Tare necăjiţi şi îngrijoraţi de soarta lor, ca şi de cea a ţării…

Oierii şi ciobanii sunt, totuşi, veseli şi optimişti, motivând că în vreme ce combainerii au încheiat secerişul grâului şi au trecut la efectuarea arăturilor pentru semănăturile de toamnă, iar morarii şi brutarii ţării obţin cele dintâi „şarje” de făinuri şi de pâine, din noua recoltă, mărginenii şi sibienii au participat la două tradiţionale manifestări culturale, specifice sfârşitului „lunei lui cuptor”: Faza Naţională a Olipiadei Şcolare a Meşteşugurilor Tradiţionale ASTRA, a XXI-a ediţie, şi Festivalul Folcloric „Sus pe muntele din Jina”.

Numai ei, crescătorii de ovine au avut, vreme de o zi şi o noapte, cu totul şi cu totul alte griji şi nevoi. Mai întâi de toate, că îngrijoraţi de seceta prelungită, trebuie urgent să cosească ierburile şi să adune fânul; să ocrotească şi să pască oile cât mai bine cu putinţă pentru a le putea mulge laptele cu care să umple putinile cu brânză ale iernii; dar şi să gândească temeinic ce mai au de făcut, în prezent şi în viitor. Iar pentru asta s-au întâlnit la sfat, în răcorosul Păltiniş de deasupra Răşinarului, avându-l, printre ei, preţ de câteva ceasuri de dezbateri, şi pe feciorul de ciobani din Vaideenii-Vâlcei, făcut domn cu multă carte, pe inginerul mecanizator-agricol Achim Irimescu, actualul Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Iar acesta, dovedind că nu şi-a pierdut vremea şi banii degeaba, lucrând, învăţând şi umblând prin lumea largă, le-a spus cam aşa: „Haideţi, oameni buni, să vedem ce am făcut bine şi mai puţin bine, dar şi să hotărâm împreună pe ce drum s-o apucăm, de acum înainte!”. Şi iată ce a rezultat: Ministrul  Irimescu:

– Mă bucur să fiu, aici, printre dumneavoastră. Să nu uitaţi că şi eu sunt fiu de cioban (n.a. din Vaideeni-Vâlcea, fiind un fel de mărginean-jinar). Chiar până la şapte ani, am fost la munte, la stână. Ciobanii sunt oameni mândri, iar eu i-am apreciat tare mult;

– Sigur, nu pot decât să vă felicit pentru o decizie extrem de importantă. Probabil nu vă daţi seama, în acest moment, cât de importantă este asocierea cu LAPAR. Pentru că trebuie să recunoaştem că este, probabil, cea mai puternică organizaţie de producători agricoli din România. Cuprinzând fermieri mari, cu forţă financiară. Şi eu tare mi-aş dori să existe o singură organizaţie profesională puternică, în acest domeniu, la nivel de ţară. Altfel sunteţi ascultaţi. Una e să fi trei inşi şi alta când sunt zeci , sau sute de mii la un loc. Deci, este foarte important ca dumneavoastră să vă uniţi. În primul rând aveţi forţă şi un cuvânt de spus. Nu doar la Bucureşti, dar şi la Bruxelles. Să nu uităm că, anual, de la Bruxelles, plăţile directe vor ajunge la aproape 2 miliarde de euro în 2019, când echivalentul la hectar va fi de 196 de euro;

– Este extrem de important să ne uităm, bunoară, fie şi numai la ceea ce se întâmplă pe piaţa cărnii de oaie din România. E clar. E cea mai sănătoasă carne din lume. Nu există alta. N-are antibiotice. N-are chimicale. Nimic dăunător sănătăţii. Dar are şi un gust foarte bun. Pentru că oaia crescută în libetate şi pe vârful muntelui, sau pe pajişti, are cea mai sănătoasă carne. Ce se întâmplă, însă, la consum ? Păi, să iau doar un singur exemplu: în Islanda, 22 de kilograme pe locuitor, în vreme ce românul consumă doar 2,5 kiliograme într-un an. Aşa ceva nu se mai poate! Păi, am ajuns să dăm de pomană în ţările arabe?! În Iordania am deschis comerţul. Dar ştiţi cu cât dăm noi acolo? Cu jumătatea preţului pe care îl au ei la carnea de ovine. Cu Turcia am deschis comerţul la bovine. Urma, şi la ovine. De ce dăm aşa de ieftin?! Sub zece lei pe kiliogram n-aveţi cum să vindeţi, că ieşiţi în pierdere. De ce nu le spuneţi „nu dau” celor care vă oferă un preţ de nimic? Dar necazul e că faceţi o concurenţă păguboasă între dumnevoastră. De ce sunteţi aşa de negânditori?! De ce dăm oaia şi mielul atât de ieftin? Sigur, mergem să negociem şi noi. Dar haideţi şi dumneavoastră, ţineţi la preţ! Eu, cum v-am spus, sunt fiu de cioban. Ştiu când mânâncă ciobanul carne de oaie? Când vine ursul şi o rupe. Haideţi să vedem ce-i de făcut şi să dăm românului carnea noastră de oaie. Unde mai vedeţi oi ca la noi, crescute pe păşune? Şi suntem, ca efective şi calitate, pe primul loc în Europa. De ce să ne rugăm de străini să ne ia carnea noastră de super-calitate?! Haideţi să o dăm copiilor noştri. Există bani europeni pntru promovare. Ei dau 80 la sută, cel care promovează dă restu de 20 la sută. Vă promit că vă vom sprijini şi în acest efort;

