Ori că vă laud, ori că vă acuz
Mă-ntâmpină acelaşi vechi refuz
Al confruntării într-un dialog
Şi-atunci, ce rost mai are să mă rog
Doar să-mi găsesc un vrednic partener
Când totul e caduc sau efemer?
.
Nu e mai cool să-mi văd de treaba mea
Să evadez oriunde aş putea
Cu propriii mei demoni să mă bat
Ca să mă mântui şi să fiu salvat?
.
De ce n-aş fi, în sfera mea de foc,
Chiar năzdrăvanul care să mă joc
Cu umbrele ce-atâtea fiţe fac
Şi-n nebunia-mi să le vin de hac?
.
De ce, înaintând pe-orbita mea
Entuziast şi ferm, eu n-aş putea
Din universul meu incipient
Să fac unul mirific, permanent?
.
De ce m-aş irosi aleator
Cu entităţi ce nici nu ştiu ce vor
Şi-ncurcă lumea,fără niciun ţel,
De ce n-aş fi un vrednic Ariel
Ce-n noaptea unui vis ar epata
.
Cu feeria din lumina sa?
O, Doamne, câte drumuri mi-ai deschis
Să dau viaţă propriului vis
N-ar fi nedemn şi chiar de neiertat
Să apelez la pomul lăudat?
Lasă un răspuns