Este ciudat cazul dizidentului Gheorghe Ursu!… În actul de acuzare prin care procuratura generală a redeschis recent acest caz, chemând în judecată patru foști ofițeri de securitate, sunt consemnate fapte de dizidență cu totul nesemnificative, din care nu rezultă nicicum că inginerul Gheorghe Ursu ar fi reprezentat un pericol real sau potențial pentru regimul totalitar din România.
Cu totul întâmplător, în urmă cu câțiva ani, am aflat de la fratele meu câteva detalii interesante despre cele întâmplate cu Gheorghe Ursu în timpul detenției și i-am scris fiului acestuia, trăitor în occident, considerând că merită să cunoască și să ia în calcul cele aflate de mine. I-am scris pe internet, voi încerca să regăsesec acele texte. Până atunci, mi-aduc aminte următoarele:
Fratele meu a fost coleg de spital cu medicul X, al cărui nume l-am uitat. Dar dădeam acest nume în scrisoarea adresată dlui Ursu junior. Acest medic s-a aflat și el în detenție în același timp cu Ursu. Fiind un bun chirurg, era pus să opereze la spitalul penitenciar Jilava, fie pentru a-l asista pe medicul titular, fie, de multe ori, pentru a opera singur.
La un moment dat a fost adus la spital pentru a fi operat deținutul Gheorghe Ursu. Spre mirarea doctorului X, deși se afla în spital, nu a fost chemat să opereze. S-a oferit să facă parte din echipa de chirurgi și a fost refuzat, ba chiar i s-a interzis să intre în sala de operație!
După operație, Gheorghe Ursu a decedat, iar medicului X i s-a părut suspectă nereușita operației. I s-a părut că vina a fost a anestezistului. Iar anestezistul era un medic evreu, nu era deținut, ci om liber. Dar nu liber de tot, devreme ce de ani de zile cerea să fie lăsat să plece în Israel și nu primea pașaport. La două săptămâni după operație și după decesul lui Gh.Ursu, medicul anestezist a primit pașaport și a plecat.
După ce s-a eliberat din detenție, dr X a fost de mai multe ori chemat la București să dea declarații la procuratură despre cazul URSU! Cam în perioada acestor convocări medicul X i s-a plâns lui frate-meu că aceste drumuri la București îl tracasează. Și i-a mai povestit despre ce este vorba!
Eu i-am scris dlui URSU jr sfătuindu-l să ceară să vadă ce declarații a dat medicul X, și de asemenea, să afle cine a fost medicul anestezist și să ia legătura cu acesta. La data când i-am scris fratele meu trăia și presupunea că mai trăiește și medicul X. M-am oferit să-l caut eu pe medicul X și să-l pun în legătură cu fiul lui Gheorghe Ursu. Acesta, fiul, mi-a răspuns într-un fel care m-a intrigat: nu părea deloc interesat să afle date noi despre cum a murit tatăl său! Adică nu m-a îndemnat să-l caut pe medicul X. Acesta se pare că fusese coleg cu Aurel Coja la Hârșova. Repet: fratele meu era încredințat că este în viață la acea dată, în urmă cu vreo trei-patru ani!
Nu părea interesat dl URSU jr nici de existența medicului anestezist. Și asta mi s-a părut cel mai ciudat!
Fără să fac vreo investigație specială – ar fi fost prima oară în viața mea, la ureche mi-au ajuns și alte interpretări date cazului. Se pare că răposatul Gheorghe Ursu – fie-i țărâna ușoară, supărase mult mai tare pe cu totul alții… Supărase prin onestitate și curaj. Refuzase să intre într-un joc al minciunii!
Cu ani în urmă am cunoscut la o lansare de carte un domn care m-a abordat. S-a prezentat singur ca fiind implicat și acuzat în cazul Ursu Gheorghe. I-am spus de fratele meu și de colegul acestuia. Mi-a cerut telefonul, ca să-l pun în legătură cu fratele meu. Nu m-a sunat nici până azi!…
Mister?
Ciudat este oricum acest caz, măcar pentru detaliul că nimeni n-a mai pățit în România să plătească atât de scump „delictul” de opinie, după 1964. Am avut prieteni scriitori care făceau scandal și ajungeau la miliție, iar când dădeau de poza lui Ceaușecu în biroul unde erau anchetați se puneau pe înjurături ca la ușa cortului și nu pățeau nimic. Era chemat a doua zi secretarul UTC de la Uniunea Scriitorilor și-l scotea pe dizident viu și nevătămat!
Ceea ce mi-e clar este faptul că pentru actele de dizidență ale lui Gheorghe Ursu nu era în obiceiul acelor ani să se ajungă la pedeapsa capitală, fie ea și mascată în vreun fel.
Pentru mine sunt două întrebări la care fiul lui Gheorghe Ursu ar trebui să afle răspunsul: cu ce a supărat Gheorghe Ursu? Pe cine a supărat așa de rău?
Răspunsul „Ursu a supărat organele represive din România ceaușistă” nu mă convinge! Cui a mai aplicat Securitatea tratamentul de care a avut parte Gheorghe Ursu?!…
Lasă un răspuns