Am citit recentul interviu al admirabilului editorialist Mihai Şomănescu, în publicaţia electronică, curajoasă şi incitantă – ActiveNews.ro, cu Alex Mihai Stoenescu autorul „Istoriei loviturilor de stat din România” şi „Revoluţie şi francmasonerie”. La întrebările pertinente ale editorialistului, istoricul Mihai Stoenescu răspunde frugal şi relativ, într-un stil legat, mai degrabă, de formaţia sa de inginer, deşi numai la 19 ani fusese cel mai tânăr absolvent al Facultăţii de Istorie din istoria Universităţii Bucureşti, insuficient pentru a-şi structura o cultură istoriografică solidă. Nu pun răspunsurile sale abile şi labile cultural, pe seama colaborării cu securitatea comunistă din anii 80, dovedită de CNSAS şi nici pe seama slujbei de consilier la biroul de informaţii al MAPN după 1990, ci pe lipsa de discernământ istoriografic, între durata lungă şi scurtă a periodizării timpului şi pe influenţele tematice globalizante şi ideologizante ale directivelor Comisiei Europene şi Consiliului Europei din anii 2000, care au transformat istoria într-un panaceu diluat, promotor al unui limbaj de lemn, pe gustul marelui public consumerist. Citind cu atenţie interviul am rămas cu gustul amar, că Mihai Stoenescu nu a depăşit nivelul istorografic propagandistic europenist, care la el a devenit clar o sinteză între naţional-comunism şi neo-marxismul libertinist promovat de Bruxelles. Mihai Stoenescu nu reuşeşte să depăşească viziunea materialist-dialectică a istoriografiei comuniste în abordarea evenimenţială, doar împănând-o cu inserţii de o acribie facilă, pe gustul scrisului istoric promovat de la Strasbourg. Mihai Stoenescu se contrazice de la început în interviu; pe de o parte e de acord cu discursul naţional din perioada 1862 – 2007, care se diluează odată cu integrarea în UE, dar altă cale istorică a României în afara organismului şi NATO nu există. De la început, Mihai Stoenescu introduce „mersul istoriei la români”, vorba lui Bălcescu, într-un pat ideologic al lui Procust, de factură euro-atlantică, fără posibilităţi şi diversităţi intelectuale alternative. Aici, răzbate inginerul din formaţia lui Mihai Stoenescu. Un istoric adevărat cu temele făcute ştie că „imponderabilităţile” istoriei sunt variabile şi pot diferi neaşteptat de mult. România poate avea şi un alt curs istoric, nu numai să fie o provincie culturală periferizantă a Uniunii Europene. Alternative există în Europa: vezi Norvegia, Elveţia neutră sau Islanda. Citatul lui Mihai Stoenescu dintr-un text al lui Nicolae Iorga din 1932: “Din acest moment, România nu mai poate face ce vrea, ci numai ceea ce poate”, se dovedeşte în acest caz unul tezist şi formalist, specific doar unui propagandist CSP de la Universitatea Bucureşti din anii 80.
La o întrebare despre destinul occidental al României, Mihai Stoenescu critică în subsidiar modelul politic francez preluat de paşoptişti şi regretă că odată cu asasinarea premierului Barbu Catargiu în 1862 nu am preluat modelul britanic sau germanic. Îi reamintesc istoricului că ne place sau nu Franţa lui Napoleon al III-lea, alături de Rusia, au fost singurele ţări care au susţinut unirea de la 1859, Poarta, Anglia, Prusia şi Austria au acţionat furibund prin agenţi plătiţi şi malversaţiuni politice ignobile, prin caimacani marionetă (un fel de „premieri şi preşedinţi” ai timpurilor noastre), împotriva unirii de la 24 ianuarie 1859. România mergea pe protecţia geopolitică a Franţei şi Rusiei, ţările care i-au sprijinit unitatea naţională şi au garantat unirea. În chestiunea relaţiilor cu Rusia, Mihai Stoenescu continuă să completeze la înghesuială corul propagandiştilor globalişti din istoriografia bruxelleză de la noi, cu Boia şi Djuvara, că dacă ruşii vor recunoaşte agresiunea din 1940 ca ilegitimă, atunci putem avea