Cine nu cunoaște cazul Roman Polanski, acuzat în SUA de pedofilie și urmărit și azi de instanțele americane pentru a-l pedepsi, deși victima l-a iertat! Dar nu l-a iertat legea americană! Și nu-l va ierta niciodată, până nu-și primește și ispășește pedeapsa. Altfel, consecințele se repercutează asupra urmașilor săi. Orice greșeală, orice încălcare a legii, se pedepsește, nu se prescrie niciodată ca la noi.
Să ne aducem aminte de drama lui Caragiale, Năpasta. Toată acțiunea se desfășoară în pragul împlinirii a zece de ani de la comiterea unei crime. După acest termen, vina se prescrie, pedeapsa dispare. Iar în zilele noastre, multe infrațiuni se prescriu la cinci ani, iar pedepsele sunt și mai ușoare. Marii corupți ai României, alde Năstase, Voiculescu, Becali, Sârbu etc. etc. au trecut cosmetic prin închisori și au ieșit cu punga plină de acolo, ba unii au zeflemisit societatea, chiar au acuzat-o, și-au lansat cărți la Târgul „Gaudeamus”, sfidând pe toată lumea și dându-ne lecția că ei sunt curați și vinovată e societatea care nu i-a înțeles și i-a închis. Iar alții, nici nu au ajuns după gratii, ca Patahârbici, care, după ce a fraudat ICR, după ce un control al guvernului l-a scos țap ispășitor cu milioane de lei risipite la amici, nu numai că nu i s-a întâmplat nimic, să primească vreo citație, dimpotrivă, a fost promovat cogea director la Casa de licitații Artmark! Un alt mare vinovat, Turcescu, ofițer sub acoperire, după ce a mințit poporul cu televizorul peste 20 de ani, a ajuns în parlamentul României! Mai mult, este adesea invitat la diverse emisiuni să-și dea cu părerea.
O așa-zisă presă face eroi din astfel de oameni, îi cultivă pe rupte, vrând să ne spună că asta e realitatea, că oameni mai de soi nu avem, că românii trebuie să se împace cu situația, vorba lui Caragiale, să se mulțumească cu asemenea aleși. Nu exisă o altă Românie o dată ce corupții sunt aleși de popor. Înseamnă că nu există altă cale, trebuie să conveițuim cu ticăloșii. Dovadă că toți corupții, toți vinovații judecați și comndamnați de tribunal, sunt bine mersi, sfidează societatea, nu li s-a clintit nimic din bunuri și mă gânsesc imediat la un Patriciu, care are de restituit un miliard de lei staului român. Mai vorbește cineva de această datorie? Dar de jaful făcut de Patahârbici la ICR? Dar de miliardele prăduite de Protv? Mii și mii se corupți își savurează victoriile efemere! Păi dacă ăștia au furat miliarde de lei și nu li s-a întâmplat nimic, înseamnă că trebuie să facem ca ei, ei sunt modelul!, își spune orice român, acesta este mesajul pe care ni-l transmite puterea.
Iată o imagine zdrobitoare a faptului că în România vina nu este pedepsită, ba vina se întoarce ca un bumerang asupra legiuitorului. Tribunalul e vinovat că i-a pedepsit pe hoți, dacă i-a pedepsit, căci nici tribunalul nu e basma curată, el e vinovat că a îndrăznit să se atingă de cămașa lor scrobită! De aici rezultă că România este o țară bolnavă, dacă poate trăi cu vinovații la putere, dacă la vârf societatea este atinsă de o plagă care rămâne mai presus de lege, în afara legii, nepedepsită.
Toate societățile puternice au avut legi care le-au făcut puternice. Antichitatea greacă și romană s-a ridicat pe ceea ce marii autori au numit „vina tragică”. În tragediile grecești, vina tragică este o dimensiune a destinului și este dată de zei. Și tot ei aplică pedeapsa. Edificator este cazul lui Oedip. Numai Enescu, în opera omonimă, a reușit să rezolve mitul lui Oedip, să dea o explicație justă la vina tragică și să ofere soluția perfectă, prin victoria omului asupra destinului său, o victorie simbolică, în moarte, în viața de apoi!
În raport cu vina tragică s-au construit societățile antice, în raport cu felul cum au pedepsit greșelile oamenilor, încălcarea legii, s-au edificat toate societățile, toate popoarele. Ele au fost și sunt așa cum sunt respectate legile lor. În România este haos, fiindcă aceste legi ale statului de drept sunt grosolan, sfidător, încălcate.
Lasă un răspuns