La ceas aniversar, agonia Bibliotecii Naționale a României continuă… (2)

Revin cu mare respingere: se mizează pe înduioșarea firească a tuturor când este vorba de copii, ca să se acopere gravele neîmpliniri, cronice, de decenii, din BNaR, rostogolite în același mod în care Politicienii Români au rostogolit până azi, din 1859 toate gravele probleme ale României, scoasă din Întunericul Turco-Fanariot și aruncată direct, fără tranziție direct într-o Modernitate, care nu putea fi decât strâmbă și care a mers continuu strâmb. Despre problemele cărei comunități? Am mai spus-o: Comunitatea  specifică  Bibliotecii  Naționale  a  României  este  poporul român  întreg, cu  gravele  lui  probleme…

Problemele comunităţii  pentru Biblioteca Naţională  trebuie  să depăşească Bucureştii. Biblioteca Naţională  trebuie  să fie un mijloc de informare şi cunoaştere pentru toţi Românii din toată ţara, pentru toţi Românii de dincolo de graniţele ţării, New York, Londra, Paris, Roma, Madrid, precum și Model Metodologic, așa cum era în timpul Directoratului General al Angelei Popescu-Brădiceni, pentru Bibliotecile României. Cum sa fie dacă nici catalog on-line nu exista? O altă greșeală mare a conducătorilor BNaR de după 1990 a fost îndepărtarea rapidă a ”bătrânilor” bibliotecari și împânzirea Bibliotecii Naționale cu absolvenți de Biblioteconomie.

Dacă prin anul 2000, în Biblioteca Națională bibliotecarii cu studii medii îi depășeau pe cei cu studii superioare din cauza perioadei de relaxare ”dolce farniente” și de hăhăit despre care vorbeam, când angajările s-au făcut după bunul plac, acum în BNaR, cea mai mare bibliotecă a țării este împânzită cu absolvenți ai Facultății de Biblioteconomie pentru că directorul demis era profesor acolo și-i trebuiau studenți. Unii ar fi făcut această facultate de bunăvoie și pentru aceștia am tot respectul; dar, cei mai mulți nu ar fi urmat-o. Facultatea de Biblioteconomie nu este suficientă pentru a fi un desăvârșit bibliotecar in Biblioteca Națională. Facultatea de Biblioteconomie îți redă mai mult meșteșugul, tehnica bibliotecară, care dacă nu sunt dublate de cunoștințe generale solide, de limbi străine, si deasupra a tot, să fie o iubire efectiva pentru cărți, nu se va observa ca ai absolvit o facultate. Iar daca mai ești și obligat să faci o asemenea facultate, nu se obține nici măcar tehnica…

Cei mai de ”temut” bibliotecari erau cei care nu vroiau să iasă la pensie. Aceștia știau Adevărul Sordid despre BNaR și deranjau hăhăiala și falsele competențe obținute obligat. Motivația reducerii de posturi și din Cultură în anul 2009 le-a venit ca o mănușă șefilor din Biblioteca Națională și au pensionat și forțat pe mulți bibliotecari care ar fi ajutat la o funcționalitate de secol 21 a Bibliotecii Naționale. Nu s-a vrut! S-a dorit, ca de altfel și în alte sectoare ale României îndepărtarea tuturor indezirabililor. Greșeală imensă pentru Biblioteca Națională. Este foarte adevărat că nimeni nu este de neînlocuit, dar sunt profesii și profesii, aici intră categoric și bibliotecarul, unde experiența, cunoștințele, dăruirea sunt necesare, binevenite, inspiră și dau trăinicie profesiei. Acestea se capătă în timp, ca în multe alte profesii. Digitizarea publicațiilor Bibliotecii Naționale este o acțiune benefică, necesară, importantă pentru o bibliotecă națională în secolul 21, dar sărind etape, prin existența a 13.000.000 Unități Bibliografice fără acte financiar-contabile, înseamnă că avem o Bibliotecă Națională amputată, o bibliotecă șchioapă.

Cercetarea la Biblioteca Națională nu se vede, simpozioanele sunt foarte, foarte puține, domină ”simpozioanele” pentru copii, proiectele, mai toate de pe site – BNaR sunt concepute de alții, cu participarea Bibliotecii Naționale, precum Manuscriptorium, Rediscover, European Library – TEL.

