Scrisori de la Hillary Clinton și Barack Obama

Eu nu sunt american. Și, deci, nu am drept de vot aici, la New York, unde trăiesc ca rezident. Dar îmi pasă de tot ce se întâmplă. Sunt mereu cu gândul la România, țara mea, care trăiește un ireversibil fenomen de americanizare. De aceea, am scris mereu articole politice cu fața spre ea. Nu sunt articole oficiale, ci vin din partea unui trăitor al vieții americane. Sunt foarte angajat în această viață, cunosc sute de oameni noi, îi trăiesc toate problemele, de orice natură, existențială și culturală. Am scris și câteva articole despre campania prezidențială. În urma articolului „Obama și Hillary Clinton într-un moment istoric”, am avut surpriza enormă să primesc o scrisoare de la Hillary Clinton, în care, pe lângă un cuvânt de mulțumire, mi-a scris despre țintele ei prezidențiale, ce probleme mari atacă în campanie și care sunt soluțiile sale. De atunci, într-o perioadă foarte scurtă, am mai primit vreo 20 de scrisori, fie semnate de dânsa, fie de oameni din staff-ul său de campanie, precum Robby Mook, managerul campaniei „Hillary for America”, Christina Reynolds, deputat, directorul comunicării, iar, mai nou, am primit mesaje de la Tim Kaine, Joe Biden și, surpriză, de la însuși Bill Clinton, care îi face lui Hillary un portret din perspectiva celor peste 40 de ani de căsnicie.

M-a impresionat grija cu care Hillary privește orice aspect al vieții. Nu este indiferentă la nici o observație de-a advesarului său, Donald Trump, dimpotrivă, mereu caută să răspundă, să dovedească de ce nu are dreptate într-o problemă sau alta, fiindcă multe acuze țin de zona aberațiilor, dar Hillary nu se amuză, nu-și ia adversarul peste picior, știe că, de regulă, un anumit sector din electorat este foarte dornic de scandal, de circ, de datul poalelor peste cap. E foarte, foarte precaută, nu emană o gratuitate a siguranței de sine, nu pozează în atotștiutoare, e foarte aproape de oameni, dar cred că secretul ei să într-o autoritate de alt ordin, bazat pe cunoaștere, pe știință.

Și acest lucru mi-a fost confirmat recent de o scrisoare pe care am primit-o chiar de la Barack Obama atunci când Hillary Clinton și-a desemant vice-președintele, Tim Kaine, numit „running mate”, coechiperul cu care vrea să meargă mai departe în lupta electorală. Tulburătoare scrisoare! Rețin pentru conducătorii României această mărturisire a lui Obama, care spune că nimic nu te poate pregăti mai bine pentru acest loc de muncă, funcția supremă în stat, decât:

  • Să ai o înțelegere fermă a problemelor;
  • Judecata sănătoasă;
  • Tenacitatea de a nu opri lupta pentru a face viața oamenilor mai bună.

Și crede că Hillary are aceste calități.  „Ea își face temele, stăpânește problemele, nu renunță niciodată”. La fel, Tim Kaine. Oameni funciar optimiști. Ei sunt definiți de Obama cu expresia „a progressive figher”, adică sunt niște luptători progresivi. Iată calitățile principale ale unui învingător politic. Desigur, scrisoarea conține și alte idei definitorii pentru spiritul acestui mare om al Americii, care este Obama. El reprezintă o stachetă aproape nefirească pentru acest moment istoric întrucât autoritatea sa izvorăște din cultură, e hrănită cu sensibilitate artistică și cu un mod cu totul deosebit de a înțelege omul, psihologia umană.

Recunoasc că, deși fac presă de peste 50 de ani, nu am mai fost onorat niciodată la un asemenea nivel. Am scris despre Iliescu și Băsescu, de pildă, sute de articole, dar niciodată nu am primit vreun mesaj de la ei. Am analizat de zeci de ori faptele clasei politice, dar nici un paralamentar nu s-a „coborât” să-mi dea vreo atenție sau vreo replică, dar iată că acum cuvântul meu nu e în van, capătă o confirmare de la cele mai înalte autorități politice ale lumii.

Și nu sunt un alegător american. Dar dovedesc că-mi pasă. Obama și Hillary știu să prețuiască presa, știu că un articol poate influneța opiniile. Scriindu-mi mie, indirect ei îi respectă pe cititorii articolelor mele. Desigur, mesajele lor se duc la milioane de oameni, dar ajung și la mine, căci mi se adresează pe nume. Cred că am acumulat destulă experiență publicistică pentru a spune că mă aflu într-un confort superior, simt că fac parte dintr-un mare dialog, care reprezintă o reală grijă și responsabilitate pentru viitorul omenirii.

