La Deva, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane propune vizitatorilor, începând cu data de 1 mai 2017, o nouă piesă arheologică de valoare din categoria „Exponatul lunii”, piesă ce poate fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia. Acest exponat face parte din colecția de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane și a intrat în patrimoniul instituției în anul 2011, în urma cercetărilor arheologice preventive efectuate cu ocazia construcției autostrăzii Deva – Orăştie („Știe – ora”), în zona localității Șoimuș („șoim – uș”, cu sens de izgonire a păsării de pradă ce va veni peste noi) punctul „Teleghi” (posibil de la Teleagă, Telega, „teleghidat” („ghidat de T”), cu sens de „legat de „T” – Marele Tată, cu Za de fier), în perimetrul unei așezări aparținând epocii bronzului. Situl respectiv a oferit un bogat material arheologic, atât cantitativ, cât şi din punct de vedere al varietăţii şi informaţiei, printre piesele descoperite aflându-se și figurina antropomorfă expusă, acesta datând din epoca târzie a bronzului (aproximativ 1400-1200 î.Hr.).
Forma statuetei este aproximativ tronconică. Conturul antropomorf a fost obținut prin turtirea ușoară a zonei mijlocii – din care s-au „tras”, lateral, brațele – și superioare, unde capul era probabil abia schițat („Zeul fără chip” (Zeul Paloș-Palas-Palat), așa cum apare și pe Biserica Omului de la Adam-Clisi – așa zisul „trofeu”), având formă conică, cu vârful rotunjit. Modelul redă un personaj cu braţele deschise lateral sau cu mâinile pe şolduri, purtând o îmbrăcăminte lungă, ce-i acoperă picioarele, lucru sugerat de faptul că acestea nu sunt reproduse. Statueta mai are analogii ce face parte dintr-un anumit model plastic, fiind prezent în arii culturale diferite, dar situate aproximativ pe același palier cronologic, adică la finalul perioadei mijlocii și în perioada târzie a epocii bronzului (urmașii Geților de Aur primordiali, salvatorii Europei IO).
Cercetările din alte spații au condus la concluzia că acest model a fost răspândit în epocă pe o arie mare sau, mai probabil, care a circulat din zona banatului Montan, până în zona Maramureșului, fiind apreciat pentru forma sau simbolistica lui. Acest tip de redare este găsit în sud-vestul României, dar şi în nord-vestul ţării, fiind mai simplificat. Talia este evidențiată sub brațe, prin evazarea părții inferioare, aceasta servind și de postament. Statueta prezintă o ușoară concavizare care asigură piesei poziția verticală, ușor lăsată pe spate (atitudine „mândră”). Din lateral, profilul este de triunghi ortogonal (triunghiul ceresc, cel ce se suprapune pământul pătrat). Îmbrăcămintea lungă a zeului semnifică și închiderea lumii noastre „ca într-o oală”, la ceas de schimbare radicală (judecată și renaștere). Starea de conservare a acesteia este destul de bună, lipsindu-i un fragment de la bază şi capul (posibil ca acesta să fi fost mobil, ca și în cazul altor statui de zei, pentru a putea să își schimbe poziția – zeul să își întoarcă fața de la noi, la ceas de cataclism cosmic). Dimensiunile piesei sunt reduse (h = 52 mm; l = 29 mm), figurina fiind obţinută din pastă fină și având suprafaţa lustruită. Arderea a fost neuniformă, partea de deasupra braţelor căpătând o culoare gălbuie, iar în rest brun-închis spre negru. Decorul (podoabele hainei lungi preoțești, de tip „basaridă”) – este constituit din mici incizii circulare şi caneluri înguste, imprimate în pasta crudă (simboluri stelare; posibil o hartă a cerului). Inciziileau fost realizate, cel mai probabil, cu două instrumente cu vârful tubular și muchia ascuțită, de diametre diferite. Aceasta se poate observa din faptul că cerculețele realizate, dispuse în general câte două (dualitatea lumilor: „văzute” și „nevăzute”), concentric, în unele cazuri sunt excentrice.Dispunerea elementelor decorative pe față se face începând de sus: la gât avem dispuse central două cerculețe concentrice; la baza gâtului, având capetele petrecute peste marginile laterale ale piesei, sunt dispuse două caneluri orizontale, ușor arcuite în jos; în dreptul brațelor, de la o extremitate la alta, se află un șir de cerculețe concentrice, arcuit la fel; în partea mediană, începând de sub brațe și până aproape de bază sunt dispuse vertical trei șiruri paralele din asemenea cerculețe, șirul din mihloc fiind mai lung; în dreptul taliei – de jur împrejurul ei – se află un șir din aceleași elemente, care intersectează registrul de mai sus. Sub acesta, pe laterale, se află câte un grup de cerculețe concentrice (deși din partea stângă-jos lipsește un fragment, se crede că ornamentul era dispus concentric, pe ambele părți). Pe laterale, pe marginea statuetei, între extremitățile brațelor și cap, se află câte un șir vertical de cerculețe simple. Ar mai fi de adus în discuție identitatea generică a personajului.
Despre „piesa de la Ciuta” – „Grajdurile CAP”, s-a afirmat că este, probabil, „un idol antropomorf feminin”. La fel sunt considerate și statuetele culturii Gârla Mare, deși ar putea reda, mai ales datorită bogăției decorului, nu doar înfățișări ale unei divinități feminine, ci și femei din comunitate, îmbrăcate în port de sărbătoare. În aceste cazuri, atribuirea caracterului sexual s-a făcut pe baza formei și a ornamentelor. Dar la figurinele din cadrul culturii epocii bronzului de pe teritoriul României și din vecinătate, elementele sexuale sunt foarte rar redate. Dacă ar fi să considerăm ca personaje masculine doar pe cele care au reproduse și picioarele, acest aspect nu ar putea fi luat drept criteriu general, deoarece figurinele cu picioare au redați sânii și unele au redat sexul masculin.Așadar, specialiștii consideră că formele similare figurinei noastre redau doar personaje feminine. Tocmai lipsa elementelor cu caracter sexual la aceste statuete poate să ne ducă cu gândul nu la personaje umane, ci la divinități andrigine sau asexuate. Dacă le considerăm tutuși umane, ele ar putea fi ori preotese sau preoți ai ubui cult, surprinși în poziție de invocare a divinității, cu brațele deschise, ori indivizi redați în cadrul unui dans ritualic („dervișii rotitori”, șamanii, vrăjitorii și chiromanții), cu brațele puse pe șolduri sau deschise spre cer. Prin toate aceste specificități ale sale, statueta de la Deva este posibil să reprezinte pe Marele Zeu/Marea Zeiță în rol de Mare Preot/Mare Preoteasă a cerurilor (cerul dublu, dualitatea lumilor). (G.V.G.)
Lasă un răspuns