– Avem disponibil, în fiecare an, 4 milioane de ovine şi caprine şi nu ştim să le vindem cu câştig, decât numai în pierdere.  Nu-i suficent să produci de foarte bună calitate, trebuie să înveţi şi să vinzi;

 – Eu m-aş bucura ca toţi fermierii români să fie cât mai bogaţi. Atunci şi ţara-i bogată. Sunt oameni care au reuşit să facă minuni în ţara asta, pentru care eu am tot respectul. Dar trebuie ca ştiinţa dânşilor să ajungă la toată lumea;

– Este greu să accepţi ca litrul de lapte să fie 50 de bani la producător şi 4 lei şi 50 de bani în magazin;

– Sunt veşti bune în ceea ce priveşte valorificarea lânei. În vest se spală şi se tratează ignifug pentru a fi folosită la izolaţii fonice şi termice. Se pare că un investitor este dispus să facă la noi o fabrică de acest gen. Nu se mai poate să aruncăm lâna;

– Promit să fiu cât mai des printre dumneavoastră pentru că ştiu să ascult şi să învăţ de la cei cu care stau de vorbă. Uşa biroului meu e totdeauna deschisă. Toţi învăţăm unii de la alţii;

-Fără investiţii şi fără ştiinţă nu vă puteţi dezvolta. Dar nu este anormal ca 95 la sută din proiectele SAPARD să fie în faliment majoritar. Este extrem de grav ceea ce se întâmplă. Pentru că nu s-au gândit lucrurile cum trebuie;

– Este păcat că s-a ajuns ca suvenţia, cât o fi ea de mică sau de mare, să constituie principalul mijloc financiar de a gândi o afacere actuală în agricultură;

– Aveţi muncă grea. Munciţi, nu cerşiţi nimic. Şi mulţi nu reuşiţi să aveţi un trai foarte bun, pentru voi şi familile voastre;

 – Încercăm, şi sper să reuşim, ca pe măsura 42 -procesare – să creştem de la 50 la 70 la sută banii publici;

– Asociaţi-vă. Faceţi cooperative. Aceasta este singura şansă să faceţi faţă concurenţei. Să nu uităm un lucru: dacă suntem deştepţi putem să profităm noi de piaţa europeană. Să ducem produsele noastre acolo pentru că sunt foarte bune calitativ. Sunt produse naturale, sănătoase. Sunt convins că viitorul este nu al fermierului singur, ci al celor care se asociază, prin cooperative şi asociaţii;

În legătură cu întârzierea plăţilor. Am fost acuzat că mint lumea. Nu. Prin natura mea sunt un om corect şi cinstit. Dar asta-i situaţia. Din 28 de state membre, 27 (inclusiv, România) au întârzieri la plăţi, datorită faptului că e o nouă politică agricolă comunitară, care a introdus multe aspcte complexe, presupunând de patru ori mai multă mumncă (n.a. birocraţie). Şansa a fost că întârzierea plăţilor în toate statele membre a condus la decizia, la nivel european, ca plăţile să se fac fără penalizări până în 15 octombrie. Însă noi am adoptat decizia să mergem nu până atunci, ci până la 30 septembrie. Situaţia exactă, la ora actuală, este următoare: la plata pe suprafaţă mai sunt 13.000 de fermieri care mai au de primit bani; la ajutorul naţional de tranzit, pe vaca de lapte şi vaca de carne, s-au plătit cca 25 de milioane de euro. Şi o aberaţie de la APIA: le-au cerut oamenilor, încă o dată, să spună (n.a.: în scris) câte vaci au şi în ce loc anume. La ovine s-a trecut, practic, la emiterea ordinelor de plată. La schema cu plată pe vegetal, unde sunt sume foarte mari, mulţi fermieri fie nu au putut respecta condiţiile impuse, fie n-au vrut. Bunăoară, la cultura în câmp de tomate pentru industrializare, sunt solicitaţi doare 13.800 de euro, pentru că fermierii noştri nu au vrut să „scoată la lumină” producţia, ca să o vândă cu acte în toată regula. Se plăteşte, la ora actuală, la cartofii de sămânţă ,24.000 de euro pe hectar, iar la cartofii timpuri,14.000 de euro. Se plăteşte la cireşe, la măr, la prune. Însă din greşala tehnică a softului, care a dublat, în fals, suprafaţa reală, mai sunt nişte blocaje la soia şi la lucernă. Şi mai rămâne zootehnia, unde este întârzierea cea mai mare, dar unde vor începe plăţile în primele zile ale lunii august a acestui an.

