Inutilitatea pentru noi a partidelor politice!

Prin corupție și minciună, libertatea burgheză s-a epuizat. Democrația burgheză, cu fraudă, corupție, cultul vițelului de aur, a creat o inegalitate monstruoasă. Libertatea, în sânul statelor liberal-democratice, este mijlocul-conservant de păstrare a puterii banului minorității privilegiate.

Liberalismul a detașat dreptul de datorii. Democrația liberală este un obstacol în calea transformării sociale veritabil democratice. De aceea, lumea muncitoare aspiră la dictatură – pentru a realiza transformarea socială necesară. Democrația formală liberală este supusă criticii de mult timp, fiindcă această democrație formală nu este garanția eliberării muncitorilor.

Continuarea sclavajului lumii muncitoare a transformat în glumă proastă dreptul alegerii în parlament. Această glumă proastă parlamentară a fost persiflată de artistul român, Constantin Tănase, într-o poezie de la 1939. Iată două catrene: „Totul este ca-nainte,/ De belele n-am trecut, Se trag sforile, se minte,/ Și cu asta ce-am făcut?// Pleacă ai voștri, vin ai noștri!/ E sloganul cunoscut,/ Iarăși am votat cu proștii,/ Și cu asta ce-am făcut?”. Poezia reflecta realitatea politică burgheză din perioada interbelică a secolului XX. De atunci, în sistemul burghez, nu s-a schimbat nimic spre bine. Nu contează ce partid a fost ales.

Formele corupte ale democrației liberale nu sunt întâmplătoare, ci natale pentru sistemul capitalist. Acest sistem e bazat pe economicul inuman. Pentru Țările Române e caracteristică lupta șacalilor partinici pentru distribuirea funcțiilor superioare conform „algoritmului” – târgului cinic din culise, care încalcă toate promisiunile preelectorale, toate prevederile de program politic.

La noi, unde sarcina Reunirii spațiului românesc nu este soluționată, dar dorită de un electorat încă aflat în minoritate, retorica liberală despre unire înlocuiește programul cu prevederi sociale și eonomice. Retorica despre „intrarea în Europa” substituie soluționare sarcinilor interne. Demagogii partinici utilizează situația de nesoluționare a problemei naționale ca perdea, după care se ascund grave probleme economice, sociale, politice. Retorica pseudosocialistă și pseudocomunistă a opozitiei e doar paravanul pentru jinduirea accesului la privilegiile puterii. Este o situație care adunce încă un argument împotriva sistemului partinic. Partidele politice sunt niște SRL-uri (societăți cu responsabilitate limitată) pentru gestionarea foloaselor a unor clanuri.

Completând un vechi proverb românesc, putem spune, în stil modern: Lăcomia partinică e muma tuturor relelor.

E timpul de înlăturat sistemul politic partinic. El e perimat și dăunător societății. Avem nevoie de parlament nonpartinic, guvern nonpartinic, instituții de conducere completate cu cadre nonpartinice. Cu dublă responsabilitate – față de electorat și și față de îndatoririle funcționale. Toate cadrele de conducere vor rămâne în post atâta timp, cât vor fi la înălțimea dublei responsabilități.

Un singur exemlu despre putreziciunea sistemului partinic: campania electorală din România (din anul 2000). Presa a scris despre finanțarea electorală a partidelor din bani murdari. Pe conturile partidelor au fost virate sume uriașe, depășind cota stabilită de lege. După aceste donații se ascund interesele clientelei. Aceasta e ”democrația” sistemului partinic. Numai pentru publicitate la Tv și radio au fost cheltuite 500 de miliarde de lei. La Tv au cheltuit: PDSR – 2,826  milioane de dolari, PD – 1,429 milioane de dolari, PRM – 1,4 miliarde de lei, alogenul Mugur Isărescu – 1,1 milioane de dolari… etc. Practică capitalistă veche. Venind la pârghiile puterii, acele sume trebuie recuperate. Sponsorii vor trebui răsplătiți cu decizii guvernamentale și parlamentare favorabile. Și noi cu asta ce-am făcut?

Despre ficțiunea sistemului parlamentar din România scria Nae Ionescu, prin anii 30 ai secolului XX. Această caracteristică de bază o vedem și azi, în ambele părți ale Prutului.

În anul 1930, Nae Ionescu scria: „…suspendarea existenței partidelor politice poate să fie, la un moment dat, un fenomen cu totul normal – din punctul de vedere al procesului istoric” .

În locul învechitului sistem cu vânzoleala hrăpăreață a partidelor politice, unde poporul e mereu mințit și neglijat, e necesar sistemul Consiliilor Deputaților Poporului. De Sus până Jos. Alegând persoane  vestite prin însușiri morale și intelectuale. Adică nobile, în sensul primar al cuvântului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*