Închiriată, bucată cu bucată!

Pe 22 iulie 2016, Guvernul  României a modificat  HG 227/ 2000, astfel încât Ministerul Culturii poate închiria bunuri imobile, proprietate publică a statului, pe care le deţine în administrare. Şi se începe cu închirierea unor părţi din sediul Bibliotecii Naţionale a României.

Conform fundamentării HG, o bună administrare a acestui  imobil va oferi „condiţii optime pentru desfăşurarea actului cultural şi artistic. Totodată, iniţiativa îşi propune să creeze premisele unui nou model de consum cultural”. Şi această pentru că „imobilul situat în bulevardul Unirii nr. 22 sector 3 este conceput că un complex cultural, având spaţii ce oferă condiţiile necesare pentru organizarea de evenimente: sala de spectacole, săli de conferinţe, săli multifuncţionale, spaţii pentru audiţii şi pentru utilizarea mijloacelor de comunicare electronice, spaţii de expunere, precum şi spaţii de joacă pentru copii, cafenele, restaurant”.

Da… au reuşit! Ceea ce nu au  reuşit liberalii şi pesediştii au făcut-o tehnocraţii. Intelectuali curaţi (?!), şcoliţi în Occident, chiar profesând pe acolo. Sigur pe el, Guvernul României închiriează spaţii din clădirea destinată Bibliotecii Naţionale a României! Pentru restaurante şi cafenele! Nu e de mirare! Chiar în primul discurs despre Biblioteca Naţională a României, domnul Alexandrescu a  anunţat că una dintre primele măsuri după numirea sa ca Ministru al Culturii Române, deschiderea unor restaurante, cafenele… Ce altceva era mai important la Biblioteca Naţională a României? La BNaR totul este perfect. Doar restaurantele îi lipsesc.

Or, această clădire din Bdul Unirii 22 a fost construită cu bani de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei NUMAI pentru BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI şi nicidecum pentru Ministerul Culturii, dar mai ales NU pentru închirierea de spaţii pentru birturi?! Nu s-a vorbit vreodată despre „refuncționalizarea obiectivului de investiţie Biblioteca Naţională a României prin integrarea corpului Aula în ansamblu”. Aula a existat de la început în construcţia clădirii Bibliotecii Naţionale ca spaţiu pentru INID, apoi după desfiinţarea INID, Aula a revenit BNaR ca un spaţiu  foarte bun pentru depozitele Bibliotecii.

Să ne amintim că pe  afişul de la intrarea pe şantierul actualului sediu al BNaR era trecut acordul – cadru de împrumut dintre Guvenul Românei şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei aprobat prin HG 933/2007  NUMAI  pentru construcţia Bibliotecii Naţionale a României. Era scris foarte clar: ŞANTIERUL PENTRU CONSTRUCŢIA BIBLIOTECII NAŢIONALE  A  ROMÂNIEI!

Fostul premier Emil Boc, vizitând şantierul Bibliotecii Naţionale înainte de inaugurarea noului sediu al BNaR, a vorbit despre investiţia totală care depăşeşte 100 de milioane de euro asigurată din fonduri europene. „Suntem prezenţi la cea mai mare investiţie în cultură din ultimii 20 de ani. Este o investiţie de peste 100 de milioane de euro şi deja, în jur de 80 de milioane de euro au fost plătite”… (…) „Am convingerea că toţi mai mult tineri vor opta, într-un orizont mediu de timp, mai mult spre Biblioteca Naţională decât spre mall, pentru că aici vor putea găsi un cadru modern, în concordanţă cu ceea ce aşteaptă: internet, biblioteca digitală, adică informaţii în concordanţă cu secolul în care trăim” (Emil Boc, 28 iulie 2011).

Şi acum, în 2016, a apărut o Lege, un articol de lege… Chiar toţi suntem amnezici? Nici un ministru al Culturii Române nu a vorbit vreodată despre adevăratele probleme ale Bibliotecii Naţionale a Românilor şi toată ţara ştie că sunt atâtea nerezolvate  în această instituţie de importantă naţională, iar  ministrul Culturii Române este procupat de închirierea spaţiilor pentru restaurante?!

Să amintesc din nou: milioane de publicaţii – patrimoniul scris al naţiunii Române – zac neprelucrate  la Biblioteca  Naţională  a României de  zeci de ani! MILIOANE  de publicaţii! Este vorba de milioane de cărţi, reviste, ziare, periodice actuale, dar şi periodice vechi, manuscrise, stampe, fotografii, cartografie etc., etc. Niciodată în cinci ani de la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naţionale nu s-a spus ce se întâmplă cu aceste publicaţii, cum se vor pune ele în evidenţă, mai ales că acum există spaţiu suficient pentru prelucrarea şi aranjamentul pe rafturi al publicaţiilor (milioane!). Nu i-am auzit vorbind pe conducătorii României o singură dată despre această situaţie gravă existenţa la BNaR. Chiar nimănui să nu-i pese, să nu se intereseze sau şi mai mult să rezolve starea gravă în care sunt milioane de publicaţii în cea mai mare Bibliotecă a României? Este o situaţie de nepermis  mai ales că acum se prevede închirierea spaţiilor BIBLIOTECII NAŢIONALE  pentru altceva, înaintea punerii la dispoziţia Românilor  a publicaţiilor care-i sunt de drept. Înaintea oricăror acţiuni – unele interesante, dar, prea puţine în legătură cu Biblioteca Naţională – întreprinse de/la Biblioteca nu ar trebui să aibă loc până ce BNaR nu are publicaţiile  şi un catalog on-line adecvat.