Ce facem în continuare. La 1 august am început să notificăm ce aplicăm în perioada 2017-2020. O primă noutate: creşte sprijinul financiar pentru zonele cu dificultăţi. Sunt, cum am mai spus, fiu de cioban. Am trecut pe Transalpina şi cu regret am constatat că s-au golit munţii de oi. Va trebui, în viitor, să gândim cum să-i ajutăm pe cei care fac transhumanţă. Şi o constatare: Dacă oamenii de la APIA au probleme în a înţelege atâtea lucruri complicate, ce să aşteptăm de la un biet ţăran de 60-80 de ani?! Sunt multe lucruri de făcut în viitor. Fie şi numai dacă ne gândim la cele două agenţii de plăţi. În ele lucrează, în general, oameni buni, capabili, corecţi şi cinstiţi. Însă şi funcţionari şi specialişti care nu ne fac cinste. Cu toate că au salarii decente. Aceştea nu vor să înţeleagă că dacă n-ar fi fermierii noştri, ei n-ar exista;

Am reuşit ca ataşaţii economici, acreditaţi pe lângă 12 ambasade ale României, să se ocupe, între altele, şi de promovarea, peste hotare, a produselor argicole ale ţării noastre. Inclusiv a celor care vor fi etichetate ca „Produs montan”. Cu condiţia ca ele să provină din zonele situate mai sus de 600 de metri altitudine, sau între 600 şi 400 de metri, dar având panta de cel puţin 15 grade. Ca urmare, ouăle şi laptele, bunăoară, trebuie să provină din respectivele zone. Deci, obligatoriu, găinile, vacile şi caprele să fi trăit în acel mediu montan cel puţin două-trei luni pe an;

Aşteptăm să fie definitivat, dezbătut şi legiferat, de urgenţă, un proiet de lege privitor la cercetarea ştiinţifică, pentru că s-a ajuns ca staţiunile de cercetări agricole să arendeze terenurile statului. Nu se poate aşa ceva! E împotriva firii. Sectorul cercetării e în colaps! Are 200 de milioane de lei datorii. Nu se poate să fi cecetător o viaţă şi să ai 1000 de lei salariu pe lună! Ca urmare, am stabilit ca un cercetător să aibă un salariu lunar de cel puţin 3000 de lei. Iar banii aceştea îi avem deja în bugetul ministerului;

Proiectul Legii Fondului Funciar este în dezbatere cu producătorii agricoli, iar cel al Fondului Mutual nu este încă definitivat, actualii asiguratori ai agriculturii româneşti nevăzând cu ochi buni o astfel de iniţiativă legislativă, care urmează să fie susţinută şi cu un fond de creditare avantajoas;

În domeniul medicinei veterinare intenţionăm să aplicăm metoda „medicului de familie”, astfel încât să eliminăm, măcar în parte, neajunsurile de până acum din acest sector atât de important al agriculturii româneşti.

Câteva dintre cele mai valoroase propuneri venite din partea reprezentanţilor oierilor: 1. Înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Oierilor; 2. Eliminarea actualei obligaţi a fermierului de a întocmi aşa zisul „Contract de Muncă al Zilierului”, revenindu-se la vechiul stat de plată, cu semnătura beneficiarului şi cu reţinerea unui impozit de doi la sută; 3.Primarii şi consilierii locali să nu mai hotărască, după bunul lor plac, cine beneficiază sau nu de păşunea comunală, licitaţile truncheate lăsând loc unor concurenţe neloiale între crescătorii d animale; 4. ANAF-ul să renunţe la presiunile pe care „preceptorii” lor le fac asupra fermierilor, referitoare la nişte închipuite recuperări de tva din ultimii cinci ani; 5. Continuarea experienţelor ştiinţifice, cu străinătatea, de a obţine, prin încrucişare cu ţurcana românească, a unor oi şi berbeci din rase grele, de la care să rezulte cei mai productivi miei pentru carne;   6. Autorizarea unor mici abatoare şi magazine de desfacere a produselor alimentare animaliere, în apropierea unor mari păşuni de ovine şi bovine; 7. O reglementare unică, pe plan naţional, privitoare la distribuţia şi utilizarea „crotarilor” pentru evidenţa electronică a ovinelor, bovinelor şi cabalinelor; 8. Cei care gospodăresc şi administrează pădurile şi fondurile de vânătoare să fie obligaţi nu numai la despăgubiri materiale, ci şi să împuşte urşii carnivori şi agresivi, precum şi să protejeze câinii ciobăneşti din preajma stânelor de oi şi a saivanelor de vite; 9. Produsele alimentare animaliere româneşti, inclusiv cele etichetate „Produs montan”,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*