusă în fața sarcinilor planului cincinal legate de dezvoltarea industriei militare și a îndepărtări zilei începerii războiului cu Germania hitleristă. În această perioadă:
1. A continuat politica industrializării grabnice, care încorda la maximum eforturile oamenilor și ale statului.
2. A continuat revoluția culturală.
3. Nivelul de viață al truditorilor rămânea foarte modest.
4. În anii 1937-1938 au avut loc multe represiuni în rândurile elitei sovietice.
5. Intervenția militară a Japoniei în împrejurimile lacului Hasan (1938), aparținând Uniunii Sovietice, apoi în regiunea râului Halhin-Gol din Mongolia (1939) pentru a construi cap de pod împotriva sovieticilor. Agresorii japonezi au fost biruiți.
6. Au eșuat tentativele Uniunii Sovietice de a crea, împerună cu Anglia și Franța, un sistem de securitate colectivă în fața pericolului expansionismului Germaniei.
7. Uniunea Sovietcă a semnat cu Germania un Pact de prietenie și neagresiune (23.081939), care conținea Protocolul Adițional Secret de împărțire a statelor Europei Răsăritene. Conducerea sovietică a dorit să ia Statele Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania) și România Răsăriteană numită „Basarabia”. Ceva mai târziu, a fost împărțită în două părți harta și teritoriul Poloniei.
8. În anii 1939-1941, între Uniunea Sovietică și Germania au fost semnate acorduri de colaborare economică. Uniunea Sovietică livra nemților materii prime ș.a.
9. În septembrie 1939 a început realizarea Protocolului Adițional secret de împărțire a Europei de Est. Mai întâi, Germania a atacat Polonia și și-a luat teritoriul convenit, apoi Armata Roșie a intrat în Polonia și a acaparat voievodatele răsăritene, denumite apoi „Bielorusia Apuseană” și „Ucraina Apuseană”, pe teritoriul cărora locuiau 13 milioane de oameni.
10. Războiul sovietic împotriva Finlandei (1939-1940). După lupte îndârjite de apărare, Finlanda a cedat teritoriile cerute de ruși.
11. În 1940, Letonia, Estonia și Lituania au fost incluse în Uniunea Sovietică.
12. În iunie 1940, ulimativ, sovieticii au cerut evacuarea administrației și forțelor militare române din Moldova de Est și Bucovina de Nord. A urmat ocuparea sovietică.
13. Ajutor militar-tehnic (consilieri, voluntari, ofițeri, armament ș.a.) acordat Spaniei (1936-1939) în timpul Războiului civil de acolo.
14. Inițierea si susținerea cultului personalității lui I. Stalin de către carieriști și publiciștii lingușitori.
15. Fenomenul răspândirii denunțurilor, din motive mercantile – invidie, răzbunare ș.a. – cca trei milioane de denunțuri.
16. La unii intelectuali – manifestări criticate de ploconism în fața culturii apusene.
17. La mijlocul anilor 30, pe fondul centralizării puterii, represiunilor opoziției reale și potențiale, a fost revizuită politica rușilor față de minoritățile naționale ( lichidarea autonomiei culturale, uneori – și a celei politice). Au avut loc deportări și reamplasări geografice masive, pe criterii etnice, etno-confesionale, sociale a reprezentanților a peste 20 de etnii minoritare. Deportări au avut loc și în timpul războiului, după război…
Perioada războiului sovieto-german și sovieto-japonez (1941-1945)
III. Perioada reconstrucției postbelice a economiei și continuării industrializării grabnice (1945-1952).
Statul sovietic a suportat cele mai mari pierderi materiale și de vieți omenești din toată istoria Rusiei. A pierdut 27 de milioane de oameni, 30 la sută din bogății, 1780 de orașe și orășele distruse, 7000 de sate distruse. Pierderi economice totale în sumă de 2,6 trilioane de ruble (prețuri antebelice). În această perioadă:
1. A fost declanșat Războiului Rece de către foștii aliați în Cel De Al Doilea Război Mondial (1946).
2. A fost realizat al patrulea cincinal 1946-1950. Au fost reconstruite și construite mai mult de 6000 de întreprinderi. Numărul de muncitori a crescut cu trei milioane. Profesii muncitorești noi. Au apărut mărci noi de automobile, camioane și locomotive.
3. Atenția principală era acordată dezvoltării industriale. Gospodăria sătească rămânea defavorizată. Planul de producție a mărfurilor de larg consum nu se îndeplinea.