relaţii bune cu marele popor vecin. E o perfidă inserţie repetată care a devenit o paradigmă istoriografică. Tocmai că Rusia a denunţat public în 1991 clauzele Pactului Ribbentrop-Molotov şi a cerut anularea consecinţelor acesteia. Pe această denunţare a mârşavului pact, Ţările Baltice şi-au obţinut independenţa, la fel şi Republica Moldova, dar din păcate noi, atunci, trebuia să acţionăm şi să realizăm unirea cu un teritoriu furat pe nedrept, nu să recunoaştem un nou stat românesc independent în Europa aşa cum propagă şi azi preşedintele intereselor geo-politice germane Klaus Iohannis. Nu a fost o greşeală trecerea Nistrului din punct de vedere militar, cum susţine ca un istoric ceauşist Mihai Stoenescu, ci a fost o acţiune corectă din punct de vedere strategic, pe care ofiţerul de la biroul de informaţii internaţionale ar fi trebuit să o ştie. E adevărat nu trebuia implementată administraţia românească dincolo de Nistru, dar şi aici lucrurile se pot discuta. Într-un război se merge până la înfrângerea inamicului, până la capăt, nu se opreşte ofensiva ca tancurile lui Guderian la Dunkuerque. În altă ordine de idei, SUA a făcut eroarea de a crede că Rusia se va integra politicii globaliste americane cum crede Mihai Stoenescu, parcă e directorul Centrului de istorie Brzezinski, nu a celui cu numele lui C. Giurescu. Eu aş pune şi invers întrebarea: de ce America nu ar vrea să fie în curentul globalizat promovat de Moscova? Sunt două mari puteri, la urma urmei, care îşi afirmă întâietatea. În această „probaţiune”, Stoenescu gândeşte ca un inginer intrat în politică nu ca un istoric obiectiv, dezbărat de „isme” trecătoare. La fel şi în chestiunea federaţiei balcanice, care o prelucrează ca un ofiţer de presă de la Bruxelles, nu ca un istoric scormonitor al adevărului şi al paradigmei aromâneşti, care ne leagă pe noi românii, cultural şi spiritual, cu popoarele de la sud de Dunăre. Ridicarea în slăvi a lui Nicolae Titulescu în 2015, când au ieşit la iveală acţiunile sale de concubinaj politic secret cu sovieticii în dauna interesului naţional, dovedeşte că Mihai Stoenescu nu a depăşit viziunea istoriografiei ceauşiste din anii 80, în care la Teleenciclopedia şi emisiunile politice de la TVR, ni se prezenta ode modelului titulescian, dovedit ulterior falimentar, care a dus la raptul teritorial din 1940, cu complicitatea directă a Moscovei şi Berlinului. Propaganda electorală pe care o face la şase luni după alegeri, Mihai Stoenescu, preşedintelui sas şi lutheran Klaus Iohannis pe care l-a votat în noiembrie anul trecut şi ar fi votat şi un pakistanez în funcţia supremă, se bate cap în cap cu „osanalele” de tip comunist aduse BOR, pe post de perdea de fum pentru neiniţiaţi naivi şi creduli, care în loc să se lumineze de la Adevăr, se iluminează de la templu necunoaşterii.
Sunt de acord cu aserţiunea lui Mihai Stoenescu că în 1989 a pus mâna pe putere o clică criminală, care s-a cocoţat pe cadavre, dar nu pot fi de acord ca istoriografia epocii să fie prezentată în maniera unui curent ce-şi trage sevele ideologice din naţionalismul comunist, care a lovit în religie şi a uitat de spiritualitate, pentru a perpetua o anumită tipologie istoriografică „securistică”, de tip conspiraţionist, întunecată şi întortochiată. Bombele istorice răsuflate aruncate în media ale lui Mihai Stoenescu că Iuliu Maniu, între anii 1941 – 1947, era agent britanic cu pseudonimul secret Tom şi era plătit de SOE, îmi par decupate din rechizitorul de la Tribunalui Poporului, cu binecuvântarea lui Vîşinski şi Stalin. Despre colaborarea lui Iuliu Maniu cu englezii într-o altă manieră ne spune şi Corneliu Coposu în recentele sale memorii publicate, în 2014. Lucrurile, din punct de vedere istoriografic sunt mai complicate şi nu e momentul să cădem