De ce nu ne revenim…

În primul rând pentru că nu se vrea,  de către decidenți! În al doilea rând pentru că nu se știe ce a fost experimentul marxist în România (46 de pușcării, 72 lagăre de muncă forțată în care au fost vârâți cu parul în jur de 3.000.000 de români de frunte,  reprezentând atunci Elita Neamului, din care jumătate dintre ei n-au mai venit niciodată acasă)…

Apoi pentru că acum  interesul general  preocupă doar o infimă parte a neamului, interesul cvasigeneral  este  banul, – materializat în salarii , pensii și ajutoare sociale -, care ocupă aproape tot programul zilnic al guvernului și al mass media românească, Aceasta, ca parte principală  a societății civile, este aproape nefastă pentru că se află într-un diletantism cutremurător,  deoarece în ea s-au vârât oameni cu mari carențe culturale, în special  privind istoria și cu precădere istoria națională, rămași nostalgici ai regimului de tristă amintire, în care ei „s-au descurcat” de minune!…

Spațiul public este dominat de cei care au la bază formația culturală marxist-leninistă numit în vreme „curentul realismului socialist”  în care s-au afirmat  și  populează  și acum uniunea scriitorilor, (înfi-ințată  în 1949 sub denumirea expresă de „uniunea scriitorilor comuniști”, indivizi care, în majoritatea lor covârșitoare de peste 3 000 de membri au rămas aceiași, grupați în jurul aceluiași președinte, pe care l-a apucat schimbarea din decembrie 1989 în aceiași funcție, rămas la fel de arogant și parcă și mai disprețuitor). Până în 1947  scritorii și gazetarii neamului au fost Simțirea și Exprimarea națională, dar de la creearea noilor exprimători de partid și de stat în spiritul „revoluției bolșevice” alte trăsnăi le-au ieșit, și încă le  ies din condei și pe gură, din care neamul rămâne năucit, iar despre ce am pățit și ce avem de făcut pentru a ne reveni, acestora „le scapă” cu desăvârșire. Dăm, în con-tinuare, numele  cele mai vehiculate în acești 28 de ani de „tranziție” a oportuniștilor cei mai derapați: Primul ar fi acad. Răzvan Teodorescu, autorul sintag-mei parșive „oportunist de geniu” (atribuire dată lui Arghezii și a celorlalți ca el), și care „a mințit poporul cu televizorul”, când Iliescu i-a oferit funcția de direc-tor general al televiziunii unice, de stat .Vine apoi filozofitorul Andrei Pleșu, cel care a înființat „curentul filozofic dilematic” (care înseamnă îndoială de tot și de toate cele naționale și sfinte), urmat de Cristian Tudor Popescu, (zis el ca siglă CTP), ăla care tună și fulgeră încrâncenat către cei care „îndrăsnesc” zicerea adevărului despe Neam și Țară, fiindcă acest DREPT i-ar aparține doar lui, exclusiv!, cu desăvîrșire, ca fiu al unui ofițer politic ceaușist. (Din această nemernică infatuare, pentru deruta generală, a decretat sentențios: Nichita Stănescu este „o făcătură” a partidului comunist?!?)…

Urmează  marii „trăncănitori incurabili” din gruparea celui mai malefic oportunist politic, Dan Voiculescu (omul cu banii al securității), creatorul ziarului Naționalul (în care nu este vorba de nimic privind națiunea română), și a posturilor de televiziune, numitele ANTENE, -fie că  sunt ele 1, 2 sau mai ale 3, cea plină de venin! Aici se  „disting” derapații Mihai Gâdea și Mircea Badea,( cel care s-a lansat în dilema: „tot umblă unii cu daci, cu geții… Cine o mai fi fost și Burebista ăla”???) Acolo e și  fratele ministrului de interne,(- păstoritorul mineriadelor, – Roru Curinel Unsu, cum i se zice în romanul despre așa zisa revoluție )-, devenit  filologistele Adrian Ursu și „doamnele” acelea „tovărășele” Camelia Stancu,  nepoata lui Zaharia Stancu (căruia i-a purtat la vedere „dintele acela proletar” al „desculțului”  rânjit asupra burghezo-moșierimii), lângă ea Dana Grecu, dar, cu precădere, cea cu un comportament de vrăjitoare pe măturoi, sagacea  acră Andreea Crețulescu, fiica unui general de M.I, (ce și-a făcut televiziune proprie, fugind de aici), ca și „mini-ponderatul” verbal , dar „supra-ponderalul” fizic numitul Bogdan Chireac, care este „caprovarzistul” de serviciu al momentului istoric extraordinar de greu SPIRITUAL pe care încă îl traversăm.  Pe lângă ei se gudură țigănelul Viptur Ciutacu (cel când la antene, când la „romunica TV”a Crețuleascăi, trăncănitor incitant și plin de ură ca și aceasta). Urmează  secăturosul, larg la trup și leneș la vorbă „râmniceanul nesărat” Florin Condurățeanu (din redacția „Taifasuri”) cel care „ne-a întrebat”, cică ritoricești: „nu vi se pare că Iarna pe uliță a lui Coșbuc a devenit penibilă?”…  Și liota este incomensurabilă.

Ia de fă revenirea la Neam și Țară cu asemenea specimene!

Modalitatea stă tot în puterea noastră:  ȘCOALA, BISERICA, ARMATA, dar mai ales ADMINISTRAȚIA, reprezentată de primării, sânt instituțiile  prin care putem reveni la ceea ce am fost mii de ani, până la 30 decembrfie 1947… Totul  depinde însă de ce forță politică se află dominantă în Parlament și în Senat și mai ales  din ce calitate de oameni se vor forma aceste instituții primordiale, care dau guvernarea.

Căci numai cei din vâna noastră daco-getă ne pot deveni părinții, frații, fiii și nepoții din adevăratele noastre partide politice și doar ei ne vor ridica țara la ceea ce a ajuns în apropierea superlativului din scurta perioadă a ROMÂNIEI MARI, căruia îi vom sărbători  anul care începe PRIMUL său CENTENAR.

Dar… uitându-ne la viziunea difuză, spre aiurea, a celor care se află azi decidenți, avem strângerea de inimă că CENTENARUL se va sărbători cu șmechera vacanță de patru zile, pe care a și anunțat-o guvernarea. Prostimea să fie la micii și berea creatorului Camil Petrescu din celebrul pamflet „Zeflemeaua”, în care se zice: „Apocalipsa furtuno-asă/ Îi sperie pe pământeni/ Pe noi nu ne-o găsi acasă,/ Vom fi la meci sau la pomeni”…

În fiecare dintre cei chemați să ne readucă Neamul și Țara la ceea ce au fost de mii de ani, aceștia trebuie să trăiască puternic și sincer sentimentul național, credința în Dumnezu, dragostea de pământ, ca proprietate, iubirea și respectul reciproc dintre noi, atribute care duc, mai ales, la  REAȘEZAREA IERARHIEI DE VALORI, a copilului față de părinte, a elevului față de profesor, a enoriașului față de preot, a cetățeanului față de administrator, a ignorantului față de savant, a alegătorului față de cel ales, cu marea condiție ca toți care ne sunt superiori, să-și consacre viața , adică inteligența, munca, timpul și banii pentru realizarea marelui deziderat al momentului  istoric: ÎNTOARCEREA LA NOI  ÎNȘINE, la  DACIA lui Burebista și Decebal, refăcută acum o sută de ani  sub titlul suprem de ROMÂNIA MARE în vechile hotare! Luând în serios zicerea noastră srăbună: AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*