După Decembrie 1989, căderea comunismului în ţara noastră şi instaurarea regimului neo-comunist iliescian, perpetuat de toate regimurile ce au urmat sub masca unui capitalism democrat, noi, românii, am devenit un popor atipic, imprevizibil. Nu am cerut răspicat condamnarea celor care au dispus uciderea fără dreaptă judecată şi drept la apărare a conducătorilor statului în ziua Sfântă de Crăciun, permiţând pătarea Zilei de Naştere a Mântuitorului, propovăduitor al iertării, cu sângele primilor doi oameni în stat care, oricât de malefici ar fi fost, nu ar fi trebuit executaţi fără un proces istoric temeinic.
Nu am luptat suficient pentru condamnarea autorilor mineriadelor care ar fi trebuit să reprezinte pentru toţi un semn că, atât de trâmbiţata democraţie românească, este de fapt un neo-comunism mascat în care tot legea forţei şi a manipulării chiar și prin teroare guvernează, dar în forme mai subtile. Și, mai recent, am permis prin nepăsare şi indiferenţă tragedia morții și mutilării pe viață a multor tineri nevinovaţi în incendiul de la Colectiv, fără a pedepsi vinovaţii pentru această cumplită crimă împotriva vlăstarelor viitorului.
Am devenit, astfel, un nefiresc în atitudini şi reacţii, aproape indiferent și amnezic. Dacă nu îndrăznim să ne trezim măcar acum, la realitatea dură a vieţii contemporane şi a lumii complicate de azi, prezentându-ne la vot cu hotărârea fermă de a termina odată pentru totdeauna cu mascarada politică oferită de lichele, politruci şi trădători ai ţării, vom avea pe conştiinţă sacrificarea viitorului generaţiilor care vin şi „cresc” umbrite de ne-voinţa schimbării, care trebuie să înceapă cu fiecare și să se încheie cu clasa politică și conducătorii noștri.
A venit vremea să redevenim fireşti, previzibili, implicați și vigilenți. Şi nu putem deveni fireşti decât optând pentru schimbarea profundă a României. Iar o schimbare profundă nu poate surveni decât împiedicând să mai intre în Parlament oameni din aceleaşi formaţiuni politice care, timp de douăzeci şi şapte ani, ne-au pus ţara pe butuci şi ne-au promis un trai decent, dar s-au limitat doar la pomenile electorale și ajustările nesemnificative ale salariilor și pensiilor, în loc să adopte legi care să organizeze fundamental instituţiile statului pe principii sănătoase şi valide care să permită funcţionarea normală, în sprijinul economiei și societății, precum un mecanism, precum un de ceas, chiar dacă periodic trebuie să se schimbe coloratura politică a celor ce vin la conducerea.
Americanii au avut curajul să voteze pentru schimbare profundă a societăţii lor, cu influențe inevitabile asupra întregii umanități. Au ales republicanii în detrimentul democraţilor. Republicanii, așa cum se contutrează, vor adopta politici noi, antiglobalism, deschise spre societatea civilă. De ce nu am îndrăzni şi noi românii să inițiem o astfel de schimbare majoră, acționând prin opțiunea votului, prin participare masivă şi trimiterea în Parlament, apoi în executiv, a altor partide și politicieni decât cei tradiționali compromiși, a oamenilor noi care să reprezinte alternativa politică modernă, constructivă, incoruptibilă și dedicată națiunii? Astfel de oameni noi sunt Marian Munteanu și candidații formațiunii al cărui lider fondator este, Alianța Noastră România. Prezența lor în forumul legistativ va da tonul schimbării.
Lasă un răspuns