Biserica Sfântul Apostol Andrei – din Patras (Ahaia, Grecia)

Pentru că ocrotitorul României este Sfântul Apostol Andrei – numit și Apostolul Lupilor – trebuie să știm că acesta are o măreață biserica și în orașul grecesc Patras, numită chiar Biserica Sfântul Apostol Andrei. Orașul Patras („patru”, „Petre”, „piatra”; ca semn al celor patru picioare ale elefantului ce fixează planeta) este cel de al treilea oraș ca mărime din Grecia și este capitala județului Ahaia (denumire getică veche cu sens de „Ah – Aia”, ca „Durerea cea mare care va veni”, Cataclismul; sau „Haia – A” (Cea fără de nume („haia”) care va aduce un nou început; de unde și „A-heii”, tot nume getic vechi), ce se află în nordul peninsulei Peloponez (de la „Pelops”, cel sacrificat de Tantalos, tatăl său și oferit la masa zeilor; imagine clară a sacrificiului uman din perioada cataclismului cosmic ce va veni; sinonim cu ruperea lui Osiris și Dionysos în bucăți;  zonă supusă cataclismului, de preferat de evitat), aflat la 215 de kilometri vest de Atena.

Orașul se află la poalele muntelui Panchaikon (Țapul „PAN – ca Ikon”, denumire veche getică, simbolizând saltul pe care îl vom face, precum capra, spre o nouă Renaștere), cu deschidere la Golful Patras (Patru). Istoria orașului Patras se întinde pe o perioadă de patru milenii (dacă vom căuta mai bine, vom afla dovezi ale existenței Geților de Aur primordiali, care au recolonizat teritoriul după ce a trecut cataclismul). Sub dominația Imperiului Roman el a devenind unul dintre marile centre cosmopolite din estul bazinului mediteranean. Patras este numit și „poarta occidentală a Greciei”, datorită faptului că el este un centru comercial internațional, în timp ce portul său foarte animat reprezintă punctul ce comunică cu Italia și, într-adevăr, cu restul Europei Occidentale. Conform tradiției creștine, orașul Patras a fost locul martiriului Sfântului Apostol Andrei. Acest sfânt apostol a și propovăduit în acest loc învățătura creștină încredințată lui direct de către Mântuitorul Hristos. În orașul Patras sunt de fapt două mari biserici legate de Sfântul Apostol Andrei: biserica cea veche, ridicată pe locul martiriului său, și biserica cea nouă, despre care vom vorbi în cele ce urmează. Sfântul Apostol Andrei este declarat și ocrotitorul orașului Patras. El s-a născut în Betsaida, un orașel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe Sfântul Ioan, arătând cu degetul către Iisus și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei l-a lăsat pe Ioan și a urmat lui Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” (Ioan, 1, 41). Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și „Apostolul cel dintâi chemat al Domnului”. Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte. A fost martor faptelor minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, și, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua Învierii.

Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime (jumătatea fenomenului), Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui „întâi chemat”, i-a căzut sorțul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunare și Sciția (adică Dobrogea noastră) și până în Crimeia (teritoriu al Geților de Aur primordiali aflat în jurul Mării Getice – Marea Neagră; nu degeaba i s-a dat acest teritoriu celui numit și „Apostolul cel dintâi chemat al Domnului”, având în vedere taina Magilor de la Istru – Marii Magiștrii). Tot Sfânta Tradiție ne mai spune și că Sfântul Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, în orașul Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X („X” ca necunoascută; lumea cu capul în jos, sau Răsturnată, din cauza unei buturugi mici (fierul din sânge)), căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”. Exact pe locul în care a fost martirizat Sfântul Andrei, astăzi se înalță o basilică ortodoxă – biserica cea veche a orașului Patras. Aceasta a fost ridicată peste ruinele unei foste basilici bizantine, dărâmată de turci, care la rândul ei fusese ridicată peste ruinele unui templu antic grecesc; templul era închinat zeiței Demetra (Ceres a romanilor, zeiță a recoltelor, de orice fel; face parte dintre cei 12 zei olimpieni). Biserica cea veche a orașului, ridicată în imediata apropiere a bisericii celei noi, a fost construită între anii 1836-1843. Lângă această biserică veche se află și „Fântâna Sfântului Andrei”, încă un loc în care credincioșii vin cu mare evlavie. Conform tradiției locului, acesta era locul în care Sfântul Apostol predica „Vestea cea Bună”. Biserica cea nouă a orașului, de factură bizantină, a fost întemeiată în anul 1908 de către regele George I, fiind sfințită în anul 1974 de către mitropolitul orașului, episcopul Nicodim. Lucrările de construcție au fost supravegheate de către arhitectul Anastasioa Metaxas, iar după moartea acestuia (1937), de către arhitectul Georgios Nomikos. Domul (litera „D” care câteodată este înlocuită sau dublată cu litera „Z”, simbolizează încheierea unui ciclu A – D ( A-B-C-D) și venirea sfârșitului, sau a Nașterii din Nou; „D – Om” are semnificația de sfârșitul omului, terminarea timpului când El a  administrat planeta (cap-ul banului) și venirea Timpului Păsării de pradă Gaya (pajura ban-ului); domul reprezintă și Cortul lui Dumnezeu) central al bisericii se afla la o înălțime de 46 de metri.

