NOSTALGII DE TOAMNĂ
E toamnă târzie de-acum,
Cad frunzele moarte în drum,
E toamnă şi-i trist în cătun,
E noapte şi gânduri s-adun.
.
Petale de flori nu mai sînt,
Doar păsări aleargă prin vînt,
O frunză pe-un ram a rămas
Să meargă cu mine în pas.
ROSTUL VIEŢII
Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi
nimic din ei,
Devii naiv şi râzi ironic prin frunzele
ce cad din tei,
.
Prea istovit mai strângi din umeri şi lacom
ochii ţi se duc
La tinerii ce trec pe-alături, frumoşi la faţă,
te seduc.
.
Asupra toamnei capul cade cu părul rar
şi firi cărunţi
Şi nu încerci să ceri nimica, o iarnă doar
să mai înfrunţi,
.
O inimă încet mai bate, ca soarele printr-o
eclipsă
Şi sufletul cu greu se ceartă, când singuratic
stă pe-o prispă.
.
Acum când totu-i scris în palmă, trecutul
cu-ale sale drumuri,
O frunte plină de necazuri mai reazemă
pe-a vieţii gânduri,
.
În lacrimi ochii se îneacă de-a dorului
uitat cuvânt
Şi cu copiii duşi în lume, purtaţi de ploi
şi-al sorţii vânt.
.
De dragul lor mai stai în poartă, cu barba-n
cârjă rezemată,
Aştepţi ninsorile să treacă, cu faţa-n lacrimi
aplecată,
.
Atingi cu mâna încreţită un ram ce doarme
peste noapte
Şi disperată strângi durerea prin inima
ce-aşteaptă-n coate.
.
Aduni seminţele prea coapte prin rănile
ce te mângâie,
Apeşi pe aripa ce doare, strângând păcatul
într-o cutie,
.
Prin stelele ce fac lumină şi-n visul nopţii
ce se pierde,
Dispari ca roua-n dimineaţă şi rostul vieţii
nu se vede.
.
Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi
din ei nimic,
Devii naiv şi râzi ironic cu viaţa strânsă
într-un plic,
.
Devii o rază de lumină cu păsările
duse-n zbor
Şi pleci uşor din astă viaţă cu zilele
ce plâng şi mor.
VREMEA
Prin vânt şi ploaie lume e puţină,
Ascuns în tihnă doarme şi izvorul,
Suspină vremea, vremea-gospodină,
Că peste noapte o cuprinde dorul.
.
În ritmul vieţii zgomotu-i se-ntartă,
Prin glasul umbrei înscenând tăcere,
Ascunse-n sine vorbele-i se ceartă,
Din an în an pierzându-şi din putere.
.
Prin unda zilei fruntea şi-o îndreaptă
Să vadă liniştea ce vine din afară,
Lumina zilei bună şi-nţeleaptă
Îi spală neîncetat durerea-amară.
.
Prin unda nopţii-şi scutură gândirea
Lăsând dorinţele pe rând să se întreacă,
Fiorul inimii îşi mângâie menirea
Ca strunele din suflet să o placă.
.
Prin vânt şi ploaie, soare şi lumină
Şi-ascunde faţa plină de povară,
Cu zile-nopţi şi-o inimă creştină
Veghează-o lume ca să nu dispară.
VIAŢĂ EFEMERĂ
A trecut un fir de ploaie,
A căzut un strop uşor,
Toamna vine şi se-ndoaie
Pe pământ încetişor.
.
Trece vântul plin de viaţă,
Trec şi zilele pe rând,
Pleacă toamna, ac cu aţă,
Noi ne trecem în curând.
.
Pleacă noaptea, luna cade,
Orele se-ntrec şuvoi,
Viaţa trece, ziua scade,
Omul tot printre nevoi.
PRIN ORELE CE TREC PE RÂND
Au trecut atâţia ani –
Mai bogaţi şi mai sărmani.
Au trecut atâtea veri
Prin nesfârşitele păreri.
.
Anii iată c-au trecut,
Toţi frumoşi mi s-au părut.
În vară teiul a-nflorit
Şi eu ceva am dobândit.
.
Fără de ritm în melodie
Am scris şi piese la furie,
Succesul uneori – obstacol,
Tristeţea oarbă – un spectacol.
.
Şi totul a trecut spontan
Cu iarna grea odată-n an.
Anii trecuţi nu-i pot uita,
Pe ei contez de-a mai cânta.
.
De-a inventa la nebunie
O frază goală-n poezie,
Cu un trecut ca-ntr-o „poveste”
Ce-a fost cândva şi nu mai este.
.
Şi-au mai trecut atâţia ani
De-a rostogolul – năzdravani
Şi mulţi vor trece în curând
Prin orele ce trec pe rând.
Lasă un răspuns