într-o teorie conspiraţionistă care sminteşte deliberat masele, în numele unui adevăr fals cu zdrăngănit de „medalii socialiste”, care au dus la intrarea cu surle şi trâmbiţe a intervievatului în PCR, în anul 1987. Cel mai tare ma intrigat cum istoricul respinge şi expediază în câteva cuvinte teoria originii dacice a poporului român, dovedind că e un ignorant, care nu a citit niciodată cărţi scrise de Nicolae Densuşianu, Nicolae Miulescu, Vasile Pârvan, Dumitru Berciu, Hadrian Daicoviciu sau I.H. Crişan. Trunchiul etnic dac al poporului român nu poate fi ignorat de dragul teoriei latiniste, de factură politică a Şcolii Ardelene şi a istoricilor de la sfârşitul secolului XIX. Romanizarea a cuprins doar un sfert din Dacia, circa 170 de ani. Să-mi explice mie şi românilor, Mihai Stoenescu cum vorbeau urmaşii dacilor liberi din Maramureş sau de la Bug, dincolo de Nistru, în secolele VIII/IX protoromâna, conform cronicilor bizantine? Se organizau excursii cu şcoala de la Nistru la Sarmisegetuza, pe drumuri desfundate în provincia romană, ca să înveţe copiii daci limba latină a cuceritorului? Dacii să fi fost, oare, primul popor în care copiii, în loc să înveţe limba maternă o învăţau pe cea “taternă” la întoarcerea acasă, după ce mamele lor se cuplau cu soldaţii romani? Dincolo de glumă şi întrebări retorice ludice, vă ofer un exemplu istoriografic evident: la 1700, Transilvania a fost cucerită de Austria, care a implementat o birocraţie temeinică şi minuţioasă. 218 ani, mai mulţi ani decât a stăpânit Roma doar un sfert din Dacia, ţinutul Ardealului a fost administrat de Austria, câteodată şi cu tunurile când le-au distrus bisericile ortodoxe românilor. Şi totuşi, la 1 decembrie 1918, românii din satele Geaca, Avrig, Fericet, Iclod sau Mociu, vorbeau limba română sau germana? Vă las pe voi să-mi răspundeţi? Istoria are şi o logică a bunului simţ. Unii istorici se nasc cu puterea de a simţii logica istoriei, alţii preferă curentele istoriografice la modă care aduc bani şi popularitate imediată. Calea istoriografiei româneşti nu e o întoarcere metodologică la un trecut marxist, ci o abordare modernă, deschisă, serioasă bazată pe izvoare, documente şi surse, într-o sinceritate interpretativă a istoricului cu sine însăşi şi faţă de poporul din care face parte.
Balteanu Viorica
Activista de partid intre 1972-1989 cu mare succes in propasirea pe inalte culmi ale socialismului a invatamantului politico-ideologic al PCR.
„Iesita” din gaoacea emanatilor de la lovilutia din Timisoara cu un ciolan maare de tot: un post la Universitatea Timisoara.
Dezbinatoare de vieti
Parasita de amantul mai tanar – italianul Cannata pe care l-a adus sa „predea” la tinerele din Romania. (mare scandal cu reverberatii la MAE, la un pas de conflict diplomatic)
Indarjita luptatoare pentru reinstaurarea monarhiei de Hohenzolern in Romania – in special pe tradatorul Mihai
Extirpata din UVT cu priejul pensionarii fortate, cand a declarat ca persoanele de la conducerea UVT se ocupa cu astrologia, numerologia si studierea vampirilor şi a strigoilor.
ACEASTA PERSOANA DE ULTIMA SPETA ARE TUPEUL SA IMPUNA STERGEREA DE COMENTARII ???????????
CU CE DREPT ? SE PUNEA PUMNUL IN GURA PRIN CENZURA IN PERIOADA REGALISTA SI APOI SECURISTA !!!!!!!
Domnule Ionuţ Ţene, sunt obligată a semnala prezenţa pe acest blog a unui decerebrat, care calomniază aberant, cu dezinvoltura cu care inspiră aer curat şi expiră venin şi tot felul de invenţii de coşmar. Insist a-mi fi dat concursul în identificarea ipochimenului, spre a-l putea chema în faţa instanţei, deoarece, ascunzându-şi identitatea ca un laş demn de dispreţ, postează abjecţii aiuritoare aproape oriunde adaug comentarii pertinente, civilizate. Desigur, voi apela şi la un avocat penalist spre a fi consiliată. Mulţumesc!
