Mărturiile arheologice existente atestă faptul că arealul actualului municipiu Medgidia, oraș central dobrogean, este leagăn de autentică și elevată civilizație precreștină, chiar preantică. Descoperirea unei mori neolitice, datată în urmă cu 5000 de ani, al vaselor de provizii aparținătoare de Culturile Gumelnița si Hamangia, așează civilizația românească de aici alături de strălucitoarele civilizații orientale din Summer și Mesopotamia, sau din Egipt. Astfel, printre descoperirile importante, putem menționa pe cea făcută în anul 1955, în cariera Fabricii de Ciment de la Medgidia, când a fost descoperită o aplică din bronz în formă de pumnal de tip „akinakes”, care datează din secolul V î.Hr. (Epoca Hallstatt). Bronzul din care s-a turnat acest obiect este de bună calitate, lungimea totală fiind de 0.467 metri, iar greutatea de 2670 grame. Descoperirea de la Medgidia reprezintă o sabie emblemă, nu un pumnal obișnuit. Este o piesă unică în regiunile de sud-est ale Europei și în aria de răspândire a triburilor getice (tracice și scitice), ceea ce demonstrează că regiunea a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. Sabie-emblemă reprezentând un „akinakes” turnat o dată cu teaca într-un tipar univalv (ca semn al Armelor Zeului cu care va lovi Lumea; „Sabie a lui Damocles”).
Mânerul acesteia se termină printr-o bandă transversală, dreptunghiulară, ornamentată cu trei linii incizate, orizontale. Mânerul propriu-zis, ornamentat prin gravare, reproduce stilizat un vultur (este Puya Gaya, care se ține Gaya Mațu după mama sa). La capătul superior al tecii se află o placă cu doi lobi în formă de inimă, decoraţi fiecare cu câte un ţap în relief (țapii Pan sunt în așteaptare, pentru a efectua Marea Hierogamie Sacră cu Gaya, pe vârful de munte Pan-gay-on (a.s.v. Coifurile Frăției Getice și Cupele Clepsidră ale Marii Uitări (tip Agighiol). Hierogamia sacră va conduce la căderea cerului pe Pământ (unirea Cerului cu Pământul); lințoliul dintre văzute și nevăzute va fi rupt de ghearele puternice ale Gayei, dar și de coarnele țapilor. Dacă privim atent, Pasărea cea Mare este cea care aduce sabia în ghiare, chiar dacă apare și ea implicată în procesul hierogamic trasat în reliefurile sale… sau stă pe sabie, în așteptare. Dacă clocește déjà ceva (Oul Noii Creații) înseamnă că hierogamia a avut déjà loc, iar nașterea puiului se apropie.
Restul tecii spadei este divizat prin linii orizontale, în patru segmente, ca patru laturi ale Pământului. Partea superioară a tecii are pe latura stângă o prelungire, placă-ataş, ornamentată prin gravare şi turnare cu decor zoomorf. Partea dorsală zgrunţuroasă, poartă două piroane de prindere pe un suport (perete?). Sabia – emblemă era așezată într-un templu al Marelui Zeu al războiului ceresc. De aceea se spunea că sciții și geții se închinai la săbii (săbiile reprezentate pe Biserica Omului de la Adam-Clisi nu sunt trofee de război romane, ci sunt imagini iconografice simbolice ale zeului geto-dac). De aceea sabia geto-dacă încovoiată este un unicat antic, asemănătoare cu ghiarele Mamei Gaya Vultureanca.
Pentru îmbogățirea patrimoniului cultural al municipiului Medgidia, pentru a putea fi reprezentată mai bine istoria acestor meleaguri, s-a decis de către Consiliul Local realizarea unui monument care să valorifice acestă descoperire, asemănător cu Monumentului Sabiei Dacice de la Orăștie. Iată cum mesajul ancestral al Geților de Aur primordiali va supraviețui trecerii timpului și ne va însufleții în aflarea tainelor încă nedezlegate ale istoriei. (G.V.G.)
Lasă un răspuns