Cu aceasta trebuia început! Nimic nu era mai important pentru Biblioteca tuturor Românilor decât ca patrimoniul scris al României să fie la locul lui şi numai după aceea să existe alte acţiuni la Biblioteca Naţională. Nu se poate trece peste aceasta pentru o Biblioteca Naţională în secolul 21!

Să aibă loc în acest sediu destinat NUMAI Bibliotecii Naţionale a Românilor simpozioane de tot felul, multe fără legătură cu Biblioteca,  Cultură, expoziţii de tot felul, întâlniri cu copii de grădiniţă, întâlniri cu personalităţi ale României  sau din afară ţării şi să fim încântaţi doar de frumuseţea clădirii? Să exclamăm doar cât de frumoasă este construcţia?!

Ne extaziem în faţă unui sediu frumos? Nimănui nu-i pasă  de milioanele de publicaţii  distruse la BNaR şi nimeni nu răspunde pentru publicaţiile care se deteriorează an de an într-un sediu atât de „frumos”  cum nu sunt multe  în Europa, după cum spunea cineva? Se vor rezolva acum, pe tăcute şi cele 13.000.000 UB ale BNaR aducând mici şi bere la Biblioteca Naţională?

Cum am spus deseori: clădirea Bibliotecii Naţionale a României a ajuns la fel că un „Cămin Cultural” din satele româneşti ai anilor ’50… Pe atunci se dorea culturalizarea maselor. Acum, la fel, să vină poporul la Biblioteca, stand la birt. Nu este la fel cum era la căminele culturale? Şi acum: se vede un filmuleţ,  se zbenguie copiii (chiar bebeluşii) pe culoarele Bibliotecii Naţionale României, din când în când se ascultă o cuvântare despre „cât de bine este în democraţie” şi urmează o hora în faţă căminului! Asta se cheamă cultură? Sigur vom auzi în curând că la Biblioteca Naţională se vor putea închiria spaţii pentru banchete şcolare sau altfel de banchete, vor fi şi cumetrii, nunţi  etc.

NICIODATĂ nu am auzit după  1990 că un singur politician român, un singur ministru al Culturii Române, o singură persoană din vreun Guvern al României să vorbească/să se preocupe/să întrebe/ de ce s-a scris în unele articole din ziare sau din memorii rămase fără răspuns, dar existente şi cunoscute de toţi angajaţii din Ministerul Culturii despre situaţia de nepermis de la Biblioteca noastră Naţională.

De altfel, nici directorii BNaR nu au vorbit vreodată de starea/soarta publicaţiilor Bibliotecii Naţionale,  mai ales directorii de după anul 2002, când sediul era gata-gata să devină sediul Guvernului… Nici după  inaugurarea noului sediu  al BNaR din noiembrie 2011 cei doi directori interimari nu au spus un cuvânt despre publicaţiile Bibliotecii. Era cel mai bun moment să spună că prioritatea Bibliotecii Naţionale a României  o constituie fondul de publicaţii care niciodată de când este ea Biblioteca noastră Naţională nu a fost la îndemna Românilor. Nu s-a vorbit niciodată că şi cum subiectul – PUBLICAŢII  NEPRELUCRATE/CATALOG PUBLICAŢII  la BNaR – nu ar exista.

Jurnaliştii români au progresat puţin, de la a numi construcţia destinată NUMAI Bibliotecii Naţionale că „mall”, unii o mai îndulceau puţin  îi spuneau „mall cultural”?! (sintagma desfiinţată  de Vali Constantinescu prin intervenţiile ei în presă on-line), acum au ajuns să vorbească despre un „complex cultural”! Se preia o ştire  fără a verifică situaţia? Nu este de datoria jurnaliştilor să vadă exact cum stau lucrurile cu spaţiile de închiriat la Biblioteca Naţională? Nu ar fi corect un articol complet despre CUM a hotărât Guvernul/Ministerul Cuturii să închirieze spaţiile la BNaR?

Sunt spaţii disponibile la Biblioteca Naţională a României? NU sunt! Să ni se  spună despre existenţa a „…14  SĂLI DE LECTURĂ?!” Cine le-a numărat? Au  intrat jurnaliştii români, fie că cititori, fie că jurnalişti la BNaR  şi au văzut câte săli de lectură are noul sediu? Mai mult, poate aflăm şi noi de la Ministerul Culturii, de exemplu, CUM se va realiza „…COERENTĂ  ŞI  CALITATEA  OFERTEI CULTURALE  ŞI  ARTISTICE …” prin închirierea  spaţiilor  aşa-zis disponibile – pentru  restaurante şi cafenele?

