La capătul Pământului: Expediție în Antarctica (1)

Pregătiri pentru excursia vieții

Aceasta-i excursia vieții mele! Cea mai îndrăzneață și cea mai costisitoare. În căutare de aventuri la… sfârșitul lumii! Când te gândești că, uitându-te pe glob, oamenii stau la Polul Sud… cu capu-n jos și cu picioarele-n sus! Excursiile sunt frumoase, dar și obositoare, riscante, scumpe. Ele-s rezultatul luptei cu necunoscutul și curiozitatea. Să accesezi… inaccesibilul! Iată ce-mi scrie o poetă din județul Olt: „La cât ai zburat tu, cred se pot adăuga la viața ta cel puțin zece ani. Se zice că zborul cu avionul lungește viața. O spui de parcă ai merge pe Lună, deși mă pot aștepta și la asta. Flor, dragă, aștept timpul potrivit să mă anunți…” Mă face să râd!

– Mă duc în Antarctica.

– Hai că mă lăsași paf!

Astă-vară m-antrenam pentru tropice, să rezist la soare. Acum mă antrenez pentru antarctice, numai să rezist la frig. Mărșăluiesc prin viscolul de la canionul Rehoboth.

Îmi scrie Tavi Blaga: „Bănuiesc că sunteți încărcat înainte de plecare. Am niște emoții!… Eu nu aș avea curajul să merg.” Se pare că nici eu!

Te apucă amețeala, parcă ai fi pe altă planetă… când vezi ghețari cât muntele (și asta-i numai o treime de la suprafața apei!)… Îți e teamă să nu cadă pe tine! Un adevărat palat de gheață e Antarctica! Sau mai mult un oraș în întregime de frig și viscol. Parcă ești pe altă lume, în alte timpuri. Aurora Boreală am văzut-o și-n Alaska, în 2009… Am oare nevoie de „viză” pentru Antarctica?! Ambiția / nebunia / îndrăzneala / disperarea / curiozitatea / excentricitatea de a merge și pe tărâmuri antarctice… Bucuria și mânia.

Iată încă un român în Antarctica. Pe când și o Stație Românească de Cercetări Științifice în Antarctica? Aprovizionat cu mănuși subțiri (Tool Handler, 19,95$ + taxe), din sectorul mecanic, pe care să le îmbrac sub perechea de mănuși groase. Deci, două pereche de mănuși pe mâini. Când faci poze, ori privești prin binoclu, le dai jos pe cele groase.

De la mijlocul lui noiembrie mi-am pregătit plecarea. Schimb de email-uri cu argentinianul Diego… parcă jucăm ping-pong pe Internet!

Cumpărat încă un aparat de fotografiat, Nikon Coolpix, S3700, 20.1 megapixels, lens-shift VR, 8x zoom, 4.5 – 36.0 mm, cu baterie plată, reîncărcabilă, și card de 8GB. Poate face și scurte video-uri. Am două aparate, celălalt, tot Nikon, dar cu baterii obișnuite AA (de 1,5 V). Mi s-a întâmplat ca bateria plată să mă lase în pană când mi-era lumea mai dragă, pierzând momente unice, și-abia seara la hotel s-o pot încărca.

O săptămână mi-a luat să fac toate planurile, rezervările, hostel-uri etc. Când ești propriul tău agent de voiaj, e mai ieftin, dar… cu bătaie de cap! Mi-am procurat un bilet de zece zile (19-28 decembrie), în valoare de 7K, 20 la sută plătiți înainte companiei OceanView cu Visa (cartea de credit) și 80 la sută prin cec expediat în plic companiei Polar Cruises din orașul Bent, statul american Oregon.

Destul de târziu m-am trezit cu rezervarea, că abia am găsit bilet. Trebuia pregătit cu două luni înainte! Nici o excursie nu seamănă cu alta, zice un aforism. Va exista mereu ceva la care nu te aștepți. Surpriza e… plăcerea! Vaccinări se cer doar pentru cei trecuți prin zone afectate de febra galbenă din America de Sud.

Îmbrăcămintea, strânsă pe piele ca un izolator, fără a lăsa loc la pachete de aer. Lână sau mătase, nu bumbac. Mai bine două straturi subțiri, decât un strat gros. La exterior, o jachetă impermeabilă atât la apă, cât și la vânt. „Nu există vreme proastă, ci îmbrăcăminte proastă”, spune o maximă polară.

Am mai fost în croazieră, dar pe Nil, când m-am dus să vizitez piramidele din Egipt (2007-2008). Binoclu de 16×32 mm, Bushnell, magnitudine 16 (îți apropie de 16 ori; dacă, însă, te uiți invers, îți îndepărtează de 16 ori!). Sunt și-n perioada examenelor finale cu studenții. Mă grăbesc să le fac pe toate. N-am găsit în Gallup pantaloni (trousers) ”water proof” (impermeabili). Tot mă reped în Phoenix să-mi vizitez prietenii din fostul lagăr turcesc.

