Fănel Șerban, un arheolog amator din Brașov, autor a numeroase descoperiri în zonă, ne face încă o surpriză uriașă: în cursul lunii octombrie 2016 a descoperit o altă comoară dacică compusă din 220 de monede din argint, imitații făcute de daci după Illyria Dyrrachium, tip Xenon și Meniskos (sec. II î.Hr.). Aceste monede au fost emise în original în perioada 229 – 100 î.Hr. în Yllyria – Dyrrhachium. Iliria era regiunea din vestul Peninsulei Balcanice, cuprinsă între Marea Adriatică, râul Morava și Panonia, locuit de iliri, un alt trib derivat din Geții de Aur primordiali. Principalele orașele ale Iliriei au fost Apollonia, Epidamus, Scodra și Rhizon. Dyrrhachium a fost anticul oraș grecesc Durres, aparținând de Albania de astăzi. Drahmele din argint (erau numite „D-ra(h)me” (D – Rama, sau „Rama pământului”, cea cu patru colțuri de la A, la D (A-B-C-D, sau Cicladele (Ciclul A_D)), pentru că explicitau „drama” planetei noastre și a oamenilor la ceas de cataclism (peste „pătratul” căreia va cădea din cer „rotundul” templelor zeiești – morile cerului, semn al turlelor actuale); de aici și Teatrul, cu dramele sale) duceau pe mai departe simbolurile Vechii Biserici Valaho-Egiptene (unde „Valaskia” – după denumirea din antichitate a părții de nord-est a Afganistanului, unde au colonizat Geții de Aur primordiali – însemna „vistieria”, „tainița”, „camera tezaurului” – loc dorit de toți, mai ales de romanii marelui imperiu).
Astfel pe una dintre fețele acestui tip de monedă apare un pătrat (semn al Pământului) cu un model stelar (apar două scuturi ce trebuie să ne apere de cele două cataclisme cosmice ce vor veni) și o legendă în jur (Delta sau trunghiul ceresc de unde ne privește ochiul a toate văzător, „Y” cele două căi duale ale Forței Vieții și „P” – Marea Născătoare Gravidă). Pe cealaltă față a monedei apare o vacă alăptând (Vaca Cerului ce ne prezintă Fiul ce va veni), cu legenda XENWN („X” numită în limba latină „crux decussata”, sau „Crucea dureroasă a Sfântului Andrei”, sfânt numit și Apostolul Lupilor, semn „X” cu care anulăm ceva, este „NWN”, sau întoarcerea lui „M” în „W” (ca vas al creației, matrice, mitră), pentru a efectua Nașterea din Nou „N”). Relatarea autorului cu privire la acestă descoperire este următoarea: „În urmă cu un an de zile, în ziua dedicată hobby-ului, din cauza vremii nefavorabile am plecat doar în căutare de noi potențiale locații, un fel de „periegheză”. Din mașină observam tot felul de dealuri, păduri sau locuri interesante. Mi le notam, să pot verifica acasă „Repertoriul Arheologic Naţional”, ca nu cumva în acele zone să se afle situri sau zone de interes arheologic. Legea îmi interzice accesul cu detectorul în astfel de zone, aşa că vroiam să mă asigur că din punct de vedere legal tot este în regulă. La un moment dat am observat din mers un deal foarte interesant ca poziţionare – un deal izolat faţă de restul – la poalele căruia se afla un râu. Mi-am spus: „Aici sigur se află un sit! Imposibil să nu fie! Sigur a fost o aşezare din epoca bronzului, are toate caracteristicile.” Am ajuns acasă, am verificat să văd dacă acolo se afla vreun sit arheologic şi, spre surprinderea mea, am văzut că cel mai apropiat sit de locul acela se află la o distanţă considerabilă, de trei kilometri. Mi-am propus să ajung acolo într-una dintre ieşirile mele. Problema este că pur şi simplu am uitat de acel deal, iar acum, după un an, mi-a revenit în minte din nou. Am verificat încă o dată „Repertoriul Arheologic Naţional”, să mă asigur că totul este în regulă cu alegerea mea. Am văzut că este totul legal, aşa că i-am luat pe doi dintre băieţii mei şi am ieşit la detecţie, ca să vedem dacă intuiţia mea a dat greş sau nu. Am ajuns la deal, am lăsat maşina la poalele pădurii şi am început să urcăm cu scopul de a ajunge în vârful acestuia. Urcarea era destul de anevoioasă din cauza pantelor abrupte ale dealului respectiv. Ajung în vârf şi acolo încep detecţia. După nici măcar a patra groapă a ieşit prima monedă, apoi alta, şi alta … până la 220 de monede. Au fost foarte răspândite, de aceea colectarea lor a fost anevoioasă. Erau întinse pe o suprafaţă de 35 – 40 m2 şi la o adâncime începând de la 5 cm până la 30 cm. Tezaurul a fost predat pe 25 octombrie către „Muzeului de Istorie” din Braşov. Datorită acestei descoperiri, care pur şi simplu m-a epuizat fizic, nu am reuşit să scanez decât o mică parte a coamei pentru a găsi indiciile presupuse de mine cu privire la locuirea acestui deal din vremuri antice.”
Fănel Șerban și-a propus deja să viziteze în viitorul apropiat locul descoperirii tezaurului, spre a vedea dacă sunt și alte urme de locuire antică. Oameni inimoși, detectoriștii arheologi amatori, oferă șansa cercetării acestor descoperiri care ne mai vorbesc despre strămoșii noștri, acum când istoria și arheologia „oficială” se află în amorțire generală. Numai așa vom putea completa istoria adevărată a acestor meleaguri, numai așa vom putea atrage turiștii și dezvolta o ramură a economiei naționale căreia nu i se acordă atenția cuvenită.
Lasă un răspuns