Risipă de fantezie

De la evenimentele din decembrie 1989 și până la gestul suicid de dată recentă al unui urmărit penal, cârcotașul român, dintotdeauna slobod în fantezie, pune în mișcare mecanismele imaginarului unui anumit tip psihic cu vădite înclinații narative de esență mioritică. Câțiva jurnaliști, care se doresc de referință în presa românească, avansează în cazul morții patronului de la Hexi Pharma, Dan Condrea, ca greu credibilă sinuciderea și apreciază că numai neghiobii ar crede această ipoteză, singura plauzibilă deocamdată. Simplificarea, ca și sofisticarea adevărului, logic, pot fi la fel de păguboase oricât se ambiționează presa să o ia înaintea instituțiilor abilitate (profesioniste).

Încercările străvezii de a determina aceste instituții să vină cu verdicte grăbite pe care ulterior să le critice ca lipsite de profesionism nu izbutesc decât acolo unde instituțiile manifesta slăbiciuni. Mai mult, se solicită imperativ și președinției un punct de vedere, și el criticabil mai apoi ca ingerință în actul de justiție. Scenariile din inteligența mafiotă nu pot fi excluse din calcul având în vedere anvergura afacerii Hexi Pharma. Deocamdată însă, declarațiile Gabrielei Monica Pelin, singurul martor de la locul accidentului, datele oferite de aceasta supuse unor simple calcule și judecăți neantizează toată scenarita produsă de presă în ciuda evidențelor. Curiozitatea presei nu justifică nicio grabă, algoritmul investigației, analiza probatoriului nu țin de obligațiile CSAT, nici ale președintelui (biată Rață Mecanică a Sistemului) și nici de SRI.

O ultima variantă avansează ideea că Dan Condrea era totuși filat dar de SIE, ceea ce e greu credibil, însă nu imposibil. Într-o logică simplă (după unii simplistă), Dan Condrea, conturat de presă ca a fi capul unei megaafaceri cu biocide de uz spitalicesc, era în fața dezvăluirii ilegalităților, mistificărilor și abuzurilor comise și, ca un tip autentic introvertit, trăia intens evenimentele și se înspăimânta de dimensiunile consecințelor de natură penală, dar și a celor care vizau încrengăturile subiective și obiective ale afacerii. Citind supozițiile avansate în spațiul mediatic românesc, adesea parcă desprinse din romane polițiste, în contextul fanteziei prea grăbite, cu sau fără cinism, mă întreb cum ar arăta istoria scrisă de jurnaliști. Polițiștii de la investigații, procurorii criminaliști tac pentru că e prematur să se pronunțe fără a fi primit rezultatele tuturor expertizelor. Experiența și competențele lor profesionale îi obligă să nu se grăbească, ceea ce nu e totuna cu a tatona, a amâna, a deturna etc. Deocamdată s-au dat asigurări publice că speța este inclusiv în vizorul Procurorului General al României, că dosarul Condrea este preluat de Înalta Curte de Casație și Justiție sub coordonarea procurorului Romulus Varga. „Bubuitura” de care vorbea Gabriela Monica Pelin, care într-o primă analiză ar fi cauzată de impactul autoturismului cu arborele de pe marginea drumului la o viteză de peste 150km/h a fost și ea interpretată, deocamdată fără confirmare, ca a fi o explozie (posibil un dispozitiv detonat sub control), dacă nu cumva, cum spune inginerul Simion Dascălu, de la Centrul European de Afaceri, Inventică și Cercetare, autoturismul a scăpat de sub control prin amplasarea unui echipament sofisticat de comandă la distanță, aidoma celor din modelism.

Or, astfel de ipoteze rămân și ele produse ale unui imaginar fecund dacă nu se confirmă de către cei competenți să o facă și care, sigur, vor fi auzit și ei despre astfel de posibilități ce nu pot fi scoase din calcul numai pentru că nu s-a mai întâmplat până acum la noi; nu întâmplător se face expertizarea autovehiculului avariat. De ce sunt totuși așa de rezervat față de ceea ce spune presa? Pentru că, socotind că lucrul e de natură să stârnească nu doar curiozități, ci și reacții, presa a anunțat scandalizată că Gabriela Monica Pelin a fost luată de pe stradă de poliție și dusă la sediu pentru noi declarații, lucru demontat de martoră care a spus că a fost sunată la telefon, apoi a fost condusă, firește, la sediu, ceea ce nu are și alte conotații. Speculațiile vehiculate în legătură cu convorbirea telefonică (tehnic verificabilă), în legătură cu durata de la petrecerea impactului și până la apelul telefonic al soției, ca și cele avansate în legătură cu „asasinarea mafiotă” a lui Condrea, or cele ce vizează o „mafie a instituțiilor” sunt produse în aceleași „laboratoare” fecunde ale fanteziei. Ele au totuși și o latură pozitivă: orice tentativă de a măslui, tergiversa sau deturna investigațiile, posibilă și ea în evocata „mafie a instituțiilor”, ar fi intimidată de ochiul atent al presei, capabil totuși, fie și cu exagerări ce frizează senzaționalul, să vadă dincolo de ceea ce se vede, cu aceeași risipă de fantezie cu care se însoțește în numele unei libertății cetățenești garantate constituțional.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*