4. Secetă și foamete în Moldova de Est și Ucraina (1946-1947), reg. Volgăi de Jos ș.a. (1947-1948). Consecințele tragice ale secetei și foametei, agravate de politica inumană a Centrului imperial și de intenția de a folosi foametea pentru înfricoșarea țăranilor din Moldova de Est și Ucraina Apuseană și a-i determina să intre în colhoz.
5. Politica înfricoșării oamenilor prin câteva valuri de arestări și deportări din teritoriile anexate conform Protocolului Adițional Secret din Pactul Molotov-Ribbentrop.
6. Respingerea de către vărfurile politice ale Uniunii Sovietice a ideii lui I. Stalin de elaborare a unei noi Constituții, care ar prevedea shimbări democratice în organizarea aparatului de stat și viața politică a țării (1947).
7. Boala lui I. Stalin (hipertensiune arterială, microinsult cerebral), scăderea capacității de muncă, cererea de demisionare. Avea 70 de ani… Conducerea partinică a refuzat să-i satisfacă cererea de pensionare. Cum așa – fără de conducătorul iubit?!
8. Reapariția, în cercurile de creație liberale, a ploconisului în fața Apusului, a ideilor cosmopolite și a elementelor decadente – autorii vizați au fost criticați și sancționați.
9.Reforma banilor și anularea sistemului de distribuire cu cartele (1947).
10. Anual (1948-1954), avea loc reducerea prețurilor.
11. Crearea primei bombe atomice sovietice (1949).
12. Realizarea planului de stat de creare a iazurilor și de plantare a perdelelor forestiere în vederea reținerii umezelii în sol. Acele perdele forestiere protejează până în prezent 25 mln ha de terenuri agricole. Electrificarea satelor.
13. A fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al țărilor cu regim pe cale socialistă (1949).
14. Lansarea de către Molotov, la sfatul soției sale evreice, a ideii formării în Crimeea a unei republici evreiești pentru evreii din toată lumea. Ideea a fost, desigur, respinsă. Molotov – compromis total.
15. Congresul al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1952). Deranjat de faptul că soția Polina a lui Molotov a transmis cercurilor sioniste de peste hotare informații private din familia conducătorului sovietic și publicate în presă, precum și de sugestia Polinei de a face republică evreiască în Crimeea (iată acesta pare să fi fost mobilul deportării prealabile din Crimeea a tătarilor, grecilor – n.a.), I. Stalin a insistat în fața conducerii de partid ca Molotov să fie scos din toate funcțiile de conducere, iar soția lui, Polina, arestată și trimisă în lagăr de muncă. Pentru alte deficiențe, din posturile de conducere a fost scos A. Mikoian, un vechi bolșevic. I. Stalin a pledat pentru includerea în conducere a cadrelor tinere. El a rugat, încă o dată, din considerente de vârstă înaintată, să fie eliberat din posturile deținute. Rugămintea nu a fost susținută nici de conducere, nici de delegații congresului. Publicarea cărții lui I. Stalin „Problemele economice ale sociaismului din Uniunea Sovietică”(1952).
16. Proiectarea și începerea realizării cincinalului al cincilea (1951-1955).
17. Beneficierea de resursele financiare din reparațiile de război.
18. Continuarea represiilor, continuarea utilizării muncii sclavilor în lagărele GULag-ului, inclusiv a cca trei-cinci mln. de prizonieri de război și a foștilor militari sovietici care se întorsese din prizonieratul hitlerist. Războiul micșorase resursele de muncă ale URSS asfel: cu 5,3 milioane de slujbași și muncitori. În sate, numărul populației apte de muncă se micșorase cu 1/3, a bărbaților apți de muncă – cu 60 la sută.
19. După război, nivelul producției gospodăreii sătești era mai mic decât după Războiul Civil.
20. Implicarea Uniunii Sovietice în războiul americano-coreean (1950-1953) de partea Coreei.
21. Amplifiarea prigoanei funcționarilor cu dispoziții opoziționiste și a reprezentaților elitelor naționale.
22. Pentru prima dată, au fost organizate alegerile directe de către populație ale judecătorilor poporului și ale asesorilor populari, în conformitate cu Constituția sovietică din 1936. Alegerile în Sovietele locale, republicane și în Sovietul Suprem au schimbat componența corpului deputaților.
Bilanțul economic al cincinalui al patrulea: reconstrucția producției industriale; în comparație cu anul 1940 – creșterea productivității muncii cu 37 la sută, creșterea venitului național cu 64 la sută. Revenirea la durata zilei de lucru de opt ore, acordarea concediilor anuale plătite.