Iar, proiecte care trebuiau rezolvate de Biblioteca Națională au rămas în starea de Proiect de zece ani, chiar 15 ani. Câteva exemple: Lives-ro, Lista de Vedete de Subiect Enciclopedică Românească, nu există, după zeci de ani. Termenii traduşi din cele opt volume RAMEAU (Répertoire d’Autorités Matières Encyclopédique, Alphabétique et Unifié) trebuiau completaţi cu termenii româneşti, adaptaţi la realităţile româneşti lingvistice şi social-economice-culturale. Am putea spune că pe site-BNaR este un fals, întrucât este vorba numai de traducerea Ghidului de indexare – Rameau, instrumentarul francez în care cuvinte precum Franța, este înlocuit cu România, iar francez devine român/românesc. Nu este vorba de un instrumentar românesc. Iar indexare nu se face în singura Bibliotecă din România pentru că se așteaptă… Lives-ro – Lista de vedete românească… Care se ”face” de ani, dar nu este gata și nici nu se mai știe nimic despre… Ghid românesc, inexistent: http://www.bibnat.ro/GHID-DE-INDEXARE-LIVES-RO-s125-ro.htm. Fișiere de autoritate, inexistent: http://www.bibnat.ro/Fisiere-de-autoritate-s38-ro.htm. Catalog partajat, inexistent : http://www.bibnat.ro/dyn-doc/CNP.pdf

Fondul Documenta Romaniae inexistent. Acest Fond de mândrie pentru poporul Român care reuneşte documente apărute în străinătate, referitoare la România şi la poporul român, publicaţii ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicaţii în limba română ale autorilor străini apărute în străinătate. Nu este vorba de ceea ce găsește pe site-BNaR, ultimii ani, ci este vorba de cărțile apărute după 1831 tipărite în alfabet de tranziţie, inclusiv anaforale, legiuri și colecţia de manuale şcolare pentru învăţământul primar şi secundar apărute între 1880-1918 („Casa Şcoalelor”), colecţiile de jurisprudenţă românească, lucrări apărute în Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat până în anul 1918 şi perioada 1940-1944, deosebit de importante pentru cercetarea istorică, publicaţii periodice apărute în secolul trecut precum „Buletinul Oficial”, „Albina Pindului”, „Almanahul România Jună” – Viena, „Convorbiri Literare” etc., tipărituri apărute în perioada interbelică, mai ales în limba maghiară şi germană editate în Transilvania până în anul 1919.

Cât despre Digitizare la Biblioteca Națională, priviți: http://digitool.bibnat.ro:8881/RSunt vreo 6000 de publicații digitizate. Este foarte bine, dar foarte puține digitizate la Biblioteca Națională. Însă ceea ce este și mai grav, este de cum se aleg publicațiile ? Știu de existența unui protocol, dar când există milioane de publicații neprelucrate cum poți să respecți indicațiile? Dacă protocolul îți indică vreun titlu din grămezi? Cum îl extragi din milioane stivuite? Am observat un număr de reviste ”Gazeta Transilvania”, Gazeta săteanului”, ”Realitatea ilustrată”, ”Viaţa românească”, ”Ziarul științelor și al călătoriilor”.

După ce criterii? Importanță? Nu se vede! După alfabet? Nu este așa. Atunci? Am observat digitizat Monitorul oficial din 1862 și 1863, cum s-au ales acești ani? De asemenea apare Calendarul ”Universul ” cu anii: 1926, 1928, 1932?! După ce criterii și de ce nu ar fi fost mai interesant de digitizat un mare ziar ”Universul” pe care Biblioteca Națională îl are de la prima apariția din 20 august 1884 și până prin 1953. Unde este pe site-ul  Bibliotecii Naționale a României catalogul on-line de periodice (catalog de titluri) de dinaintea digitizării? Nu există…

Mai întâi să vadă tot Românul care sunt publicațiile vechi ale bibliotecii, ziare, reviste, almanahuri, calendare, monitoarele oficiale de până în 1950 și chiar toate periodicele până în zilele noastre și după aceea să urmeze digitizarea.

În condițiile date, cu un sediu nou, cu spațiu suficient pentru lucru, cu bibliotecari dispuși să se implice, nu trebuie decât un management adecvat. Biblioteca Națională a României nu are așa ceva. Nici la patru ani de după inaugurarea noului sediu nu s-a găsit un manager de Bibliotecă Națională în România. Cu asta trebuia început aici, imediat după aprilie 2012. Aceasta trebuia să fie prioritatea pentru managerul Bibliotecii Naționale, publicațiile!