Stimată doamnă,
În primul rând, dacă tot postați comentarii aici, atunci măcar rasfoiti paginile Națiunii. Nu este un blog, ci un ziar. Apoi, dacă aveți ceva de semnalat, adresați-vă redacției, nu colaboratorilor. Şi nu în ultimul rând, nu mai vehiculați amenințări de cenzurare a comentariilor.
Vă apreciez şi vă respect opiniile, dar ziarul are propriul sistem de stopare în cazul comentariilor care conțin cuvinte obscene. In rest, este vorba de interpretări şi un subiectivism specific fiecăruia dintre noi, din fericire un garant al diversității de opinii. Națiunea nu face poliție cibernetică, iar alte nelămuriri le găsiți în secțiunea Termeni şi condiții. Tot binele şi aşteptăm comentarii, nu „dialoguri” specifice rețelelor sociale. Mulțumim pentru înțelegere.
Cezar Adonis Mihalache
Dir edit
Distinse domnule Cezar Adonis Mihalache,
La spaţiul dedicat comentariilor la fiecare articol m-am referit atunci când am folosit substantivul BLOG, nu la cotidianul NAŢIUNEA.
Mi-e greu să înţeleg acuza referitoare la ameninţări pe care le-aş fi făcut privind o cenzurare a comentariilor. Pur şi simplu individului care aberează inventându-mi o biografie cu totul străină mie i-a fost oprit accesul la comentarii de către alte periodice, care şi-au respectat statutul de publicaţie ce se dezice de trivialitate, calomnie, minciună, vulgară misoginie. Extrem de bizar ar fi ca personajul băsist să se simtă ocrotit pe blogurile de comentare a materialelor jurnalistice publicate în NAŢIUNEA.
Exact în sensul acesta, aştept ca redacţia ziarului NAŢIUNEA să concretizeze specificaţia “Ne disociem de mesajele cu caracter rasist, xenofob, antisemit, calomniator, insultător, defăimător, obscen sau indecent publicate pe site de utilizatori în secţiunea de comentarii”, din propria secţiune de TERMENI ŞI CONDIŢII. Personajul care m-a calomniat şi insultat în repetate postări a recurs exact la MESAJE CU CARACTER CALOMNIATOR, INSULTĂTOR, DEFĂIMĂTOR, OBSCEN, INDECENT, dar — destul de curios — fără a fi, până în acest moment, admonestat în vreun fel de către conducerea publicaţiei cotidiene NAŢIUNEA.
Pentru a clarifica lucrurile precizez că NU am fost niciodată activistă de partid; NU am pretins niciodată a fi fost revoluţionară, motiv pentru care nici NU aveam cum să profit în vreun fel de ceva ce NU am susţinut că aş fi făcut; am fost angajată prin concurs la UVT, fiind unicul italienist timişorean cu reputaţie internaţională, în 1990; este notoriu că NU am cultivat niciodată amantlâcuri în instituţia în care mi-am împlinit cariera universitară, necum cu pretinsul cadru didactic Cannata, ce n-a absolvit nici şcoala obligatorie de opt ani, în ţara lui, însă care fusese introdus de personaje dubioase, cu încălcarea legislaţiei în vigoare, în Facultatea de Muzică a UVT, fiind plătit timp de nouă ani ca lector universitar, individ care este un notoriu homosexual cu comportament de pedofil sadic, a cărui înlăturare din UVT, la cererea disperată adresată mie de studenţii molestaţi sexual şi torturaţi sălbatic, s-a realizat prin munca competentă de investigaţii a unor poliţişti de mare profesionalism, de presă, apoi, de mine şi de zeci de alte persoane sesizaţi. Acest lucru s-a petrecut în 2006, după ce, în 2005, impostorul Enrico Cannata, simpatizat tocmai de amicii calomniatorului cu personalitate multiplă, fusese înlăturat deja din Colegiul ION VIDU din Timişoara, pentru hărţuirea unor elevi de gimnaziu (pe un copil de 12 ani din acea şcoală şi-l făcuse partener de viaţă, de prin anii 1998-2000, ceea ce este şi în prezent), iar, mai înainte, i se interzisese accesul în Liceul de Muzică din Arad, pentru molestarea sexuală a unui elev, în public, în prezenţa altor elevi şi a unor cadre didactice autentice.
