Tezaurul dacic de aur de la Sacoşu Mare (jud. Timiş) este un tezaur din prima epocă a fierului (Hallstatt), descoperit întâmplător în toamna anului 1960. Un localnic ce săpa gropi pentru vie a scos la iveală prima piesă a acestui tezaur, respectiv o verigă din aur, urmând apoi şi celelalte piese constând în lingouri de aur, bijuterii şi sârme – lingouri.
Întregul tezaur de 25 de piese cântăreşte 1.298,28 g. de aur de mare puritate (22 carate). Omul nu şi-a dat seama că piesele sunt confecţionate din aur, dar le-a luat totuşi acasă la el şi le-a ţinut într-o magazine aproape un an de zile. În anul 1961, realizând că piesele sunt foarte vechi, le-a predate statului. Selectându-le pe categorii, specialiştii au concluzionat că avem un prim lot care conţine piese de diferite forme, considerate ca aparţinând categoriei lingouri. Primul set de şase piese aşa numite lingouri e reprezentat de şase bare din aur cu secţiunea romboidală, cu capete ce se termină cu vârfuri foarte ascuţite şi cu mijlocul având grosimea maximă.
Toate au fost asamblate de aşa manieră încât seamănă cu cochilia unui melc. Unul dintre lingouri are incizate pe faţa expusă privirii serii succesive de liniuţe verticale. Cel mai greu lingou cântăreşte 77,30 g., iar cel mai uşor are 45,10 g. Al doilea set al primului lot e compus tot din şase lingouri, formate din bare rulate în formă de cerc, semănând cu nişte brăţări cu capetele libere. Au fost denumite impropriu „brăţări”, deoarece dimensiunile lor mici (diametrul 38×40 mm, capetele apropiate la 3-5 mm.), nu le permit utilizarea în acest scop. Cea mai uşoară „brăţară” cântăreşte 38,85 g, iar cea mai grea are 75,21 g. La acest lot de „lingouri” specialiştii mai încadrează şi două spirate duble, din bare cu secţiunea rotundă. Una dintre spirale are o ornamentaţie formată din liniuţe incizate. Al doilea lot este cel al bijuteriilor propriu-zise, funcţionale. Acesta este compus din trei brăţări şi un inel, toate fiind confecţionate din aur. Două brăţări sunt identice, realizate din bare cu secţiunea pătrată. La extreme amândouă au două spirale alăturate, care se bombează în formă de con (semn al Oului Noii Creaţii, pregătit pentru Naşterea din Nou, în care şarpele stă încolăcit (Balaurul, Draconul, Dragonul). A treia brăţară e identică la aspect cu primele două, dar este individualizată de o ornamentaţie mai bogată, reprezentată de un şir de romburi modelate din linii incizate (Lumea Noastră aproape perfectă, cu cele patru colţuri ale sale, model al Coloanei Infinitului, ce din loc în loc apare „strangulată” de cataclismul cosmic). Inelul este grosier şi e făcut dintr-o bară cu patru muchii. Faţa sa exterioară e decorată cu trei rânduri de perle din aur sudate longitudinal pe artifact. Acesta a fost tăiat încă din vechime cu dalta, deci nu se poate stabili dacă a fost un inel deschis sau nu. Cel de al treilea lot, cel al lingourilor – fire, este reprezentat de patru fragmente de sârmă din aur, fiecare rulat în câte patru spirale. Alte două astfel de sârme, groase de 4 mm. şi cu secţiunea pătrată, serveau drept material brut ce urma să fie prelucrat. Mai sunt incluse aici încă două piese, din bară rotundă, de forma unor spirale duble, provenite din brăţări anterioare. Întreg tezaurul a fost încadrat în timp ca aparţinând perioadei cuprinse între anii 800 – 300 î. Hr., adică în Hallstatt sau prima vârstă a fierului, contemporană cu prezenţa dacilor pe teritoriul actual al României.
Localitatea Sacoşu Mare se situează în sudul judeţului Timiş, la sud-vest de municipiul Lugoj, la graniţa cu judeţul Caraş-Severin şi în zona de contact între regiunea de şes şi cea deluroasă (dealurile Sacoşului). Se învecinează la nord cu satul-centru de comună Darova, la est cu Visag, la sud cu Vermeş (Caraş-Severin), la vest cu Silagiu. Prima atestare a comunei datează din 1290, când Regele Ladislau IV poposeşte câteva zile în Zekes. Cu siguranţă localitatea este mult mai veche, după cum o atestă descoperirile arheologice de pe teritoriul satului, unde au fost descoperite urmele unei aşezări dacice care datează din a doua perioadă a epocii fierului.
Brăţări similare cu cele din tezaurul studiat de sorginte dacică au mai fost descoperite pe teritoriul ţării noastre la Aiud şi Alba Iulia (jud. Alba), Apoldu de Sus şi Şmig (jud. Sibiu), Armeniş, Slatina Timişului şi Cornea (jud. Caraş – Severin), Aşchileu (jud. Cluj), Balşa, Toteşti şi Lunca (jud. Hunedoara), Borşa, Sighet şi Lăpuş (jud. Maramureş), Căuaş (jud. Satu Mare), Cetea (jud. Alba), Drajna (jud. Prahova), Firiteaz (jud. Arad), Fodora şi Meseşeni (jud. Sălaj), Sântana şi Târgu Mureş (jud. Mureş). Simbolistica acestor artefacte conduce către un acelaşi mesaj încriptat: periodic trecem printr-o nouă metamorfoză planetară, o schimbare radicală a condiţiilor de viaţă, o „întoarcere la izvoare”.
Tezaurul dacic de aur de la Sacoşu Mare (jud. Timiş) se află în prezent la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, secţiunea Tezaur.
Lasă un răspuns