Poate că experiența mă face să văd lucrurile mai clar, fiindcă nu privesc unilateral acest moment istoric, nu sunt un simplu simpatizant al unei părți și nu văd parul din ochiul celuilalt. Și mă bucur că în urma articolului „Lege și ordine naționalistă americană”, am început să primesc mesaje și de la „Team Trump”, să cunosc mai îndeaproape și punctul de vedere al acestei echipe. Acest fapt arată ce importantă este pentru americani, pentru actualii competitori, o opinie publică, ce înseamnă grija pentru un vot, ce înseamnă în America alegeri, când totul trece printr-o strecurătoare publică, astfel ca nimic să nu fie ascuns, totul să fie transparent, ca alegătorul să fie în totală cunoștință de cauza pentru care optează.

Pe mine, Istoria culturii mă ajută să înțeleg mai bine un anumit mesaj politic. Din punctul meu de vedere, ceea ce se petrece azi, acum, în America, este lupta dintre dictatură și democrație, dintre naționalism și libertate, sigur, cu nuanțele de rigoare, fiindcă lege și ordine nu înseamnă dictatură, înseamnă un control profesionist, care împiedică abuzurile să se desfășoare, precum depistarea la vreme a cancerului și vindecarea lui. Indiscutabil, suntem de partea democraței și libertății. Dar la ele se ajunge prin educație. Ce face cu libertatea un om needucat? Nu știe ce să facă cu ea, la ce e bună? Dovadă ce au făcut românii din democrație și libertate în 26 de ani! Le-au dus de râpă, au dus țara la faliment pe toate fronturile. Se află tot la faza „pe 22, cine a tras în noi”, în timp ce țara, aflată în totală inerție, e condusă din afară, prin pârghii internaționale sau prin ocuparea ei cu armanent militar străin. Cum adică, democrația și libertatea obținute în dcecembie 1989, au dus Romînia la pierderea totală a independenței?! Fără educație, democrația și libertatea duc la haos. Iată de ce România, intrată brusc din dictatură în libertate și democrație, nu a avut timp pentru educația acestor valori, de aceea s-a instaurat haosul, de aceea e posibil ca un moderator TV, care minte de 20 de ani poporul cu televizorul, să declare senin că e ofițer sub acoperire și să candideze la primăria Capitalei! Nu există nici o lege în țară care să oprească un asemenea abuz? Un prim-ministru este dovedit plagiator și ofițer sub acoperire pe deasupra, dar nu e sancțioat în nici un fel. Un miliardar a delapidat statul de un miliard de lei, faptă dovedită de tribunal, dar nu se recuperează nimic, fiindcă a murit! Un fost președinte a vândut țara, începînd cu flota ei, și acum are un partid cu care vrea să câștige alegerile viitoare, și e aclamat, fiindcă actualul președinte, căzut ca musca-n lapte la Cotroceni, e un om de paie! La fiecare pas, în România descoperi un abuz. Numai într-o țară fără lege și ordine se poate întâmpla așa ceva și tuturor să li se pară firesc, nimeni nu crede că e ceva în neregulă. Iată de ce, înainte de libertate și democrație, e nevoie de lege și ordine. Care presupun educație, instruire. Asimilând valorile libertății și ale democrației, oamenii devin cu adevărat liberi, învață să respecte munca și tot ce-au creat semenii lor.

În cazul lui Trump însă, să nu uităm că el își expune punctul de vedere liber, într-o țară care și-a câștigat drepturile prin luptă și prin muncă. El vine pe un fond de înaintare progresivă, pe care adversarii săi, chiar din propriul partid, precum Ted Cruz, spun că el vrea să-l stopoeze, să dea America înapoi, spre perioada războiului civil sau a războiului rece. Radicalismul nu sună bine în America de azi. Desigur, America lui Obama este utopică. Dar nu la o astfel de utopie au visat făuritorii ei, toți pionierii, când au avut ca model Pământul Făgăduinței? În viziunea lui Trump, acest pământ este doar pentru unii. El reprezintă, într-adevăr, Munca, dar și o Americă a puterii imperialiste, fiindcă imperiul lui, de pe platforma căruia vorbesște, este unul al miliardarilor! Poate de aceea și evidențiază o nonșalanță greu de înțeles la un om politic. Cred că nu a existat și nu va mai exista un candidat la președinția SUA care să-și taie singur craca de sub picioare ca Donald Trump, care desfășoară o campanie anti-populistă. Când declară că drepturile medicale ale americanilor („Obamacare”) vor dispărea, el își subțiază drastic alegătorii. Iar electoratul devine și  mai subțire când aruncă imigranții din țară, în loc să găsească soluții în țara imigranților. El a venit cu înârziere, când deja chinezii au ocupat o mare parte din spațiile comerciale (și nu numai!) ale Americii. Iar numărul lor aici este copleșitor. O Americă a lui Trump („Make America Great Again”) ține de alt timp, nu de viitor. La aceste capitole, cred că toate voturile vor veni masiv către Hillary. Ea promite că tot ce s-a câștigat în timpul mandatului lui Obama nu se va pierde, dimpotrivă.

Vom reveni.

2 Responses to Scrisori de la Hillary Clinton și Barack Obama

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *