O confruntare…

Ori că vă laud, ori că vă acuz

Mă-ntâmpină acelaşi vechi refuz

Al confruntării într-un dialog

Şi-atunci, ce rost mai are să mă rog

Doar să-mi găsesc un vrednic partener

Când totul e caduc sau efemer?

.

Nu e mai cool să-mi văd de treaba mea

Să evadez oriunde aş putea

Cu propriii mei demoni să mă bat

Ca să mă mântui şi să fiu salvat?

.

De ce n-aş fi, în sfera mea de foc,

Chiar năzdrăvanul care să mă joc

Cu umbrele ce-atâtea fiţe fac

Şi-n nebunia-mi să le vin de hac?

.

De ce, înaintând pe-orbita mea

Entuziast şi ferm, eu n-aş putea

Din universul meu incipient

Să fac unul mirific, permanent?

.

De ce m-aş irosi aleator

Cu entităţi ce nici nu ştiu ce vor

Şi-ncurcă lumea,fără niciun ţel,

De ce n-aş fi un vrednic Ariel

Ce-n noaptea unui vis ar epata

.

Cu feeria din lumina sa?

O, Doamne, câte drumuri mi-ai deschis

Să dau viaţă propriului vis

N-ar fi nedemn şi chiar de neiertat

Să apelez la pomul lăudat?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*