Mă pregătesc pentru expediția din Antarctica. Mi-e și teamă, văzând instrucțiunile: rău de mare, ger puternic și vânt năprasnic… Iar eu, sensibil la frig (iarna mereu răcesc), bolnăvicios. Bucuria, exaltarea de la început este impregnată cu sentimente de îndoială în fața necunoscutului care mă așteaptă. Tavi Blaga m-a sfătuit să-mi iau și un reportofon, fiindcă n-o să pot să scriu oricând…

Cumpărat de la Walmart două carduri de memorie maximă pentru aparatele de fotografiat, de 64 GB, SanDisk (39,99$ + 8,313 la sută taxa fiecare).

În astfel de expediții cu climat aspru, contează să ai o atitudine flexibilă. Să te pregătești psihic și fizic. Ca o armată ce, plecând la luptă, e pe jumătate înfrântă dacă gândește negativ. Vremea aspră și, mai ales, întunericul prelungit îți provoacă depresii… Timpul este impredictibil. Așadar, trebuie să fii Nică Fără Frică! Acum, în decembrie (și până în luna martie), este vară pe tărâmul antarctic, cu temperaturi între -2° și 8°C, dar vânturile puternice îți dau percepția unei temperaturi cu cinci grade mai joasă.

În anul 1959 s-a semnat Tratatul Antarctic, prin care continentul Antarctica s-a stabilit a fi o zonă de pace și cercetare științifică.

Apoi, în 1981 și 1994, s-au adoptat protocoale pentru protejarea mediului înconjurător, și anume:

  • Nu te apropia de păsări și animale (păstrează cel puțin cinci metri distanță);
  • Nu fă zgomot care să disturbe păsările și animalele;
  • Nu înconjura și nu tăia calea animalelor;
  • Nu le hrăni și nu le atinge;
  • Nu distruge plantele;
  • Nu aduce plante și animale neantarctice în această zonă;
  • Nu arunca gunoaie;
  • Nu polua izvoarele și lacurile;
  • Nu colecta fosile, roci, coji de ouă etc.;
  • Nu grava nume sau graffitti pe stânci.

Stațiunile științifice se vizitează numai cu permisiuni obținute anterior. Evident, echipamentul lor nu trebuie perturbat. Cele 12 țări care au semnat pe 1 decembrie 1959 Tratatul Antarctic au fost: Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia, Belgia, Franța, Norvegia, Australia, Noua Zeelandă, Argentina și Chile. Tratatul a intrat în funcții depline pe 23 iunie 1961. Până în decembrie 2014, numărul țărilor care au aderat la acest tratat s-a ridicat la 50, printre care și România (în anul 1971), Bulgaria, Grecia etc.

Din cauza vânătorilor excesive de foci cu blană și balene, precum și prinderea masivă a peștilor-cu-dinți, s-au impus restricții la vânat și pescuit. Până în prezent au fost vânate peste 10.000 de balene și au fost ucise peste 100.000 de păsări în Antarctica.

Sunt obligat să cumpăr asigurare medicală (37$) pentru cele zece zile în Antarctica, prin compania Travelex, altfel nu-mi eliberează documentele de croazieră pe vaporul Plancius. Asigurarea (100.000$/persoană) în caz de urgență medicală. Am luat minimum, dar în asigurarea totală figura și… aducerea cadavrului tău (dacă mori prin Antarctica!) în țara de origine… Sinistru…

Am fost cu mașina câteva zile prin Arizona să-mi văd prietenii și rudele din Phoenix, Tucson, apoi la magazinele Big 5 Sporting Goods și Summit Hut, unde am găsit, în fine, ce căutam pentru Antarctica: water-proof trousers (pantaloni impermeabili, precum cei bufanți, cu căptușeală), water-proof jackett (analog, jachetă impermeabilă cu căptușeală), indispensabili și cămășuță pentru dedesubt (strânse pe piele, așa se recomandă). Total: 189,14$. Alți bani, altă distracție! Nu am găsit rucsac water-proof. O să-mi caut în Ushuaia.

Ziua dinaintea plecării e cea mai grea, cea mai plină de emoții. Am alergat astăzi să plătesc utilitățile înainte de termen (ca să nu mă penalizeze, când mă voi întoarce peste o lună): electricitatea (21,18$), gazul (50,76$), celularul (pre-plată on-line, 20$), iar la Comcast (TV + Internet, 119,65$), am timp când mă voi întoarce. Plus chiria pe ianuarie viitor (530$). Apoi, durerea de cap cu bagajul – pe care mereu mi-e lehamite să-l fac. Migălos, calculat, cu teama de a nu uita ceva… (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*