IV. Perioada demontării politicii industrializării grabnice (1953-1956)
1. Decesul lui I. Stalin la 5 martie 1953.
2. În timpul guvernării de jumătate de an a lui Gheorghi Malenkov, succesorului lui I. Stalin au fost înlăturate o mulțime de interdicții, a început eliberarea deținuților din lagărele de muncă forțată (la inițiativa lui L. Beria!), colhoznicii au început a primi pașapoarte, a fost mărit prețul de achiziție al produselor gospodăriei sătești, au fost reduse impozitele. G. Malenkov a pledat pentru dezvoltarea industriei ușoare și alimentare, a propus contenirea preamăririi publicistice și demagogice a lui I. Stalin, a criticat neglijarea de către aparatul de conducere a necesităților truditorilor, a luat măsuri împotriva corupților și a pseudo-comuniștilor degenerați. Măsurile „igienice” începute de G. Malenkov l-au făcut odios în fața birocrației din vârfurii. De aceea, el a fost înlăturat de la putere de către colegi și înlocuit cu N. Bulganin,- figură de tranziție, apoi cu avenventurierul revizionist N. Hrușciov, care va elimina ultimele elemente ale politicii socialismului mobilizaționist. Culmea campaniei antistaliniste a grupului Hrușciov a fost raportul secret al acestuia, cu cifre falsificate și cu multe învinuiri nefondate, la congresul XX-lea al PCUS (1956).
3. În această perioadă, au dat roadă eforturile, investițiile, proiectele începute în perioada precedentă: prima stație atomo-elecrică din lume (1954), blocul principal al Universității de Stat din Moscova (cu 34 de etaje) ș.a.
V. Ascensiunea în anii realizării revoluției științifico-tehnice (1957-1977)
Prevederea utilizării în economia sovietică a realizărilor științifico-tehnice de vârf o găsim în directivele din cincinalul al patrulea. Pe timpul ”domniei” puțin cultivatului și samavolnicului N.Hrușciov (1955-1964), înlăturat de la putere pentru greșeli politice, economice și în doctrina militară, URSS s-a dezvoltat ascendent, dezvoltarea atingând zenitul pe timpul conducerii țării de către Leonid Brejnev (1964 -1982).
Momente din ascensiunea economică, socială și culturală din anii 1957-1964:
1. Au fost pus bazele unor ramuri economice noi (construcția atomică, tehnica cosmică, tehnica lazerelor, industria lazerelor, industria microbiologică) și au fost elaborate procese tehnologice noi. A fost dat în exploatare cel mai puternic din lume accelerator de particule elementare (1957).
2. Lansarea în cosmos, pentru prima dată în istorie, a primului satelit artificial al Pământului (1957) și a primului om (1961) – pregătirea fiind patronată de L. Brejnev.
3. Cu adevărat remarcabil a fost boom-ul construcției locuințelor, primite de locatari pe gratis!
4. A continuat reabilitarea politică a deținuților nevinovați din lagărele de muncă forțată.
5. A continuat eliberarea de pașapoarte colhoznicilor.
6. Asistența medicală și învățmântul continuau să fie gratuite.
7. A fost adoptată Legea învățământului obligatoriu de opt ani. A fost creată rețeaua de școli politehnice. Numărul instituțiilor de învățământ supereior, comparativ cu anii de înainte de Revoluția Socialistă, a crescut către sfârșitul anilor 50 de la 105 la 766. A fost creată Societatea Unională de răspândire a cunoștințelor științifice și politice „Znanie („Cunoasterea”). S-au deschis universități ale marxism-leninismului și Academia de Științe Sociale. Au fost create discipine sociale noi, manuale. Au fost create Ministerele Culturi – republicane și unional.
8. În literatură, cinematografie, arhitectură, muzică au fost create opere remarcabile, devenite antologice.
9. Artele populare: a fost reluată activitatea de culegere a folclorului, au fost create o mulțime de coruri populare, ansambluri populare, s-a lărgit activitatea decorativ-aplicată, industriile meșteșugărești, sculptura în lemn ș.a.
10. Au apărut lucrări solide ale colectivelor de specialiști: „Istoria mondială” în câteva volume, „Istoria artei ruse”, seria etnografică „Popoarele lumii ”, reviste tematice.
11. După vaccinarea, în anii 1959-1961 a 90 de milioane de copii și adolescenți, în Uniunea Sovietcă a dispărut poliomielita ca fenomen – realizare echivalată ca importanță cu zborul în cosmos al lui Gagarin.