Acelaşi calomniator cu probleme identitare grave (se ascunde îndărătul unor pseudonime, când masculine, când feminine, atunci când nu evită total a inventa vreo semnătură proprie, în schimb, batjocorind numele meu, care nu este o ficţiune, subsemnata fiind un om respectat, perfect responsabil pentru propriile fapte, sau calomniatorul chiar inventând — pe acest blog de comentarii al articolului CÂND INGINERII SCRIU ISTORIA: CAZUL ALEX STOIENESCU! — o aiuritoare FISA DESCRIPTIVA a unor susţineri de coşmar) mai face afirmaţia halucinantă că… eu l-aş fi “adus să predea tinerelor din România” pe impostorul Cannata, iscând… un incident diplomatic?!? Incidentul diplomatic a fost provocat exact de Otilia Hedeşan, prietena portocalie a calomniatorului cu identitate cameleonică: în 2010, desfiinţase abuziv nouă masterate, între care şi unul de Arheologie romană, la care se predaseră, ani la rând, importante noţiuni despre traco-daco-geţi, despre etnogeneza românească. Cu masterul de Italienistică nu i-a reuşit scamatoria, iar la cererea ministrului de Externe din acel moment, domnişoara decan Hedeşan a fost sancţionată cu mustrare de către Senatul UVT, în urma protestelor diplomatice depuse la Ministerul Afacerilor Externe al României de către Ambasada Italiei la Bucureşti, ca urmare a acţiunilor iresponsabile ale domnişoarei în chestiune. Ceea ce nu l-a împiedicat, patru luni mai târziu, pe aventurierul Daniel Funeriu, pe-atunci ministru (amic al citatelor personaje adulate de calomniator), sfidând legislaţia în vigoare, să o promoveze pe duduia proaspăt sancţionată ca preşedinte al CNATDCU Filologie, calitate din care a putut comite numeroase alte abuzuri foarte grave, până în septembrie 2012.
Este bine de ştiut că semianalfabetul Cannata nu avea cum să predea vreodată la specializarea de licenţă în ITALIENISTICĂ, de mine ctitorită, cu începere din 1 octombrie 1997 şi coordonată de mine până în 30 septembrie 2012 (în 24 ianuarie 2012 împlisem 65 de ani, fusesem pensionată, din 25 ianuarie, conform legii, dar — tot conform legii — am continuat să-mi predau până la finele anului academic 2011-2012 cursurile la ciclul de licenţă şi la masterul CIVILTÀ ITALIANA E CULTURA EUROPEA, de mine fondat în 2008 şi condus în calitate de director). Impostorul a predat flaut, ba chiar şi un curs de Teorie muzicală (până i-am dovedit impostura, în ianuarie 2006) — deşi nu cunoaşte bine limba română şi nu are nici măcar studii liceale!?! — la Facultatea de Muzică a UVT, cu sediul în altă locaţie (Piaţa Libertăţii), nu în Bd. Vasile Pârvan, unde funcţionează Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, în Aula DANTE ALIGHIERI, ţinându-mi eu cursurile, seminariile de Limbă, literatură şi civilizaţie italiană, precum şi alţi colegi cu STUDII SUPERIOARE FILOLOGICE.
Tot pentru a limpezi detalii semnificative: în 1995, mi-a fost conferit premiul Universităţii pentru Străini din Perugia; din 1996, sunt membră a Comitetului ştiinţific al Asociaţiei Internaţionale GLI AMICI DI LEONARDO SCIASCIA (Milano); din 2003, sunt Cavaler al Republicii Italiene pentru merite culturale; din 2005, sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România; din 2008, sunt expert internaţional al Fundaţiei ROMUALDO DEL BIANCO (Florenţa). Am predat şi am conferenţiat în universităţi din Italia, Polonia, Ungaria, Slovenia; cu începere din 1982, am publicat 25 de cărţi, în România şi în Italia (unele scrise, altele traduse de mine), am publicat peste 150 de studii, articole, interviuri traduceri, în periodice din România, Italia, Grecia, SUA, Ungaria, Slovenia, Macedonia, cu începere din 1969. Alte cărţi, articole, studii, traduceri sunt în curs de apariţie, în ţară şi în străinătate. De decenii, reprezint cu rezultate deosebite cultura română în afara fruntariilor.
