Poeme de Galina Martea…

NOSTALGII DE TOAMNĂ

E toamnă târzie de-acum,

Cad frunzele moarte în drum,

E toamnă şi-i trist în cătun,

E noapte şi gânduri s-adun.

.

Petale de flori nu mai sînt,

Doar păsări aleargă prin vînt,

O frunză pe-un ram a rămas

Să meargă cu mine în pas.

 

ROSTUL VIEŢII

Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi

nimic din ei,

Devii naiv şi râzi ironic prin frunzele

ce cad din tei,

.

Prea istovit mai strângi din umeri şi lacom

ochii ţi se duc

La tinerii ce trec pe-alături, frumoşi la faţă,

te seduc.

.

Asupra toamnei capul cade cu părul rar

şi firi cărunţi

Şi nu încerci să ceri nimica, o iarnă doar

să mai înfrunţi,

.

O inimă încet mai bate, ca soarele printr-o

eclipsă

Şi sufletul cu greu se ceartă, când singuratic

stă pe-o prispă.

.

Acum când totu-i scris în palmă, trecutul

cu-ale sale drumuri,

O frunte plină de necazuri mai reazemă

pe-a vieţii gânduri,

.

În lacrimi ochii se îneacă de-a dorului

uitat cuvânt

Şi cu copiii duşi în lume, purtaţi de ploi

şi-al sorţii vânt.

.

De dragul lor mai stai în poartă, cu barba-n

cârjă rezemată,

Aştepţi ninsorile să treacă, cu faţa-n lacrimi

aplecată,

.

Atingi cu mâna încreţită un ram ce doarme

peste noapte

Şi disperată strângi durerea prin inima

ce-aşteaptă-n coate.

.

Aduni seminţele prea coapte prin rănile

ce te mângâie,

Apeşi pe aripa ce doare, strângând păcatul

într-o cutie,

.

Prin stelele ce fac lumină şi-n visul nopţii

ce se pierde,

Dispari ca roua-n dimineaţă şi rostul vieţii

nu se vede.

.

Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi

din ei nimic,

Devii naiv şi râzi ironic cu viaţa strânsă

într-un plic,

.

Devii o rază de lumină cu păsările

duse-n zbor

Şi pleci uşor din astă viaţă cu zilele

ce plâng şi mor.

VREMEA

Prin vânt şi ploaie lume e puţină,

Ascuns în tihnă doarme şi izvorul,

Suspină vremea, vremea-gospodină,

Că peste noapte o cuprinde dorul.

.

În ritmul vieţii zgomotu-i se-ntartă,

Prin glasul umbrei înscenând tăcere,

Ascunse-n sine vorbele-i se ceartă,

Din an în an pierzându-şi din putere.

.

Prin unda zilei fruntea şi-o îndreaptă

Să vadă liniştea ce vine din afară,

Lumina zilei bună şi-nţeleaptă

Îi spală neîncetat durerea-amară.

.

Prin unda nopţii-şi scutură gândirea

Lăsând dorinţele pe rând să se întreacă,

Fiorul inimii îşi mângâie menirea

Ca strunele din suflet să o placă.

.

Prin vânt şi ploaie, soare şi lumină

Şi-ascunde faţa plină de povară,

Cu zile-nopţi şi-o inimă creştină

Veghează-o lume ca să nu dispară.

VIAŢĂ EFEMERĂ                                

A trecut un fir de ploaie,

A căzut un strop uşor,

Toamna vine şi se-ndoaie

Pe pământ încetişor.

.

Trece vântul plin de viaţă,

Trec şi zilele pe rând,

Pleacă toamna, ac cu aţă,

Noi ne trecem în curând.

.

Pleacă noaptea, luna cade,

Orele se-ntrec şuvoi,

Viaţa trece, ziua scade,

Omul tot printre nevoi.

PRIN ORELE CE TREC PE RÂND

Au trecut atâţia ani –

Mai bogaţi şi mai sărmani.

Au trecut atâtea veri

Prin nesfârşitele păreri.

.

Anii iată c-au trecut,

Toţi frumoşi mi s-au părut.

În vară teiul a-nflorit

Şi eu ceva am dobândit.

.

Fără de ritm în melodie

Am scris şi piese la furie,

Succesul uneori – obstacol,

Tristeţea oarbă – un spectacol.

.

Şi totul a trecut spontan

Cu iarna grea odată-n an.

Anii trecuţi nu-i pot uita,

Pe ei contez de-a mai cânta.

.

De-a inventa la nebunie

O frază goală-n poezie,

Cu un trecut ca-ntr-o „poveste”

Ce-a fost cândva şi nu mai este.

.

Şi-au mai trecut atâţia ani

De-a rostogolul – năzdravani

Şi mulţi vor trece în curând

Prin orele ce trec pe rând.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*