Dacă adaug opiniile aproape unanime ale economiștilor care încearcă sinteze la nivel macro celor circa 50 la sută dintre românii care nu au noțiuni mai aplicate decât simpla economie domestică, dar care au, cu intuiția lor, imaginea bâjbâielilor Programului de guvernare de la care PSD abdică tacit, e ușor de înțeles dezamăgirea unei tot mai însemnate părți din electoratul de stânga.
Încercările Liei Olguța Vasilescu de a reașeza sistemul de pensii pe criterii mai echitabile, asociate cu promisiunile ei de dublare a salariilor făcute la începutul anului, nu mai inspiră încredere cu toate că ideea surâde tuturor acelora care au contribuit la bugetul de pensii zeci de ani fără a se bucura, pe măsură, de o defalcare justă a acestuia.
Veniturile salariale ale parlamentarilor, pensiile magistraților, ale cadrelor militare, ale personalului navigant, sistemul de premiere din Banca Națională, politicile bancare se adaugă și ele lipsei locurilor de muncă, gravelor carențe ale sistemului sanitar și stării tot mai precare de sănătate a românilor, lipsei căminelor de bătrâni vis-a-vis de tot mai numeroșii pensionari care se sting în singurătate, abandonați în neputințe umilitoare, dramei demografice față de care nu se întreprinde nicio măsură nici când e vorba de carieră, de locuință, de creșe și grădinițe cu program flexibil, ca să nu mai amintim de clasa politică arogantă și în bună parte coruptă, de abandonarea cauzei naționale și a orizontului educațional.
După eșuarea guvernării Grindeanu, care a relevat românilor un PSD măcinat de contradicții interne, de rigiditate și clientelism, cu guvenrarea Tudose se confirmă că tehnocrații lui Cioloș nu erau niște incompetenți, cu toată limitarea libertăților de intervenție impuse de Parlament și cu care se confruntau vizibil. Calculele pe care le făcea în campania electorală Liviu Dragnea se dovedesc, la șase luni de guvenrare, lipsite de realism, deși păreau logice și, mai ales, ademenitoare, așa încât lui Tudose i se dă o relativă libertate de mișcare, acea libertate care ar putea fi acuzată, la eșec, în motivații propagandistice salavatoare de imagine.
Bilanțul primelor șase luni de guvernare PSD-ALDE este, chiar în opinia președintelui României, un eșec: „Ați băgat țara în criză fiindcă nu ați știut să guvernați!”… Și, în consecință, președintele cerea Guvernului să înceteze „țopăiala fiscal-bugetară” așa încât România să își poată onora toate angajamentele asumate față de partenerii europeni și față de NATO. Dificultatea de a găsi soluții este însă una obiectivă, dar dificultatea nu îndreptățește și măsuri disperate, de genul celor pe care PSD le-a imputat în campania sa guvernarii Boc, tăierii din salarii, fiindcă ce altceva înseamnă modificările aduse începând de la 1 septembrie Legii 448/2006? Aceste măsuri se anunță a afecta, iată, până și persoanele cu dizabilități.
La toate acestea se mai adaugă tot mai sensibil în bugetele familiilor de români majorarea prețului la energia electrică de la 1 iulie, conform Ordinului 50/2017 al ANRE, tot așa cum s-a întâmplat, în martie, cu prețul benzinei la pompă (1,23 euro/litru, mai mult chiar decât în Bulgaria, unde era de 1,10 euro/litru), dar și cu gazele care, de la 1 aprilie, s-au scumpit cu 2,5 la sută.
Pe de altă parte, dar în dezacord cu promisiunile electorale, Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, declara recent în Camera Deputaților că salariile cele mai mari din sectorul public vor scădea, altfel creșterile anunțate pentru salariile de la baza piramidei nu pot fi onorate nici până în 2022. Greu de crezut, însă, că aducerea spre un numitor comun a salariilor de la vârful piramidei (cu reacția aferentă) soluționează problema: „Legea este în conformitate cu programul de guvernare aprobat de Parlamentul României şi prevede o creştere etapizată a salariilor bugetarilor cu 56 la sută, pe o anvelopă bugetară de 32 de miliarde de lei până în 2020 şi de 43 de miliarde de lei până în 2022. La baza piramidei salariale, creşterile sunt de peste sută la sută, ajungând şi la 300 la sută, cum este cazul în apărare, dar scad în vârf, acolo unde unele salarii erau atât de mari încât disproporţia nu putea fi corectată nici măcar la nivelul anului 2022”, spunea ministrul Muncii.
Opoziția a contrazis-o pe Olguța Vasilescu tocmai cu argumentul creșterii simultane a salariilor demnitarilor. Sunt, desigur, dacă nu inconsecvențe ale Programului de Guvernare, evidente căutări, bâjbâieli, rătăciri între promisiuni și obligația de a menține o cotă rezonabilă a deficitului bugetar.
Lucrurile acestea sunt tot mai sensibile în rândurile românilor și ele nu se estompează nici măcar în mini-vacanțe, față de care guvernanții arată o preocupare demnă de o cauză mai bună…
Lasă un răspuns