O clipă bătând zece ani de ipocrizie…

Măcar dintr-un anumit punct de vedere, Dacian Cioloș a arătat că va fi fost mai bun premier decât cel despre care, cu acte oficiale, nu vom ști, poate, niciodată: Traian Băsescu… Fostul președinte care se laudă în stânga și în dreapta, nu doar despre cât de bun ar fi (fost) el ca premier (!), ci și despre cât de incapabili sunt alții. Chiar dacă însăși hămăitul lui despre cât de bun „ar fi” (dar, de ce nu ești acum, la prezent, ca om, ca lider de partid, ca enciclopedie despre tarele țării noastre?!) se constituie într-un non-sens. Pentru că, Traian Băsescu chiar a fost premier atâția ani, nu?! Și nu doar în ziua în care a luat frâiele de prim-ministru pentru a anunța țara cum taie el împrejur salariile și pensiile, ci în toate mandatele celui mai servil matelot pe care l-a avut pe puntea cârmuirii. Or, cât de bun premier a fost Emil Boc, la fel de nimerit pentru treburile de șef de executiv a fost și Traian Băsescu! Deciziile de atunci erau ale lui, și au fost cum au fost, de ce ar fi acum altfel?! „Altfel” ar fi doar încadrarea: premier cu acte. Dar măsura deciziilor sale ar fi la fel de îndoielnică.

Așa că, aici, Traian Băsescu a greșit radical. Putea spune că „ar fi cel mai bun” pentru oricare altă funcție pe care nu a exercitat-o prin alții. Dar nu ca premier, ministru și alte „asumări” pe care i le-au pus la picioare lacheii. Iar comparația cu Dacian Cioloș este chiar ruptă din bagajul său de tupeu și egocentrism! Pentru că este o comparație care, în termeni reali, nu va avea niciodată aceea oca de măsură în afară de subiectivism.

Și totuși, să mergi până acolo să-l împungi în piept pe tehnocrat pentru a-l afișa în postura de prostul satului politic, e prea mult. Și da, măcar pentru un singur gest făcut de Cioloș, Traian Băsescu nu are cum să fie mai bun ca el! Pentru că, în locul zorzoanelor pe care le pune fostul președinte altora, pe post de talangă, el a luat o măsură. Pe care Traian Băsescu nu a avut curajul să o ia când a fost mai mult decât un simplu premier, fie și prin interpusul de serviciu, a fost președintele țării. Când nu a luat o singură măsură concretă pentru a sancționa valul de anti-românism al liderilor maghiari și al unor miniștri din executivul „lui”. Dimpotrivă, se bătea pe umăr cu toți aceia care astăzi ne amenință și ne dau ultimatumuri, acorda distincții pe care, de bine de rău, actualul premier a trebuie să le semneze spre anulare, exact din postura aceluia care scoate castanele altora din focul iredentist încins și întreținut și de fostul președinte.

Poate că Dacian Cioloș a fost cel mai slab premier. Dar, măcar a avut curajul să sancționeze derapajul unui subprefect când acesta a atacat fundamentele Statului Român, dându-l afară pe subprefectul de Timiș, Zoltan Gheorghe Marossy, pentru rahatul unguresc care i-a ieșit printre buzele învinețite de ură, când ne-a aruncat în obraz că „sintagma de stat naţional unitar este eronată”.

În plină campanie, gestul lui Dacian Cioloș, cu semnătură și antet guvernamental, a fost „ratat” de către toți aceia care au rumegat întreaga campanie tema naționalismului. Doar pentru că au fost în campanie! Și doar pentru că Dacian Cioloș le era adversar au găsit de cuvință să ignore o măsură pe care ar fi trebuit să o folosească, dacă erau cu adevărat în slujba cauzei românești, la maximum. Dar au lăsat-o să curgă, netrecând aceea linie a orgoliului și meschinului interes politic pentru a-i recunoaște, fie și celui mai slab premier, un merit. Palma dată aroganței maghiare…

Măcar vreme cât a iscălit revocarea subprefectului maghiar, Dacian Cioloș s-a arătat mai protector cu fundamentele țării decât a făcut-o Traian Băsescu. Și a mai făcut-o și atunci când și-a semnătura și pe actul de retragerea a distincției lui Laszlo Tokes.

Așa că, fie și pentru o clipă, cât o iscălitură, Cioloș a fost mai bun decât s-a dovedit președintele în cei zece ani de ipocrizie…