Octogenare…

SCEPTICISM

În ignoranţă şi nimicnicie

Se vălureşte lumea, orice-ai zice,

– Aspect pe care-au reuşit să-l ştie

Un Dosto, Eminescu sau un Nietzsche

.

Atât noian de boli o ameninţă

Şi o duhovnicesc atâtea moaşte

Că, apelând la oricâtă ştiinţă,

Ameninţarea nimeni n-o cunoaşte

.

Nicio descoperire uimitoare

Nicio minune din tehnologie

N-au izbutit cu ele să-şi măsoare

Puterile, de hacul lor să vie

.

Ca printr-o ceaţă densă şi obscură

Orbecăieşte lumea şi se-agită

Şi nu realizează cum o fură

Aceeaşi ignoranţă infinită

.

Că nu-i aşa, atoateştiutorii

Cu demonstraţii stricte să mă bată

Însă mi-e teamă că memento mori

Şi nu vom fi mai vrednici niciodată

***

 CU FRATELE MEU DIN MĂLINI

Dacă pe patu-i de moarte

Fratele meu din Mălini

A avut puterea să-nfrunte

Pasărea cu clonţ de rubin

.

Dacă un altul şi-un altul

Asemenea lui s-au purtat

În situaţii extreme

Când totul era programat

.

Şi o să-mi vină şi mie

Rândul, cu-o moarte dator,

De ce m-ar păli vreo durere

Şi nu bucuria că zbor

.

Voi trece şi eu în lumina

În care cu toţii s-au prins

Vibrând cu miracolul vieţii

Şi-oi fi, tot ca ei, neînvins.

***

 GANGRENA UCIGAŞĂ

 

Gangrena acestui fantastic sistem

E veche şi cronică, cvasiletală

Cu ea mă confrunt permanent, dar mă tem

Că zbaterea mea-i ca o palidă pală

.

Prea multe şi-adânci rădăcini ea a prins

Şi face ravagii atât de profunde

Încât afectează întregul cuprins

Şi nimeni n-o poate răpune niciunde

.

Gangrena, flagelul funest devenit

E ca un blestem, ca o sumbră urgie

Ce surpă şi macină necontenit

Că nu ştiu un doctor de hârcă să-i vie

.

Celulele stem un remediu ar fi

Ţesutul întreg şi bolnav să-l refacă

Dar nimeni nu mişcă, să văd într-o zi

Salvat organismul, e-o lume buimacă

.

Zadarnic mă zbat ca un biet guguman

Cu sumbra cangrenă ce tot se extinde

De nu văd nici doctor şi nici vreun liman

Doar peşti în orgii cu pierdute Melinde.

                                                           ***

 JAVRELE

                       

Se găsesc atâtea javre janghinoase într-un sat

Ce se gudură flămânde, dornice vreun os să roadă,

Că-şi găsesc uşor stăpânul ce se lasă adulat

Şi se bulucesc să-ncânte dăruirea lui năroadă.

.

Să le vezi cum dau târcoale şi din coadă-amuşinând

O ciosvârtă cât de mică foamea să le-o stăvilească

Să le vezi în două labe cum se-nalţă, ca şi când

Adoptata lor postură e poziţia firească

.

Dar când se grăbesc să-i lingă pe acei grohăitori

Ce, din troace aurite, nesătui, se înfruptară

O lehamite te-apucă şi te-ncearcă reci fiori

Îngrozit că porcăria se extinde cât o ţară

.

Javrele ştiind să latre-atât de înduioşător

Îşi asigură stăpânii de a lor fidelitate

Doar că suferă de boala cunoscută tuturor

Când nimic nu le convine, să te muşte pe spate.

***

CONSULUL ŢIGAN

A pune consul un ţigan la Bonn

E ca şi când te-ai ţine de-un trombon

Şi-ai da cu tifla ca un şmecheraş

Cum n-ai să întâlneşti în vreun oraş

.

Ce-au zis tâlharii ? Hai să-i umilim

Pe nemţi iar pe români să-i terfelim

Cu strategia noastră de b(l)ăieţi

De a fi rromi şucari, descurcăreţi

.

Să-i arătăm noi lumii, în sfârşit,

De ce suntem vestiţi, şi suntem chit,

Să vadă preacinstitul mapamond

De ce ţiganul nu e alb sau blond

.

Cu un ţigan pe post de diplomat

Să moară mama că i-am terminat

Iar doamna Merkel, e de presupus

Că va cădea, oricum, cu cracii-n sus

.

…Şi, uite-aşa, românii, vai de ei,

Au înghiţit găluşca, vrei-nu vrei,

Cu cântăreţul rrom seducător (şi turnător)

Ce-şi proiectează tagma-n viitor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*