Scuza cu lipsa ”resursei umane” (așa le place managerilor BNaR să traducă lipsa de personal) nu se explică atâta timp când în patru ani s-au făcut zeci de angajări, dar nu în prelucrarea Colecțiilor.Unde sunt cei angajați în ultimii patru ani? La ce bun atâtea posturi de directori?

Pentru mine, NU mai este speranță în privința existenței unei adevărate Bibliotecă Națională! Cu atâtea dovezi, cum să nu crezi că este o Dispoziție Secretă ca România sa nu aibă o Biblioteca Națională funcțională? A avea o clădire nouă nu înseamnă automat că Biblioteca are și servicii moderne de care au nevoie Românii și nu numai. Dar, cine să vadă?

Vreau să subliniez – dacă va vedea cine trebuie – că Biblioteca Națională este încă un proiect neterminat. ”Evenimentele” prezentate de ”managerii” Bibliotecii Naționale de până acum nu înseamnă servicii nici măcar pentru comunitate, după cum le place chiar lor să spună. De fapt, vor să ne îndepărtăm de la adevăratele probleme ale unei biblioteci naționale. La Biblioteca Națională este un mare dezastru și cei care trebuie să vadă, nu vor să vadă iar cei care trebuie să facă, nu fac, profită de șefii mai mari necunoscători. De ce sunt aceștia necunoscători?

Nu vor să știe? Nu sunt lăsați să știe? Cum aș putea eu să mai sper, când persoane precum Mircea Diaconu, Dorel Vișan vorbesc de valoare, de competențe, de ștergerea Identității Naționale? Acestora, in ultimii ani le-am descris direct, personal, verbal sau în scris situația de la Biblioteca Națională și de ce nu pot aborda această problemă prin emisiunile la care sunt invitați să arate ”starea națiunii”? I-am receptat și drept Români Patrioți, le-am dat materiale scrise la care nu am primit nici un răspuns. Ba, mai mult am remarcat o tăcere jenată și chiar fereală, ca pe vremea lui Stalin în Rusia sau a unora precum Ana Pauker, Vasile Luca in Romania … Chiar merităm atitudinea acestora și a altora față de noi, soții Constantinescu care – practic – am blocat, desființarea Bibliotecii Naționale prin acțiunea noastră din 2002?

Când le spui se crispează. Tac, evită subiectul, se fac ”chinezi”. Ne mai sfătuiesc unii jurnaliști să spunem, să nu tăcem. La ce bun?

Cum să mai existe speranță când după materialele mele din presă, cu multe, multe alte intervenții și memorii adresate premierului României, guvernanților, miniștrilor din MCPN, altor miniștrii din Romania, parlamentarilor, comisiilor de cultură din Parlamentul Romanii, șefilor din principalele partide din Romania – PSD, PNL, PDL, jurnaliștilor, tuturor televiziunilor din Romania, multor oameni de cultură din Romania cu funcții de conducere care se puteau implica prin funcția lor ca Biblioteca noastră Națională care se năruie interior până la dispariția scontată de către Cei-CARE ne vor deznaționalizați, nu au avut nici un ecou, nu a făcut ca măcar unul singur, numai unul să constate că România nu are cu adevărat o Biblioteca Națională!?

Nici o țară din lume nu are o situație asemănătoare cu aceea de la Biblioteca Națională a României. Nici o țară din Estul Europei nu se prezintă precum România, practic fără Bibliotecă Națională. DE CE? Ce „directivă” există să nu se vorbească si mai ales să nu se rezolve milioanele de publicații din Prima Bibliotecă a țării care zac fără acte financiar contabile și alte câteva mai puține, vreun MILION de cărți deja cotate/inventariate, dar NU sunt la raft nici în noul sediu!? DE CE? CINE ține în loc Biblioteca Națională a României? Știu guvernanții toate acestea? Știu! Singura mea bucurie în această chestiune, este încercată atunci când citesc comentariile cititorilor, atât de corecte, în cea mai mare parte. Cele peste 30.000 de accesări ale materialelor mele despre BNaR apărute în presa on-line dovedesc ca oamenii citesc, știu, află.

Nu lăsați să piară Biblioteca Națională!

– sfârșit –

One Response to La ceas aniversar, agonia Bibliotecii Naționale a României continuă… (2)

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *