Specie hibridă, agresivă şi vorace ca puţine altele, rezistentă şi dominatoare, rezultată din încrucişarea hominizilor cu şobomanii, aceasta a apărut şi s-a dezvoltat pe plaiurile mioritice în anii de tristă amintire ai regimului comunist, când proprietatea privată a fost distrusă şi au apărut colhozurile şi G.A.S.-urile, cu spaţii şi posibilităţi de jaf nesfârşite.
Această specie sinistră, de-o vigoare ieşită din comun şi cu un apetit exacerbat, cultivată asiduu în umbra laboratoarelor sistemului totalitar, cu rezultate depăşind orice aşteptări, a preluat cele mai definitorii trăsături de la om şi de la şobolan, ajungând la vârful scării evoluţiei malefice şi, izbutind să invadeze întreaga societate şi făcând-o să-şi piardă multe şi însemnate caracteristici, nu numai că i-a afectat serios capacitatea de apărare imunitară dar a reuşit şi performanţa rară de a se infiltra şi a obţine ranguri şi putere în toate organismele de decizie ale societăţii.
Aşa se face că, din momentul când congregaţia şobomanilor a obţinut supremaţia în stat, avându-şi reprezentanţi zeloşi la toate nivelurile şi pe toate palierele, sinistra jefuieşte şi devoră tot ce-I iese în cale, cu-o poftă patologică, în deplină libertate şi voioşie, neavând a da socoteală nimănui pentru ororile sale şi împingând plaiurile mioritice spre o cruntă şi jalnică sărăcire.
Astfel că, după atâţia ani de dominaţie şi exercitare a puterii discreţionare în cele mai înalte organisme, izbutind să ne adopte cameleonic toate însuşirile şi deprinderile, în tandem perfect cu cele ale şobolanilor, nimeni nu mai poate decela cu precizie care sunt oameni şi care sunt şobomani şi devine din ce în ce mai dificilă lupta pentru împuţinarea şi eradicarea lor.
Zilnic ni-i dat să asistăm la evenimente incredibile care oripilează întreaga lume civilizată. Zilnic suntem martorii tăcuţi şi neputincioşi ai acţiunilor malefice şi distructive ale acestei singulare congregaţii care sperie lumea. Zilnic ne rugăm să se producă vreo minune cerească pentru a scăpa din ghearele dăunătoarei specii care a reuşit performanţa uluitoare să se identifice şi să se confunde cu noi.
Deţinând toate mijloacele şi pârghiile unei puteri discreţionare, bizuindu-se pe experienţa câştigată şi ne(re)cunoscând preceptele eticii şi moralei creştine, acţionând în modu-i mafiotic şi perfecţionându-l neîncetat şi nedispusă nicicum să renunţe nici cu o iotă la poziţiile şi privilegiile câştigate, e greu de imaginat cum am putea scăpa de această scelerată cârdăşie în plină expansiune care se află pe cai mari şi face toate jocurile şi ignominiile posibile. Dar, cum scepticismul şi defetismul n-au ce căuta în ograda noastră, în care noi şi noi generaţii de geto-daci îşi caută drumul şi afirmarea, şi cum cuţitul ne-a cam ajuns la os, trebuie să sperăm că apocaliptica specie a şobomanilor nu va dăinui cât lumea şi că vom găsi mijloacele şi pârghiile necesare pentru completa şi definitiva ei eradicare.
Orice abdicare de la luptă ar fi ruşinoasă şi condamnabilă şi-apoi cunoaştem că nu stă în firea omului să renunţe atât de uşor la libertatea şi idealurile sale. Umanitatea are proiecte atât de grandioase, blazonul ei o obligă să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi asigura viitorul, încât este exclusă alternativa convieţuirii la nesfârşit cu şobomanii.
Lasă un răspuns