Deasupra acestuia se înalță o cruce de cinci metri, în întregime placată cu aur. Alături de aceasta, biserica mai este „presărată” cu încă 12 cruci mai mici. Acestea, dimpreuna cu cea mare, au un frumos simbolism: Hristos și cei doisprezece Apostoli. Interiorul bisericii este îmbrăcat cu minunate picturi bizantine și icoane. Tot în interiorul bisericii, pelerinii se pot închina la Sfintelor Moaște ale Sfântului Andrei (capul sfântului; fruntea sfântului se păstrează, cu mare evlavie, în Schitul Sfântul Apostol Andrei, din Sfântul Munte Athos, iar restul capului se află păstrat, în mare cinste, aici în Patras), cât și unei bucăți din crucea în formă de X, pe care acesta a fost răstignit. Oraşul Patras se află la 215 de kilometri vest de Atena, capitala Greciei, Biserica Sfântul Andrei existent aici o mai găsim numită și „Catedrala Sfântul Andrei din Patras”. Interiorul bisericii este îmbrăcat cu minunate picturi bizantine şi icoane. Putând găzdui mai bine de 5.500 de credincioşi, Biserica Sfântul Andrei din Patras este una dintre cele mai mari biserici din Balcani. Sfântul Andrei este prăznuit de două ori pe an, pe 30 noiembrie (martiriul) și 26 septembrie (mutarea cinstitelor moaște). La noi românii, pe 30 noiembrie este sărbătoare bisericească națională. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi apostolii au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că Andrei era evreu, nu știm cu certitudine dacă numele Andrei era chiar numele său real (acesta fiind declarat ca fiind de origine grecească). Potrivit cercetătorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, încă din perioada sec. II-III d.Hr. Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susține că acest nume –  Apostolul Lupilor – deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera care i s-a oferit ca adăpost. În călătoria sa apostolică, Sfânta Scriptură îl descoperă pe Andrei la înmulțirea pâinilor și a peștilor (Ioan 6, 8-9) și după învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, îi spune lui Hristos că niște elini, veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20 – 22). Potrivit tradiției, teologilor și istoricilor,  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. În a sa „Istorie bisericească”, Eusebiu de Cezareea (339/340) afirma: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuitp pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Partia, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia”. „Calendarul gotic” din sec. al IV-lea și „Martirologiile istorice occidentale” din sec. VIII-IX  susțin și ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Sciția. Tradiția că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciți a fost reluată și de scriitori bisericești. De exemplu, călugărul Epifanie (din sec. VIII), în lucrarea „Viața Sfântului Apostol Andrei”, afirma că între popoarele evanghelizate de el se numărau și sciții. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menționează că Andrei „a predicat în Pont, Tracia și Sciția”. După un alt izvor, păstrat în același Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezența colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc și mai mult credința că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos (Cuvântul Domnului) în țara noastră.

Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deși nouă ne este cunoscută tradiția care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susține o ipoteză că această tradiție datează din secolul al XIV-lea („X” este „Necunoscuta”, este Taina vieții în materie (Lupul ce va mușca din noi); răstignirea cu capul în jos simbolizează răsturnarea lumii cunoscute de noi, bulversarea ce va apare). Nu se cunoaște exact momentul martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii  64-67, alții în vremea persecuțiilor inițiate de Domițian (81-96). Ce cunoaștem este faptul că, în anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce mai apoi moaștele Sfântului Andrei în Italia, în Catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.

Peștera din Dobrogea în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ patru km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala bisericuță din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se afla un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, această peșteră a fost transformată în biserică, fiind sființită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută și redata cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei. Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*