Schitul Bălteni din Periș – un monument istoric național

Printre bijuteriile istorice ale județului Ilfov se află și schitul Bălteni care își ridică silueta arhitectonică la intrarea în satul cu același nume – pe partea dreaptă – din comuna Periș, monument protejat UNESCO. Chiar șoseaua Periș – Bălteni (la nr. 114) este cea care duce pașii pelerinilor și turiștilor până la minunata biserică dintre brazi, ce dăinuiește aici spre slava celor ce l-au construit și a lui Dumnezeu. Zona Scroviștea a satului Bălteni este atestată istoric încă din perioada geto – dacică, sec. II – I î.Hr., și mai apoi locuită, disputată în toate timpurile, (atestată documentar în anul 1476), arsă și distrusă în multiple rânduri de tătari și de turci, ea a renăscut mereu, într-o minunată oază de verdeață, încă sălbatică, între lacul încărcat de nuferi și pădurea legendară a Vlăsiei. Tradiția mărturisește că Mănăstirea Bălteni a fost ridicată pe locul unui schit și mai vechi, construit de legendarul Negru Vodă.

Actualul monument se înscrie printre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din sudul țării. Ca o particularitate, extrem de rar întâlnită la bisericile din țara noastră, pridvorul exterior, de o arhitectură aparte, înconjoară pe trei laturi pronaosul. Un caz asemănător întâlnim la Tismana, în judetul Gorj. Legenda locului menționează faptul că Mănăstirea Bălteni a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVI-lea, în urma unui vis premonitoriu pe care l-a avut în acest loc voievodul Radu Negru, înaintea unei lupte cu tătarii. Locul ales pentru ridicarea ei urma să îi servească pe timp de restriște ca fortăreață naturală, iar pe timp de pace ca lăcaș de rugăciune. Locul mănăstirii era în acea vreme ca și o insulă aflată între lacurile in zonă, așezare care avea să impiedice atacurile inamicului. Pe lângă salba de lacuri, mai erau și stejarii seculari ai codrilor Vlăsiei, care constituiau un zid de nepătrus pentru cei ce nu cunoșteau potecile și cărările tainice. Pădurea Cocioc, cea care înconjoară parțial locul, este un vestigiu natural al celebrilor codrii ai Vlăsiei de altădată (Vlasia = Vlahia). Conform tradiției locului, tot aici ar fi fost omorât, în ultimele luni ale anului 1476, domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș.

După câteva sute de ani, găsim dovezi că acestă biserică a fost refăcută din temelie, de marele Vornic Hrizea – însărcinat cu administrarea supremă a Principatelor Române. Între timp, biserica fusese distrusă de năvălitori. Arsă și pustiită de tătari în timpul domniei lui Simion Movilă (1600-1602), biserica Schitului Bălteni a fost refăcută „de în temei”, așa cum ne spune o inscripție prinsă deasupra ușii pronaosului, în anul 1626, de către vornicului Hrizea Coconu, stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. În prezent, aici nu se mai găsește nimic din fostul schit de odinioară, devastat de tătari în anul 1602. Biserica pe care o găsim astazi în satul Bălteni – cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae – este de factură mai nouă, aparținând anului 1626, iar acesta se datorează credinciosului vornic Hrizea. Textul inscripției votive, gravat cu multă măiestrie și artă în piatra de deasupra ușii, spune următoarele: „Această sfântă biserică având sărbătoarea pastorală de Sfântul Nicolae, a fost ridicată de mine însumi, credinciosul lui Iisus Hristos, Marele Vornic Hrizea, ceea ce bunul Dumnezeu mi-a permis să cheltui, și am făcut această rugăciune întru gloria și închinăciunea pentru Dumnezeu și Sfintei Treimi, și în numele Sfântului Nicolae, … de unde am început clădirea bisericii pe vremea prea-fericitului Prinț Alexandru, fiul lui Radu … 1626.” Pe peretele din exterior, în partea dreaptă a intrării în biserică, se poate vedea totodată gravat tot cu caractere chirilice, de culoare roșie, următoarea inscripție: „Aceste cuvinte au fost tălmăcite de mine însumi, Meșterul Stoica, ca să știe că am lucrat jilțul pentru sfânta biserică… ca fiind părinte stareț… și care a construit (biserica) vornic Hrizea și soția sa, Dumitra, pe timpul lui Alexandru Voievod.” În data de 28 iulie 1642, credinciosul Hrizea Vornicul a făgăduit Biserica Bălteni Mănăstirii Iviron de la Sfântul Munte Athos. Din acel moment, Mănăstirea de la Bălteni, împreună cu proprietățile ei, a devenit metoc al Mănăstirii Sfânta Treime – Radu Vodă din București.

Biserica din Bălteni, cea care se întrezărește de pe aleea cu brazi, este înaltă și zveltă, fiind construită din cărămidă, nepictată, cu un acoperiș din șindrilă (șiță). Zidurile acesteia, sprijinite de contraforți masivi, au o grosime de 80 de centimetri, dându-i un aspect de adevărată cetate. Biserica cu plan trilobat, are un pridvor deschis, cu arcade de cărămidă sprijinite pe stâlpi fasonați, care învăluie pronaosul pe trei sferturi din înălțimea sa. Forma deosebită și modul de construcție al pridvorului fac ca această biserică să nu se încadreze în nici un tipar arhitectonic, fiind unicat pe aceste meleaguri. Biserica este caracterizată ca unicat stilistic prin folosirea contraforților la absida altarului și, mai ales, prin pridvorul deschis pe coloane de cărămidă, care îmbracă pronaosul pe trei laturi. Separate în două registre printr-un viguros brâu median, fațadele prezintă un parament de cărămidă aparentă – unele așezate vertical, altele orizontal – și tencuială în panouri dreptunghiulare. Naosul și pronaosul sunt despărțite de un zid, iar catapeteasma (din anul 1800) este din lemn, pictată și întărită cu grinzi din stejar. Arhitectura deosebită, turla de deasupra pronaosului, scara de acces spre aceasta, zidăria în cărămidă aparentă, forma și materialul învelitorii conferă acestei biserici o valoare deosebită. În prezent biserica a fost declarată monument istoric, servind în continuare obștea satului Bălteni, ca biserică de parohie. În Lista Monumentelor Istorice, Schitul Bălteni se află înregistrat cu Codul – IF-II-m-A-15265. Localnicii numesc Lacul Bălteni aflat în vecinătate, fie Lacul Scroviștea, fie Lacul Mănăstirii. Cei care doresc să vadă acest monument istoric deosebit și să petreacă câteva momente într-o atmosferă spirituală vor trebui să ajungă în zona cunoscutului drum DN1. Pe Drumul Național 1 (București – Ploiești), se merge până la Tâncăbești, unde se cotește spre comuna Periș pe Drumul Judetean 101B, apoi pe Drumul Comunal 179, până în satul Bălteni. Odată intrați în sat, pe partea dreaptă, se înaltă printre copacii umbroși minunatul Schit Bălteni. Localitatea Periș se afla la o distanță de aproximativ 3 kilometri de Drumul Național. De aici, după vreo alți 3 kilometri parcurși printr-o deasă și frumoasă pădure – insulă forestieră, rest al celebrilor Codrii ai Vlăsiei -, se trece un podeț peste un lac și se intră în satul Bălteni, aflat într-o deschidere largă în mijlocul pădurii, lângă lac. Oază de liniște și serenitate, acest loc vă va atrage cu simplitatea lui, cu atmosfera patriarhală a unui trecut glorios ce, iată, ne-a lăsat o zestre pe care merită să o prețuim: Schitul Bălteni.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*