Potpuriu liric de Dominic Diamant

COPACUL VEŞNIC VERDE

Cu câtă-nfiorare contemplu-acest copac

Fantastico-magnific, parcă ivit anume

Să mă-ndumnezeiască prin tot ceea ce fac

Ca frunză foşnitoare şi trecător prin lume

.

Copacul veşnic verde cu ramurile-n vânt

Şi rădăcina dusă în profunzimi uitate

E o minunăţie cum altele nu sînt

În cercuri care tăinuie o eternitate

.

Lumina lui se naşte din frunza tremurând,

Prin crengile ce-nfruntă azurul, răsfirate

Îi clocoteşte seva de vise şi de gând

Prin secoli şi milenii fremătător străbate

.

O, Doamne, ce miracol mi-e dat să întâlnesc

Cu câtă frenezie în foşnetu-i mă ţine

Şi cum se simte-n pulsu-i tot dorul omenesc

De a sui prin vreme şi-a Te găsi pe Tine

.

O frunză sunt, din naştere ştiu că voi cădea

Ca să îngraş pământul cu fibra-mi omenească

Dar câtă fericire-i în devenirea mea

Când văd copacul magic crescând să uluiască.

                                               ***

O CINSTITĂ PLEDOARIE

Când prospătura e recomandată

Şi adecvată pentru sănătate

Iar medicina e orientată

Spre astfel de produse minunate

.

Când tot ce-i prezentat ca prospătură

Face furori şi-mbie pe tarabe

De nu mai ştii ce vrei,atât te fură

Decorul, c-ai fugi şi-n patru labe

.

Când până şi mirabila natură

Prin fragedele prospături seduce

Şi farmecă-nsetata uitătură

Că-şi uită interesele năuce

.

Cum aş brava cu-opinia-mi deşartă

De oponent, sub masca ipocrită

Când frumuseţea, cu atâta artă

Te tulbură adânc şi te incită ?

                                   ***

FIŢE DE CALCULATOR

Calculatorul mi-a înnebunit

Nu mai porneşte, să îl pici cu ceară

Însingurat şi trist şi plictisit

Mă zbat în neputinţa-mi funciară

.

Calculatorul nu mai vrea să meargă

Eu nu mai ştiu, în lipsa-i, cum să fac

Să nu apar ca mortul dus pe targă

După un lung şi eşuat atac

.

Mă-nvârt de colo-colo-n disperare

Citesc câteva pagini şi renunţ

Distrus că embisilul nu mai are

Vreun chef pentr-un mesaj sau un anunţ

.

Şi astfel mor în propria găoace

Desprins de lumea-n care am trăit

Asemenea atâtor dobitoace

Din pulberea de timp nemărginit.

Un răspuns la “Potpuriu liric de Dominic Diamant”

  1. George Petrovai spune:

    O frunză sunt, din naştere ştiu că voi cădea

    Ca să îngraş pământul cu fibra-mi omenească

    Dar câtă fericire-i în devenirea mea

    Când văd copacul magic crescând să uluiască.

    Minunat. Cât adevăr, câtă profunzime şi forţă artistică în exprimare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*