Numai mâine-poimâine nu ne-om trece și noi, ca generație, și tot am rămas, vorba cântecului, ca nerozii! Ne-am trecut de la o generație la alta dilema mioritic-shakespeariană, singura legătură cu acel „a fi” pe care nu ni l-am definit fiind poate craniul din mâna naratorului „dinafară” (când comisarul de la Răsărit, când „big brother”-ul, evident, de peste tot!), ne-am translatat dară de la bunici la părinți întrebarea fără răspuns (asumat!): mai bine cu rușii (!), mai bine cu americanii?! Și este mai mult decât ironic faptul că, după două decenii și jumătate de democrație, în mentalul colectiv să stea ca un reziduu nerezolvat aceeași dilemă…
Big Hans „Klamă”, marele licurici de la ambasada SUA, ar fi trebuit să tacă. Măcar acum. Că dacă tot ne-au băgat americanii în ditamai „cazanul”, ce butoi cu pulbere?!, măcar să nu ne mai țină lecții. Dar era de așteptat ca aroganța să continue. Pentru că, în clipa în care ne-au folosit tricolorul pe post de tapet la sala de festivități de la Deveselu (și zău că spui că au mers cu ungurii pe mână, ne-au dat jos steagul să-l pună la baza piramidei „trofice”, să-l pună pe al lor „în vârf”, deh’, cuceritorii, chestia aia cu multe stele de spui că-i ambalaj de kurtos kalacs!), am tăcut…
Nu am zis nimic nici în clipa în care, „tapetând” ei spătarul și șezutul generalilor americani (or, cam prea a ajuns tricolorul nostru „păturică” pentru alții!), ni l-au pus cu josul în sus. Că, vezi doamne!, l-au pus invers din greșeală! Deși într-o bază militară nu sunt permise erori, ia să(-și) bage ei racheta invers în „siloz”, să vedem le-o plăcea?!, sau să le ridice un „dorel” local drapelul invers, să vedem, mai vorbim de „errare humanum est” sau de un afront direct?
Am zâmbit, deja mult mai nedumeriți, la inaugurarea bazei de la Deveselu, când l-au pus pe premierul nostru să vorbească, nu cu drapelele în fundal, ci având o toaletă ecologică, măcar ecologică!, pe post de banner (poate chiar așa, ca mesaj subliminal, să vedeți ce o să vă… pe voi!).
Ne-a înghețat zâmbetul doar când ne-am dat seama că e „groasă”! Că, da!, fie și la Deveselu de Caracal, nici măcar căruța aia nu va mai fi a noastră… Că am ajuns în țara noastră niște simpli invitați, pe pământul nostru, locurile pentru noi fiind din ce în ce mai „limitate”.
Asta a fost replica lui Hans Klamă susținut și de Fideluță Cioloș. Nu era spațiu pentru toți oficialii români, apoi, fiind un proiect asumat de SUA, americanii au decis listele de „invitați”. Zău, chiar așa?! Proiect asumat să ce? Să ne „externalizeze” pe noi de acolo? Acum, dintr-o ceremonie, mâine-poimâine…
Și e clar că ar trebui să ni se cam șteargă de pe față rictusul ăla tâmp („Au venit americanii!”), măcar după talpa pusă de Hans Klemm imediat după ce am pierdut Deveselu.
O talpă pusă libertății noastre de exprimare, libertății de omagiere a personalităților noastre, dreptului de a ne închina acelui Panteon Național pe care l-am moștenit de la înaintași, inclusiv prin jertfa lor. Căci, Hans nu a răcnit la vreun petrecăreț local, bucuros nevoie mare că îi poate mirosi pe americani pe ulița lui (așa cum premierul României a adulmecat, vrând-nevrând, omagiul adus hot dogului nedigerat), nu a zbierat nici la vreo oficialitate locală, care a îndrăznit să mai folosească brusturii de lângă gardul bazei americane, ci a pălmuit direct șefii… Băncii Naționale a României!
Pentru nerușinarea acestora de a fi emis o monedă aniversară cu trei foști guvernatori BNR, dintre care unul antisemit!, dar toți trei morți săracii de atâta vreme, dar cum ăștia, holocaustii, nici pe morți nu îi lasă în pace, Hans, varianta mai prezentabilă a lui Alexandru Florian – cel ce a pus jarul în scrumiera unchiului Sam, a făcut scandal (aproape la nivel diplomatic, de spui că i-am pus efigiile pe dolarul lor plin de simboluri masonice), reproșându-ne ce faptă oripilantă a făcut Banca Națională a României.
Adică, unul dintre puținele gesturi pe care le-a făcut BNR pentru țară, și ăsta pe linie omagial monetară, că la altfel de finanțe și finanțări, ălea reale, ne arde!, a fost iată taxat aproape ca o demonstrație de anti-americanism făcută de niște hipsteri călare pe gardul de la Deveselu.
Ăștia sunt americanii pe care i-am așteptat? Comisarii unchiului Sam?! Care nici nu s-au instalat bine și deja ne dau ordine în casa noastră? Și ne dau pentru că știu bine pe ce baze și înțelegeri vor sta aici. Mult și bine.
Să ne facă în necaz, rușii ar trebui să ne celebreze ei acum ceea ce noi nu mai suntem lăsați să omagiem! Să ne tipărească volumele pe care nu le mai putem edita din cauza unor legi aberante, de evidentă cenzură, făcute chipurile să apere „valorile democrației” (așa, ca o cenzură… democratică, necesară și neavând importanță că a fost impusă, în fond, prin dictatura a fel și fel de „minorități”!), să ne inaugureze statuile pentru care noi suntem vânați de Parchete…
Și nu dezamăgirea lui Hans față de moneda noastră omagială, da!, PANTEON, ar trebui să ne îngrijoreze, ci dezamăgirea noastră față de perpetuarea unei dileme… Apoi, poate Hans Klemm vrea niște monede „holocaustice” personalizate! Câte una pentru fiecare indian pe care l-au masacrat ei…
Așa că, nea Hans, ciocul mic, de nu, poate ne auzim la o „Bună vestire”! (nota bene: da, de o… „Buna Vestire” ca oficios al Gărzii de Fier, ziar finanțat de fostul guvernator BNR Mihail Manoilescu, azi personalitate deranjantă, care poate o să reapară, ironic, ca oficios anti-american, cu redacția chiar la Caracal!)…
Cât despre răspunsul la dilema dintr-un început; el este evident… Doar că ar trebui să impunem niște limite americanilor… Până la urmă, sunt niște urmași de văcari, de unde atâta bună creștere?!
Lasă un răspuns