În clădirea special construită pentru Biblioteca Naţională a României NU sunt spaţii disponibile nici pentru punerea pe rafturi a celor 13.000.000 UB, dar să dai şi altora din spaţiul destinat CĂRŢILOR? Ştiu Guvernanţii acest lucru? Pentru că nu se vorbeşte deloc despre publicaţiile Bibliotecii Naţionale, putem întreba: MAI EXISTĂ ACESTE PUBLICATII? Publicaţii fără acte contabile, neprelucrate de zeci de ani şi putrezite prin diverse depozite, insobolanite, distruse, pierdute/dispărute, inundate, arse? Mai există?

Se ştie despre necazurile prin care am trecut pentru că nu m-am „astâmpărat” („Potoliţi-va, doamna!“ zicea şi ex-directorul Erceanu) încercând să arăt Românilor cum este cu această clădire şi instituţie – Biblioteca Naţională a României? Aş fi deranjat nişte interese pentru că am tot scris despre importantă BNaR – construcţie, profesie, funcţii, şcoli absolvite de unii şi obţinând funcţii de conducere la Biblioteca Naţională, etc.? Habar nu aveam de alte interese, habar  nu aveam de firme şi construcţii… de interesele unora sau altora… Nu ştiam decât de un interes comun tuturor Românilor: patrimoniul scris al României! Nici măcar nu am crezut că aş putea deranja pe cineva dacă spun că Românii au nevoie de o Biblioteca Naţională, că milioane de publicaţii din Biblioteca  sunt sfoiegite, că multe din ele nu sunt nici inventariate, că nu există nici măcar o înregistrare sumară într-un „caiet”/dosar, o cât de mică evidenţă… Nu am crezut că aş deranja pe cineva pentru că am reuşit, deşi foarte târziu, după doi ani de la inaugurarea noului sediu, să trec numele Bibliotecii Naţionale pe frontispiciu, tot scriind şi scriind… Oare nu era de datoria Ministerului Culturii s-o facă?

Nu am crezut că aş deranja pe cineva  fiindcă am reuşit să conving RATB să numească staţia autobuzelor cu numele Bibliotecii Naţionale… Credeam că toată lumea gândeşte la fel şi toţi ar fi trebuit să facem la fel ori de câte ori am fi avut ocazia. Şi ocazii au fost! M-am mirat că cei în drept nu au făcut-o. Eu am dorit numai să atrag atenţia întrucât cunoşteam bine situaţia de la Biblioteca Naţională. Am prins o perioadă – înainte de 1990 – în care BCS – actuala Biblioteca Naţională, era Prima în toate.

De ce ne este refuzată, nouă, Românilor, o Bibliotecă Naţională aşa cum au toate ţările lumii, iar după 1990 şi toate ţările din Estul Europei? Să fie adevărat ce este scris în comentariul de mai jos de acum şapte ani? Mi se pare în concordanţă cu ce se întâmplă acum cu închirierea spaţiilor  din clădirea destinată NUMAI Bibliotecii Naţionale a României. Petiţie: „Biblioteca Naţională a României caută casă”, https://petitieonline.net/petiţie/57682054/comentarii, Talida Covaci (13 Februarie 2009, 21:21): „Clădirea Bibliotecii naţionale e arvunită! Regret dacă voi produce dezamăgire. Ştiu sigur, încă din 2004, că acea clădire nu va fi niciodată a Bibliotecii Naţionale. În cel mai fericit caz o să devină mall. Tot din acea perioada ambasadorii Turciei fac demersuri intense şi vizite mai mult sau mai puţin discrete care au legătură cu respectivă clădire. Cât despre istoria şi cultură noastră, oare chiar credeţi că îi mai pasă cuiva? Uitaţi-va la Paleologu, cel mai importantant este să se pună bine cu Biserica ortodoxă Română. Chiar dacă asata înseamnă (inclusiv) desfiinţarea de facto a Învăţământului”.

Şi pentru că citesc în presă on-line cum intelectuali de frunte ai României cer printr- o petiţie reevaluarea conducerii Muzeului Ţăranului Român  (foarte frumos că o fac), mă întreb, oare, situaţia de la Biblioteca Naţională a României  nu le este cunoscută acestor intelectuali? Nu i-am auzit vreodată pe nici unul dintre ei să scrie un cuvânt despre situaţia de la Biblioteca Naţională deşi chiar cărţile lor sunt în pericol. Dar, despre milioanele de publicaţii ale BNaR existente doar pe site, că număr, dar inexistente în realitate? Dar despre conduceri interimare la BNaR fără sfârşit? Dar, despre „viziuni/misiuni” ale BNaR doar pe hârtie? Acestea şi altele nu afectează imaginea Bibliotecii lor Naţionale  la fel că şi imaginea Muzeului Ţăranului Român pe care o apară acum?

4 Responses to Închiriată, bucată cu bucată!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *