Deşi distanța fizică dintre noi este mare şi nu i-am strâns, ca unui prieten, mâna niciodată, l-am simțit totuşi pe pastorul Cristian Ionescu mereu aproape, mereu în luptă, ca un stindard viu, care totdeauna ne-a încurajat să mergem mai departe.
Să-i mulțumim domniei sale pentru că a existat într-un ceas greu, când noi aveam nevoie de oameni care să se dedice cauzei nobile de salvare a unor copii nevinovați! Pastorul Cristian Ionescu şi-a jertfit sănătatea şi are cu totul dreptate: o acțiune similară celei din cazul Bodnariu presupune o muncă uriaşă constând într-o avalanşă de nopți nedormite, stres, organizare, şedințe interminabile, telefoane, analiză critică şi, iarăşi, -nu puțin!- bani, care nu vin de unii singuri! Şi, care, din păcate, sunt necesari în acest proces!
Cu toată organizarea – foarte bună!- din cazul Bodnariu, a trebuit să treacă 8 (opt) luni de luptă şi de chinuri până când sistemul Barnevernet a cedat parțial şi copiii au fost înapoiați familiei! Gândiți-vă, însă, cum este acum când zeci, sute, poate, mii de oameni îşi cer înapoi copiii! Cazurile de copii furați de aşa-zisa Protecțe a Copilului din diferitele țări, au crescut exponențial!
De aceea, este nevoie mai mult decât oricând de UNITATE în rândul creştinilor şi a oamenilor de bine. Iată câteva lucruri bine de ținut minte…
1. Le mulțumim tuturor celor care s-au implicat în lupta pentru salvarea TUTUROR copiilor!
2. RESPECT pentru cei care nu mai pot continua lupta la randament maxim. Dar care şi-au făcut datoria din plin mai înainte!
3. Liderii tuturor bisericilor creştine SE IMPLICĂ în luptă pe mai departe! Le mulțumim!
4. Cazurile de preluare abuzivă a copiilor din familiile lor au crescut EXPONENȚIAL. Este nevoie, de aceea, de o logistică şi mai bună. Avem nevoie şi de bani şi nu vrem să stăm cu mâna întinsă… Am spus că donez veniturile din vânzarea cărții mele, „Copiii noştri în închisorile lor. Furați de Barnevernet.”. Cumpărați-o cât mai mulți dacă vreți să ne ajutați!
5. Asociația pentru Protecția Copiilor şi Familiei „George Alexander” aşteaptă recunoaşterea ca persoană juridică de către Instanță. (Procesul acesta a durat atât din cauza vacanței judecătoreşti.). Am luat însă legătura cu mulți oameni, firme etc. care vor face donații pentru a ne ajuta în lupta noastră.
6. Sprijinim părinții români, dar – în ultimul timp- se observă că şi străini, tot mai mulți!, apelează la ajutorul nostru. Îi vom ajuta şi pe aceştia.
7. În România sunt aproximativ 300 000 de copii care cresc fără părinți. Şi care au nevoie de ajutor. Nu-i putem ignora, desigur!
8. În România sunt şi case pentru copii unde are loc dezumanizarea copiilor… Milităm pentru desfințarea tuturor instituțiilor de acest gen şi găsirea de soluții de bun-simț.
9. Am prezentat şi vom continua să prezentăm cazurile acestea, dramatice, în mass-media pentru a sensibiliza opinia publică.
10. Cazurile de preluare forțată a copiilor din familiile lor sunt mult mai numeroase decât statistica oficială. Mulți părinți trăiesc sub teroare, sunt amenințați, intimidați prin tot felul de metode.
11. Avem şi VEŞTI BUNE! Mulți copii au fost salvați din mâinile lor! Nu prezentăm aceste cazuri pentru a nu crea deservicii unor oameni care ne ajută.
(Într-unul din cele mai recente cazuri, este vorba de o familie cu 5 (cinci) copii care a reuşit, în mare taină, să ajungă din Norvegia în România…). Continuăm lupta, şi multe lucruri se fac în tăcere…
12. Cazurile dramatice cunoscute, Nan, Avramescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Barbu-Racolța, cer, în continuare, mobilizare. Guvernanții nu prea ne ajută. Am cerut sprijinul TUTUROR BISERICILOR CREŞTINE, deci. Pe 19 iulie am solicitat audiență la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel…
LE MULȚUMIM TUTUROR CELOR CARE NE AJUTĂ! SĂ DĂM DOVADĂ DE SOLIDARITATE ŞI UNITATE, OAMENI!
Lasă un răspuns