Zâmbet inocent de înger
Nimic nu e mai drag și dulce
Decât sărutul de copil,
Când pune fața să o culce
Pe fața ta, duios, docil…
Nimic nu e mai drag și spornic
Decât sărutul de odor
De-mbrățișare caldă dornic
Când ne topim de drag și dor.
Nimic nu e mai drag și tandru
Decât un zâmbet inocent
De înger și de copilandru
Care îți este descendent.
Nimic nu e mai drag și carmic
Decât obrazul pe obraz
Al unui sacru prunc și psalmic
Ce-ți suflă viață și extaz.
Nimic nu e mai drag și pudic
Decât un gest de dor și drag
De la copilul vesel, ludic
Ce plânge când îl lași în prag…
Nimic nu e mai drag și veget
Decât alintul pupăcios
Și pe obraz și buze-un deget
Al unui înger drăgăstos…
Nimic nu e mai drag și mistic
Decât un scâncet blând, molcom
În ieslea sufletului cristic
Al unui pui divin de om…
Copiii noștri
Copiii noștri geniali
Sunt campioni olimpici,
Iar noi, părinți parșivi, penali,
Nostalgici, comunistici…
Copiii noștri strălucesc
Și-aduc din lume lauri,
Iar noi – reflex tovărășesc –
Le suntem zbiri, balauri…
Copiii noștri-s Feți Frumoși,
Ilene Cosânzene,
Iar noi le suntem zmei scârboși
Cu lașitatea-n gene…
Copiii noștri ne sunt smulși
De gheare de acvile
De lângă mame, tați și duși
În lagăre ostile…
Copiii noștri-au fost eroi,
Istoria-i trucată…!
Copiii noștri suntem noi,
Naivii de-altădată…
Copiii noștri-n patru zări
Sunt carne-n tun pe țeava
Ororilor din alte țări
Ce-i spulberă ca pleava.
Copiii noștri, sper, cândva,
În vremuri ce-s aproape,
De înșine ne vor salva
Să evadăm sub pleoape…
Copiii noștri ni-s cristoși
Și ne preiau păcatul
De trădători din moși-strămoși
Vânzându-și țara, satul…
Copiii noștri înțeleg
Că suntem slabi? Ne iartă
Că nu ne e pământu-ntreg
Ca-n vechea lumii hartă…?
Copiii noștri, copii, sper,
Să aibă, meritându-i,
Cum vor și îngerii din cer,
Cum mama ta la rându-i…
Copiii noștri, cum tu ești
Un înger ntre îngeri
Din toamna stirpei românești,
Să nu accepți înfrângeri!
Când copiii și părinții nu se iartă
când copiii greșesc și părinții nu-i iartă
se cheamă dor, mângâiere, alinare, regret…
un fel de a ierta după un fel de ceartă
cu gust de lacrimă și de suspin discret
când părinții greșesc și copiii nu-i iartă
se vântură vitregie, vrajbă, viforniță, venin
și moarte preț de-o moarte prea deșartă
spre-a mai lăsa iubirii loc și lacrimei, puțin
când copiii greșesc și părinții nu-i iartă
le iartă de fapt, dinainte, greșeli și păcat
cu inima pungă și lacrima-n lacrimă spartă
și-n taină se roagă să-i ierte că i-au certat
când părinții greșesc și copiii nu-i iartă
caii de spaimă și milă în șei se ascund,
frunzele gem, egretele plâng, stele poartă
lacrimi de stele și sticlă în inimi, profund…
când copii și părinți greșind nu se iartă
încă un înger de lacrimi se sinucide în cer
încercând să-i convingă să nu se despartă
Dumnezeu cel stingher e și mai stingher.
Toți suntem copii
Toți suntem copii, copiii
Din copiii de copii…
Suntem fii din fiice, fiii
Celor morți și celor vii…
Suntem murmure de copii
Ale murmurelor vechi,
Copii după copii proprii
În perechi fără perechi…
Sâmburi suntem, ce-nsâmbură
Seminții din noi seminți,
Dedublare de dublură;
Îngeri, demoni, diavoli, sfinți…
Vom fi fost ce fi-vom iară:
Carne ce se mistuie
Ca iar carne să apară,
Să se reconstituie…
Deși unici, suntem clone;
Altă apariție…
Ce e din carbon, carbon e;
Totu-i repetiție…
Numai tu nu ai pereche
Când din viittor te-aduci;
Umbra ta de fum, când treci, e
Umbra umbrei ce-ai să duci…
Sărut mâna mamă, tată
Sărut mâna tată, mamă,
Iar la ușa voastră bat…
M-am întors să vă dau seamă
Pentru lumea ce-o străbat…
Sărut mâna mamă, tată,
Bat la ușa voastră iar,
M-am întors acasă, iată,
Mai sărac, mai vârstnic chiar…
Sărut mâna tată, mamă,
M-am întors să nu mai plec,
S-o găsi și-aici vreo zeamă
Și o pâine de grâu sec…
Sărut mâna mamă, tată,
Am plecat ca să mă-ntorc
Tot cu inima fărmată,
Tot cu lacrimi ce le storc…
Sărut mâna tată, mamă,
Greu e prin străinătăți,
Rău cu rău când tot ți-e teamă
Că te-alungă de te-arăți…
Sărut mâna mamă, tată,
Rău cu rău când toate dor
De a dorului grea plată,
Când străinii nu te vor…
Sărut mâna tată, mamă,
Câmpule înfână-mă,
Pârâiaș din satu-mi, bea-mă,
Cucule, îngână-mă…!
Dealule, înstână-mă,
Lutule, afână-mă,
Dorule, înfrână-mă,
Lacrimă,-nfântână-mă…!
Lasă un răspuns