SCEPTICISM
În ignoranţă şi nimicnicie
Se vălureşte lumea, orice-ai zice,
– Aspect pe care-au reuşit să-l ştie
Un Dosto, Eminescu sau un Nietzsche
.
Atât noian de boli o ameninţă
Şi o duhovnicesc atâtea moaşte
Că, apelând la oricâtă ştiinţă,
Ameninţarea nimeni n-o cunoaşte
.
Nicio descoperire uimitoare
Nicio minune din tehnologie
N-au izbutit cu ele să-şi măsoare
Puterile, de hacul lor să vie
.
Ca printr-o ceaţă densă şi obscură
Orbecăieşte lumea şi se-agită
Şi nu realizează cum o fură
Aceeaşi ignoranţă infinită
.
Că nu-i aşa, atoateştiutorii
Cu demonstraţii stricte să mă bată
Însă mi-e teamă că memento mori
Şi nu vom fi mai vrednici niciodată
***
CU FRATELE MEU DIN MĂLINI
Dacă pe patu-i de moarte
Fratele meu din Mălini
A avut puterea să-nfrunte
Pasărea cu clonţ de rubin
.
Dacă un altul şi-un altul
Asemenea lui s-au purtat
În situaţii extreme
Când totul era programat
.
Şi o să-mi vină şi mie
Rândul, cu-o moarte dator,
De ce m-ar păli vreo durere
Şi nu bucuria că zbor
.
Voi trece şi eu în lumina
În care cu toţii s-au prins
Vibrând cu miracolul vieţii
Şi-oi fi, tot ca ei, neînvins.
***
GANGRENA UCIGAŞĂ
Gangrena acestui fantastic sistem
E veche şi cronică, cvasiletală
Cu ea mă confrunt permanent, dar mă tem
Că zbaterea mea-i ca o palidă pală
.
Prea multe şi-adânci rădăcini ea a prins
Şi face ravagii atât de profunde
Încât afectează întregul cuprins
Şi nimeni n-o poate răpune niciunde
.
Gangrena, flagelul funest devenit
E ca un blestem, ca o sumbră urgie
Ce surpă şi macină necontenit
Că nu ştiu un doctor de hârcă să-i vie
.
Celulele stem un remediu ar fi
Ţesutul întreg şi bolnav să-l refacă
Dar nimeni nu mişcă, să văd într-o zi
Salvat organismul, e-o lume buimacă
.
Zadarnic mă zbat ca un biet guguman
Cu sumbra cangrenă ce tot se extinde
De nu văd nici doctor şi nici vreun liman
Doar peşti în orgii cu pierdute Melinde.
***
JAVRELE
Se găsesc atâtea javre janghinoase într-un sat
Ce se gudură flămânde, dornice vreun os să roadă,
Că-şi găsesc uşor stăpânul ce se lasă adulat
Şi se bulucesc să-ncânte dăruirea lui năroadă.
.
Să le vezi cum dau târcoale şi din coadă-amuşinând
O ciosvârtă cât de mică foamea să le-o stăvilească
Să le vezi în două labe cum se-nalţă, ca şi când
Adoptata lor postură e poziţia firească
.
Dar când se grăbesc să-i lingă pe acei grohăitori
Ce, din troace aurite, nesătui, se înfruptară
O lehamite te-apucă şi te-ncearcă reci fiori
Îngrozit că porcăria se extinde cât o ţară
.
Javrele ştiind să latre-atât de înduioşător
Îşi asigură stăpânii de a lor fidelitate
Doar că suferă de boala cunoscută tuturor
Când nimic nu le convine, să te muşte pe spate.
***
CONSULUL ŢIGAN
A pune consul un ţigan la Bonn
E ca şi când te-ai ţine de-un trombon
Şi-ai da cu tifla ca un şmecheraş
Cum n-ai să întâlneşti în vreun oraş
.
Ce-au zis tâlharii ? Hai să-i umilim
Pe nemţi iar pe români să-i terfelim
Cu strategia noastră de b(l)ăieţi
De a fi rromi şucari, descurcăreţi
.
Să-i arătăm noi lumii, în sfârşit,
De ce suntem vestiţi, şi suntem chit,
Să vadă preacinstitul mapamond
De ce ţiganul nu e alb sau blond
.
Cu un ţigan pe post de diplomat
Să moară mama că i-am terminat
Iar doamna Merkel, e de presupus
Că va cădea, oricum, cu cracii-n sus
.
…Şi, uite-aşa, românii, vai de ei,
Au înghiţit găluşca, vrei-nu vrei,
Cu cântăreţul rrom seducător (şi turnător)
Ce-şi proiectează tagma-n viitor.
Lasă un răspuns