Se află în cumplită suferinţă…

Cum iluziile îi aduc în stare pe parveniţi să meargă pe cuie sau pe jar pentru un loc în topuri, cel care a întinat patrimoniul românesc în textele sale, dar rîvnea abscons şi profund la Nobelul pentru literatură, cel care şi-a croit cu ajutorul ICR o plapumă mai mare şi mai pufoasă decît valoare la purtător, cel care şi-a publicat şi tradus în lumea mare cărţile pe banii poporului, cel care a plagiat şi a recunoscut, el, „Mendebilul” se află în cumplită suferinţă din pricina uriaşei sume de bani ce-i va reveni lui Bob Dylan, odată cu Nobelul. Analizînd la rece, Bob Dylan nu e un scriitor cu o vastă şi apreciată operă, ci un autor de texte pentru chitara sa, texte care n-au de-a face cu instituţia valorii literare. Indiscutabil, Bob Dylan merită toate Grammy-urile primite şi neprimite şi locul fruntaş în Rock & Roll Hall of Fame, unde a fost inclus în 1988, dar Nobelul i-a pus aripi grele, pe care nu le poate duce. Şi totuşi, cum să rămîi indignat peste măsură de Bob Dylan, cînd Nobelul pentru literatură a ajuns la scriitori ieftini, de conjunctură, precum Herta Muler, Svetlana Alexievich etcaetera. Nobelul pentru literatură şi pace a devenit o afacere, o serbare de grădiniţă, sfidătoare şi penibilă. Comitetul Academiei Suedeze i-a „furat” pe Cărtărescu şi pe Klaus Iohannis, ambii „transpiranţi” la Nobel! Doamne, ce tragedie pentru ei! Iohannis trebuie nominalizat la premiul Nobel pentru paraliteratură, că doar nu degeaba şi-a tradus volumul extrem de ieftin ca registru narativ, în limba chineză!

Anglo-saxonii pariază pe scriitorii nominalizaţi la Nobel tot aşa cum se pariază pe caii de curse, casele de pariuri fiind luate cu asalt.  Privind în urmă la cei care s-au trezit cu premiul Nobel în traistă şi la cei cărora li s-a „furat” Nobelul, rămîi mut! Greşeli monumentale! Savantul şi teologul român Nicolae Paulescu a fost furat de meritul descoperirii insulinei şi de Nobel! Mai mult, în 2003, la 80 ani după furtul celebru, la spitalul Hotel-Dieu din Paris fusese planificată dezvelirea unui bust în onoarea marelui savant Nicolae Paulescu. Însă, organizaţiile reprezentate de Dr. Shimon Samuels de la Centrul „Simon Wiesenthal” au protestat, declarînd că Paulescu nu a fost o „persoană adecvată pentru a primi recunoaştere”. Oficialităţile române n-au schiţat un gest, s-au conformat, lăsînd lipsa de demnitate să-şi spună cuvîntul. La fel, Ştefania Mărăcineanu, descoperitoarea fenomenului de radioactivitate artificială (ploaia artificială), a fost „neglijată”, dar şi Ana Aslan, descoperitoarea vitaminei H şi creatoarea geriatriei. Obama, autor imoral al celor mai crude războaie, a primit Nobelul pentru pace exact în momentul cînd suplimentase efectivul militar american în Afganistan. Svetlana Alexievich a primit Premiul Nobel pentru literatură la fel ca şi Herta Muler, pe considerente politice. Instituţia care i-a înnobilat pe diletanţi şi-a pierdut credibilitatea de ani buni! „Scriitoarea belorusă este o disidentă susţinută de clubul PEN şi de Fundaţia Soros, precizează site-ul editurii Corint. Premiul Nobel trebuia acordat pentru valoare literatură, nu pentru relatări cu caracter politic din războaiele de cotropire a altor naţiuni.

Cel mai adesea cu şliţul desfăcut şi cu pantalonii în vine în scrierile sale, Cartărescu se revoltă pe limba lui pornografică, acuzînd chiar şi Academia Română că este plină de naţionalişti şi antioccidentali! Bate şaua ca să priceapă iapa, poate, poate, de milă, de silă, cineva se va îndura să facă din el măcar un membru corespondent al Academiei Române. Dacă n-ar exista naţionalişti şi patrioţi, limba noastră cea română, literatura şi patria ar fi fost complet schingiuite de pornografi precum Cărtărescu, Patapievici şi alţi vînzători de identitatea naţională, care fac astăzi cărţile occidentului. De unde respect pentru valorile naţionale la Mircea Cărtărescu, cînd el deţine în palmares un premiu fraudulos „pentru o carte în care a plagiat pagina 194 a volumului „Viaţa şi opiniile lui Tristram Shand”, scrisă de Lawrence Sterne? Nu numai atît! În cartea „Faruri, vitrine, fotografii”, premiată cu fanfară de U.S.R., Cărtărescu a plagiat din cîntările slujbei de înmormîntare, din Heimito von Doderer – „Ferestre luminate”, din „Scrisoarea lui Pliniu cel Tînăr către Împăratul Traian”, din John Locke – „Eseu asupra intelectului omenesc”, scrie Ion Spînu. Cărtărescu şi-a recunoscut plagiatul, însă, aşa trivial şi obscen în scriitură, cum îl ştiu cititorii lucizi, Cărtărescu s-a bucurat, de-a lungul vremii, de mult zgomot opulent pentru nimic, de publicitate peste bunul simţ, de linguşitori şi lătrători din aceeaşi spiţă, poetesele au salivat la gîndul unei nopţi alături de poetul pornograf şi, iată-l, plîngînd în pumni şi zgîrindu-se pe ochi pentru alt Nobel ratat. Haideţi să vedem cum se demitizează singur, „inestimabilul” premiant cu nepotrivitul, pentru el, „Nihil sine Deo”, în volumul „Ochiul căprui al dragostei noastre”: „Eu am fost crescut fără Dumnezeu. N-am spus niciodată «Înger, îngeraşul meu», îngenuncheat împreună cu mama lângă pat, n-am fost la biserică, n-am cântat colinde creştine. Din primii ani de viaţă am auzit că Dumnezeu nu există, că sfinţii, îngerii şi Isus însuşi sunt născociri băbeşti, că preoţii sunt nişte trântori”. Şi alte mostre de toată jena din scrierile sale: „Îmi bag pu** în regina Angliei”; „Mă fu* în ea de Casa Albă?”; „C.I.A. ce că**t; e!”; „Căci sfânt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău”; – „Am avut milioane de târfe, în masa lor colcăitoare de ţâţe, cu**ri şi vulve”; „Am exersat sodomia!” Ca să vedeţi cine dă din coate pentru Nobel! Sau poate că Nobelul va înfiinţa o secţie pentru limbaj de bordel?

Potrivit lui Alfred Nobel, Premiul Nobel pentru literatură se acordă scriitorului care „a produs în domeniul literaturii cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă idealistă”, „lucrare” însemnînd întreaga operă a unui scriitor. Iată că nici literatura n-a scăpat nemilitarizată şi neangajată politic! Pentru comitetul nobelizator nu valoarea contează, ci oportunităţile politice, rubedenia protocolară şi de altă natură, astfel, premiile Nobel pentru pace şi pentru literatură fiind compromise de cîteva decenii. Dacă s-ar fi respectat dorinţa lui Alfre Nobel,  premianţilor ultimilor ani le-ar fi rămas amărîtele de scrieri în dulapurile istoriei personale. Nobelul pentru literatură urmează a fi înmînat, culmea, unui muzician, care a făcut istorie cu muzica sa, dar n-a făcut literatură pentru istoria literară. Laureaţii pentru literatură şi pace sînt ori făcători de războaie, cazul Obama, vinovat pentru milioanele de victime ale războaielor în numele falsei democraţii sau scriitori mici, cu opere modeste, precum Svetlana Alexandrovna Alexievich , autoare a unei cărţi pe placul marilor puteri ale lumii sau Herta Muller, care ar trebui cercetată dacă nu cumva a plagiat după prietenul ei Oscar. Instituite după moartea lui Alfred Nobel (1833 – 1896, inginer sudez, inventatorul dinamitei), contrar voinţei sale din testament, premiile Nobel au dinamitat, în ultimii ani, opinia publică, intrigată de decizia Comitetului de la Stokholm, acuzat de furt şi partizanate conjuncturale etno-geo-politice, în defavoarea valorilor literare. La fel ca şi Eurovizionul acest comitet şi-a pus eticheta de prăvălie la comandă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*