Nu insist asupra multor acţiuni personale ce nu sunt pe placul băsistului cu identitate incertă specializat în postări triviale, dar care acţiuni ale subsemnatei fac onoare patriei mele, ci mă voi mărgini a preciza numai că, în 15 martie 2012, am redactat şi dat publicităţii scrisoarea deschisă prin care dezavuam conferirea titlului de Doctor Honoris Causa al UVT impostorului H.-R. Patapievici, iar, în 17 martie 2012, am protestat în faţa UVT, contra acestei impietăţi. Exact amicii Mircea Mihăieş, Adriana Babeţi, Otilia Hedeşan ai calomniatorului cu identitate ascunsă cu laşitate au fost artizanii atribuirii acelui titlu nemeritat, într-un moment în care clica băsistă se credea eternizată la putere. Mircea Mihăieş a făcut presiuni enorme asupra conducerii UVT, laolaltă cu Adriana Babeţi şi Otilia Hedeşan minţind, în scris şi prin viu grai, că H.-R. Patapievici ar fi profesor universitar cu doctorat în Filosofie (de fapt, ipochimenul provocase inclusiv revolta autorităţilor competente germane, obţinând o consistentă bursă post-doctorală, deşi nu are doctorat, după exemplul amicului său Sorin Antohi) şi că ar fi un scriitor de valoare, când realitatea este una derizorie, iar personajul s-a “distins” numai prin antiromânism feroce şi prin prăduirea fondurilor ICR în interes propriu, al pretenarului său Mircea Mihăieş, precum şi al altor profitori portocalii. A se reţine că fusese eludată grosolan legislaţia domeniului, inclusiv deoarece propunerea de acordare a titlului de DHC nu fusese supusă atenţiei şi votului în Consiliul de Facultate de către decana din acel moment Otilia Hedeşan. În mod normal, titlul obţinut fraudulos de H.-R. Patapievici ar fi trebuit retras, cum solicitaseră şi încă aşteaptă multe personalităţi de marcă din patrie şi din diaspora.
Închei, precizând că nu am cerut a se face “poliţie cibernetică”. Solicit exact respectarea specificaţiilor din secţiunea TERMENI ŞI CONDIŢII a ziarului, CALOMNIILE, INSULTELE, DEFĂIMĂRILE, OBSCENITĂŢILE, INDECENŢELE neputând fi calificate drept “interpretări şi un subiectivism specific fiecăruia dintre noi, din fericire un garant al diversităţii de opinii”. Îmi este greu a crede că halucinaţiile unei minţi maladive precum cea a calomniatorului cu identitate viclean ascunsă pot fi definite drept OPINII respectabile, credibile, motiv pentru care aştept ca incidentele de felul menţionat să fie tratate corespunzător, conform legii de către conducerea ziarului, pentru ca vinovatul să-şi primească sancţiunea cuvenită.
Cu aleasă consideraţie,
Viorica Bălteanu
Acest lung comentariu cred ca este suficient ca Replica la adresa celor ce v-au comentat… comentariile şi care v-au lezat cu anumite etichete (pe care constat ca şi dvs le folosiți destul de des). Aşa ca topicul pe acest subiect va fi inchis aici.
Am fost elevul doamnei profesoare Balteanu. Toata clasa astepta orele sale ca pe o sarbatoare. Era tanara, frumoasa, foarte ades imbracata cu ie, ne-a invatat sa iubim poezia, sa ne mandrim cu neamul nostru romanesc, stie foarte multa carte, e un om bun, delicat, hotarat…
Nenorocitul care a postat propria lui mizerie dar sustine ca se refera la doamna noastra profesoara este un DEMENT.
De acord cu multe opinii ale autorului, dar îl rog să-mi specifice cum se scrie (spune) în limba dacă ACEASTA ESTE PATRIA MEA FRUMOASA.
Mulţumesc!
@Viorica Bălteanu
se scrie / aude așa: „ACEASTA ESTE PATRIA MEA FRUMOASA”
…
În plus, Patria mea nu are nevoie de publicitate negativă de la fitecine care se crede mare cacaler italian și pledează pentru regat cu rege străin de țară.
Așa că lasă-ne, Viorico, și du-te cu iapa, ca să cureți ceapa.
Serios, domnule bădăran în travesti? Nu exclud ca postările unor troglodiţi care participă la spălarea creierelor, fiind năimiţi ai hahalerelor globaliste, să fie şterse de pe acest blog. AR FI CHIAR CAZUL!
D-na Balteanu ia vedeti dvs. nu cumva toti cei care va critica aici sunt Satanisti (cazul Colectiv ring a bell?) si trebuie pedepsiti?