Fenomene negative: Ridicarea Mafei, în porii economiei socialiste. Apariția lucrărilor literare liberale de opoziție antisocialistă, susținută de forțe de peste hotare. Ridicarea mass-culturii barzilor subculturii periferice. Limitarea a unor anumite drepturi gospodărești ale țăranilor. Criza alimentară de la începutul anilor 60, creșterea prețurilor la alimente, calitatea foarte rea a pâinii cleioase (numite ironic de popor „minunea rusească”) au generat proteste muncitorești. La demonstrația de protest din Novocercasc din 2.06.1962, au fost împușcați de armată 26 de oameni, 87 au fost răniți; ulterior, șapte au fost condamnați la moarte, 105 au fost judecați și trimiși în lagăre. Continuarea Războiului Rece. Criza americano-sovietică a rachetelor. Necesitatea suprimării rebeliunii antisocialiste din Ungaria (1956) susținute din Vest. Implimentarea sporită a agenților de influență străină în societatea sovietică (și în țările aflate pe calea edificării socialismului timuriu).
Implicarea Uniunii Sovietice în războiul americano-cubanez (1962-1964) de partea Cubei, ajutorul militar-tehnic acordat Algeriei (1962-1964). Implicarea Uniunii Sovietice cu ajutor militar în Războiul din Vietnam (1964-1975). În timpul agresiunii americane, Vietnamul a fost un ”focar fierbinte al Războului Rece”. Ajutorul zilnic sovietic costa 1,5 milioane de ruble.
Momente din dezvoltarea stabilă din anii 1964-1977
Conducerea nouă de partid, în frunte cu L. Brejnev, fu nevoită să repare greșelile și consecințele lor aduse de reformele nechibzuite și dăunătoare ale lui Hrușciov. Reformele de modernizare deveniră suficient de chibzuite și planificate, într-un tempou mai realist. Scopul: construirea socialismului dezvoltat.
1. Succesele științei sovietice au fost concentrate preponderent în sfera cercetărilor fundamentale, știința sovietică deținea locul de avangardă în lume la fizică, chimie, valorificare cosmosului. Învățământul general obligatoriu – de 11 clase, apoi, de zece clase. 96 la sută din tinerii sovietici aveu studii medii sau studii medii speciale de învățământ tehnic. Creșterea finanțării culturii. A fost creată organizația Fondul Sovietic de Cultură. Populația avu accesul deschis la comorile culturii universale. Erau organizate expoziții ambulante ale marilor pictori. Lumea pornea în turism cultural spre vestitele muzee din Moscova, Leningrad, Kiev, spre orașele cu arhitectură valoroasă.
2. Creșterea graduală a salariilor și a pensiilor. Bărbații și femeile se pensionau la vârsta de 55 de ani (cel mai mic prag de pensionare din lume).
3. Cinematografia, literatura artistică, arta populară au cunoscut realizări importante.
Fenomene negative: Abandonarea din cauze neclare a reformei economice a lui A. Kosâghin din anii (1965-1970). Insuficienta dezvoltare a tehnicii calculatoarelor. Creșterea manifestărilor așa-numiților disidenți liberali intoleranți, care vizau nu repararea greșelilor și neajunsurilor, ci demolarea Uniuii Sovietice. Majoritatea covârșitoare a liberalilor contr-culturii și opoziției erau, nu știu de ce, evrei. Serviciile secrete apusene elaborase planul operației „Taifun” (1972) de demolare a Uniunii Sovietice din interior, în asocere cu sufocarea economică prin goana înarmărilor.
Necesitatea dramatică de a introduce trupe armate ale țărilor socialiste (cu excepția României) în Cehoslovacia, în scopul curmării contrarevoluției liberale (1968). Necesitatea respingerii invaziei chineze pe insula sovietică Damanski (1969). Costisitoare au fost: acordarea ajutorului militar Egiptului în timpul războaielor arabo-israeliene (1964-1974), acordarea ajutorului militar-tehnic diferitor țări ale Africii și Asiei. Subsidii substanțiale acordate partidelor muncitorești și țărilor în curs de dezvoltare.
Totuși, evoluția economică-socială, în acești ani, a fost de admirat. Rezultatele au fost reflectate în Constituția Sovietică din 1977, în care a fost constatată existența, în Uniunea Sovietică, a sociețății socialiste mature, dezvoltate.
Lasă un răspuns