Suntem în doliu, nu de-acum,
Nu de un an, nu de-un deceniu…
Ci de un sfert de veac postum
De doliu-n ultimul mileniu…
Suntem în doliu an de an
Și veac de veac în veci, ni-i scrum
Clipa de vis și ni-i catran
Tămâia ce devine fum…
Suntem în doliu preț de-un gând,
De un pios tainic regret,
De-o lacrimă abia curgând
De pe obraz spre inimă, discret…
Suntem în doliu, Dumnezeu
E-n doliu, moare însuși
O clipă cât un ev; mereu
Ne va îndolia cu plânsu-și.
Suntem în doliu ca-ntr-un vis
Dintr-un coșmar încremenit:
Bufonii și călăii ne-au ucis
Speranța,-n fiecare a murit.
Suntem în doliu, moartea doar
Mai poate-o clipă să ne lege,
Murim în noi ca-ntr-un altar
Și-n fiecare moare câte-un rege.
Suntem în doliu,-n mine mor,
Trăiască Regele în mine
În pace,-n rugă și-n onor,
Trăiască-L fiecare-n sine…!
Lasă un răspuns