După descoperirea ce părea unicat a vasului de bronz cu chipul zeului egiptean Serapis descoperită la Galați, urmărind firul acestor taine am descoperit că, printre altele, în Transilvania, peste 30.000 de piese arheologice stau încă ascunse în subsolul Muzeului de Istorie din Turda (jud. Cluj). Unele dintre ele nu au fost expuse nici în vechile colecţii ale muzeului, de dinainte de renovare, iar unele dintre ele au fost văzute ultima dată de public acum mai bine de 20 de ani. Printre exponatele din antichitate sunt câteva care au atras atenţia în mod direct arheologilor deoarece reconstruiesc în parte fragmente din viaţa strămoșilor noștri antici. Pentru arheologi, dar şi pentru unii dintre noi este fascinant să încercăm să descoperim ce şi cum a fost atunci când Legiunea a V Macedonica era în Dacia. Cel mai important monument istorico-arheologic al orașului Turda este castrul roman Potaissa al acestei legiuni romane, acesta fiind și cea mai mare fortificație romană din Dacia, aflată pe platoul numit Dealul Cetății. Castrul a fost construit de către această legiune în anul 168 d.Hr. Obiectele descoperite în urma săpăturilor sunt expuse în prezent la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena.
Printre surprizele pe care le-au avut arheologii s-a numărat și aceea a descoperirii la Potaissa a unor zei egipteni venerați aici, căci printre exponatele aflate în depozitele Muzeului de Istorie din Turda și scoase la iveală în urma săpăturilor arheologice din acest castru roman se numără şi „Bustul lui Serapis” şi „Inelul Serapis”. În misteriile răspândite în lumea elenă Serapis este cel care primește de la Zeus aspectul unei zeități solare, de la Hades legătura cu tărâmul morților, de la Dionis o apropiere de fertilitatea agrară, iar de la Asclepios puterea vindecătoare, care va deveni și principala sa caracteristică. Zeul Serapis (Sarapis) are reprezentări și sub formă de șarpe (Șar – Apis; sau dualitatea „Șarpele și Boul Apis”; Șarpele cu coarne). Steagul geto-dacilor era reprezentat de un mare șarpe – balaur, iar Sfântul Gheorghe se luptă cu această ființă mitologică.
Statuia „Bustul lui Serapis” este sculptată în calcar și a fost găsită în apropierea termelor castrului și a băilor publice, loc apreciat de romani atât ca loc de întâlnire socială, cât şi pentru serviciile de igienă oferite. Chipul „Bustului lui Serapis” de la Potaissa aminteşte de chipul împăraţilor Septimius Severus, ori de chipul lui Marcus Aurelius. Arheologii nu pot preciza exact unde a fost sculptată statuia lui Serapis, fie la Memphis – locul unde cultul zeului a apărut pentru prima dată -, fie în atelierele locale de la Potaissa, în condiţiile în care calcarul era un material extrem de accesibil în zonă. În băile publice romane prezenţa statuilor era numeroasă, fie ca elemente de decor, fie funcţionale, ca și izvor – fântână din care ţâşnea apa. Un alt bust descoperit în termele Potaissei este cel al lui Hercules. Prezenţa cultului egipten al lui Serapis, despre care se spune că l-a vindecat miraculos pe împăratul Vespasian, este dovedită şi de „Inelul Serapis”, un inel cu sigiliu care poartă gravat chipul zeului, descoperit tot aici la Potaissa. Realizat din argint, inelul poartă în mijloc o calcedonie pe suport de obsidian. Obsidianul, care provine din răcirea rapidă a lavei, este de culoare întunecată, fiind o piatră asociată zeului Hades, al lumii subpământene de la care Serapis a preluat unele atribute. Pe inelul-sigiliu de la Potaissa reprezentarea zeului este gravată în obsidianul fumuriu, fiind orientată cu fața spre partea stângă (partea „lunatică”).
Prezențe exotice pe tărâmuri geto-dace, aceste artefacte de natură egipteană (sec. II – III d. Hr.) ne duc cu gândul la o posibilă existență a unei religii comune (Vechea Biserică Valaho-Egipteană). Strămoșii noștri daco-romani, locuitori ai Potaissei sau a împrejurimilor acesteia, puteau accesa universal spiritual și prin intermediul acestui zeu egiptean, cu valențe atât de generoase și generale: Serapis.
Lasă un răspuns