Știrea ar fi putut trece neobservată! În fond, ar fi fost doar o altă idee, chiar bizară într-o lume a non-comunicării politice, a tehnocraților azvârlită în neant. Doar că „reacțiunea” conului Dragnea în raport cu inițiativa de posibil cronicar platformist (de ce nu și virtual?), peste luni și poate ceva ani, a tehnocratului, a atras atenția. Pentru că, în clipa în care politicianul sare ca ars, ba, tocmai el, acel animal atât de lipsit de simțiri, se agită de parcă i s-ar fi presărat sare pe coada-i pregătită să mestece un întreg mandat posttehnocrat în butoiul cu miere, este evident că această idee, fie ea și tehnocrată, are în ea ceva amenințător pentru politicieni!
Premierul și-a anunțat, așa, ca un fel de colac pe final de mandat (că o fi de „popire” a politicului sau o simplă „pupăză” de imagine rămâne de văzut!), a anunțat dară intenția de lăsa moștenire o Platformă de principii.
Nimic sărat ori piperat într-un asemenea anunț… Politicianul, versat doar pentru că întotdeauna gândește pașii lui, și ai altora, prin atavismele lui imorale, a simțit însă sârma ghimpată pe care o întinde tehnocrația ca moștenire… politică.
O platformă de principii, idei, realizări și, mai ales nerealizări, primită moștenire de următorul guvern, politic, ar atârna ca o tinichea zornăitoare de toți viitori miniștri. Pentru că, la fiecare pas, tinicheaua ar semnala societății civile minciuna, fariseismul, desconsiderarea necesităților țării de către guvernanți.
Desigur, dacă premierul ar fi ales să lase această „moștenire” sub forma unui volum despre nebiografia guvernării tehnocrate, nu s-ar fi deranjat nici un politician. O carte cu și despre principii, intenții și idei de reformare, dar, mai ales, despre lucrurile nefinalizate, ar fi rămas uitată, cu tot cu autograf, pe un raft de bibliotecă. În oricare altă bibliotecă, nu în cea a guvernului!
Dar așa, lansarea principiilor lui Cioloș sub formula unei platforme schimbă radical datele!
În primul rând, poziționează tehnocrații, cei ce vor rămâne tehnocrații și nu se vor implica politic, în sfera unui adevărat „guvern din umbră”. Apoi, mecanismul, încercat și în vremea altor guvernări, dar sub forma unor aranjamente ong-iste, poate activa tocmai reacția și acțiunea societății.
De aici și reacția aproape isterică a șefului principalului partid din România. Formațiune care, tragic, va da structura bazală a primului guvern politic de după tehnocrație. Într-un viitor posttehnocratism în care ar putea fi „vegheați” nu doar de ong-uri „politizate”.
Iar felul în care premierul își toarnă în cap, pe final de mandat (ca tehnocrat), cenușa tuturor erorilor, arată clar că secțiunile platformei nu vor cuprinde neapărat realizările, ci, mai ales, proiectele începute și pe care, asta da moștenire!, guvernul politic va trebui să le raporteze în corespondența lui cu țară în fiecare zi de mandat.
Or, pentru întâia oară s-ar putea crea mecanismul de responsabilizare a guvernanților. Într-un opis în care calificativele să vină direct dinspre țară, pe și prin intermediul unei platforme de principii, care ar putea reflecta și încondeia tocmai reacțiunea unui sfert de secol a unor partide care nu au trebuit să bifeze, oficial, capitolele de onestitate, profesionalism și responsabilitate.
Lasă un răspuns