Adnotări la răscruce…

Un mesaj trist mă înștiința luni dimineață că, duminică 05.09.2016 (nici nu se putea altfel decât în zi de sărbătoare, nu neapărat și de odihnă), a încetat din viață înainte de vreme Aurelian Scrima, mentorul și fondatorul Editurii Herald, din București, care din 1994 a publicat, în medie, 60 de titluri pe an din domenii pe care puține alte edituri și le pot asuma fără un colectiv ambițios ca acela de la Herald: religie, filosofie, psihologie/psihiatrie, științe sociale. Distribuite în colecții care se recomandă singure (Alter Ego, Aventura spiritului, Cogito, Cultură și civilizație, Historia, Logos, Maești spirituali, Manuscris, Mistere dezvăluite, Philophia perennis, Ramana Maharshi, Scrieri inițiatice, Spiritualitate creștină etc.), cărțile tipărite de Editura Herald, totdeauna într-o grafică excelentă, au fost prezente la numeroase și prestigioase târguri de carte din țară și din afară, la întâlnirea cu cititorii cei mai exigenți, cu critica literară și în competiție cu edituri de îndelungată tradiție chiar pe aceleași domenii.

Asumarea unei misiuni editoriale de care piața cărții ducea lipsă în România a fost una care nu s-a subscris precumpănitor interesului comercial, cum răutăcios ar fi observat unii, ci una care a ținut să-și croiască identitatea prin cuprinderea satisfăcătoare a cererii de carte bună în rândul categoriilor mai largi de cititori. Cei dornici să cunoască textele originale din literatura universală, tot mai puțini chiar și printre universitari, au avut posibilitatea s-o facă grație schimbului liber de valori și dacă cunoaștere limbii le-ar fi permis-o. Personal, l-am cunoscut pe Aurel Scrima, fiindcă la editura sa am tipărit cele două volume ale Eseurilor de la Stuttgart și Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, ocazii cu care am discutat despre proiectele editurii, despre receptivitatea cititorului în epoca inernet și a cărții online, dar nu numai chestiuni de marketing editorial, ci și despre nevoia de a promova, cu pierderile asumate din start, valori esențiale ale modelului intelectual enciclopedist. Așa se face că în colecțiile Editurii Herald au apărut lucrări importante ale esoterismului (Esoterismul creştin, a lui Rudolf Steiner; Doctrinele esoterice ale islamului,a lui Titus Burckhardt; Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse, de Rene Guenon), lucrări de religie (Religiile orientale în păgânismul roman, a lui Franz Cumont; Procesul lui Iisus, de Mircea Duțu; Pilat din Pont – Judecătorul lui Iisus, a aceluiași autor), lucrări de filosofie (Filosofia religiei, de John Hick ; De la religie la filosofie, de Francis Conrford; Elementele metafizicii, de Paul Deussen; Filosofia pentadică – Problema transcendenței, a lui Al. Surdu; Metafizică și cosmologie orientală, a lui Rene Guenon), psihanaliză (Psihanaliza și științele umaniste, de Otto Rank; Sexualitatea și psihanaliza, de Sandor Ferenczi; Psihoterapie și consilierea centrată pe persoană, de Janet Tolan; Homeopatie în psihoterapie, de Mirela Pop), mitologie (Mituri precolumbiene, semnată de Lewis Spence; Mitologie chineză, de Octavian Simu) matematică și numerologie (Mistica numerelor – o cercetare asupra elementelor spirituale ale lumii, de Eugen Bindel) etc.

Memorabil, pentru mine, schimbul de opinii cu profesorul, criticul și traducătorul Cristian Bădiliță (2007-2008), dacă nu ar fi căpătat sclipiri tensionate pe tema traducerilor. Profesorul, autor al unor lucrări remarcabile (Trei apocrife ale Vechiului Testament, Polirom, 2000; Noul Testament – Evanghelia după Matei, ediţie bilingvă, volumul I, Curtea Veche, 2009; Patristique et oecuménisme. Thèmes, contextes, personnages, Beauchesne, 2010; Manual de anticristologie. Studii, dosar biblic, traduceri şi comentarii ,ediţia a II-a, Vremea, 2011; Septuaginta vol. 1-6, Polirom, 2011), observa Editurii Herald preluarea unor traduceri din limbile clasice prin intermedieri franceze sau engleze, atât timp cât sunt destui specialișt români „get beget” în țară, dar și în Franța, Italia, Spania, Canada, eleniști și latiniști de marcă, în măsură să traducă după sursă sau să gireze calitatea traducerii. Or, se întreba la momentul respectiv regretatul Aurelian Scrima, cine girează? Că și astfel de traduceri nu sunt totdeauna satisfăcătoare, din moment ce profesorul Bădiliță „a reproșat în nenumărate rânduri pr. Dumitru Stăniloaie și lui Dumitru Fecioru că au tradus din greacă fără spirit critic sau științific”. Problema rămâne deschisă, pare-se, din moment ce și traducătorii avizați, cunoscători ai limbilor din care fac traducerea, recurg și ei la comparații cu versiunile din alte limbi, mai ales din cele de mare circulație. „Principial ‒ menționa cu același prilej Aurelian Scrima ‒ nu avem cum să nu fim de acord cu dezideratul de a oferi traducerea operelor capitale din original, realizată la cel mai înalt nivel ştiinţific. Ştim însă că pentru astfel de proiecte e nevoie de timp, resurse şi hotărâre şi mai ales de un efort colectiv”, impuse de valoarea universală a unor opere de referință, îndelung așteptate. Dincolo de aceste discuții de principiu, altfel destul de utile, sigur este că Editura Herald a adus cititorului din România lucrări pe care și specialiștii le-au preluat ca atare și le-au menționat în bibliografiile unor lucrări care nu au pierdut din valoare făcând recurs la acestea, dar care sigur ar fi pierdut din credibilitate dacă le-ar fi ocolit.

Personal, nu m-am îndoit niciodată de traducerile și de lucrările de indo-europenistică semnate de Theofil Simenschy, de cele semnate de Constantin Daniel, tot așa cum nu mă îndoiesc nici de traducerea din germană a lui Corneliu Sterian (vezi Paul Deussen, Filosofia Upanișadelor), de traducerea din engleză a lui Alexandru Anghel (vezi Robert Wenley, Socrate și Christos) sau de traducerea lui Sergiu Al George (vezi Bhagavad Gita), apărute la Ed. Herald sub girul regretatului Aurelain Scrima. Ca unul care cunoaște colectivul profesioniștilor din str. Preciziei, mi-aș dori ca Editura Herald să rămână chiar și în lipsa fondatorului ei un competitor redutabil pe piața românească a cărții cu proiectul ei inițial, chiar dacă și pentru ei, ca și pentru cei care l-au cunoscut, Aurelian Scrima rămâne cu adevărat de neînlocuit, însă plecarea lui spre lumile celeste, greu de depășit, e doar un test de fermitate și de loialitate în echipă.