În curând i-ar putea spune „Ministerul Loteriei Fiscale”. Dar nu al extragerilor hazard, ci al incompetenței guvernamentale, singura care pare a depăși, ca număr de variante, numărul de „câștigători” de la prima extragere a bonurilor fiscale. Iar felul de organizare a Loteriei Fiscului vine să demonstreze că, în matematica guvernării prin hazard, există totuși o constantă: ignoranța. Pentru că și acest mecanism „de recompensare” a cetățenilor care cer bonul fiscal este aidoma felului de managerierea a țării. Măsuri luate pompieristic-populist, fără analize, fără însumarea costurilor, că oricum le suportă contribuabilii, ori a eficienței previzionate, toate ca parte a unor exerciții din seminarul miniștrilor lobotomizați care, când eșuează, cu efecte devastatoare pentru credibilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri, sunt îndreptate grosolan prin azvârlirea altor aberații în fasolea inițială.
Când a inițiat „Loteria bonurilor fiscal”, ministrul Disco (pe lângă ăsta, și domnișoara funie-de-usturoi era parcă un mic geniu!) nu a luat în calcul numărul maxim posibil de câștigători. Iar sistemul gândit pentru premierea culegătorilor de bonuri (de prin coșurile de cumpărături și, meserie nouă în nomenclatorul de profesiuni, culegătorii de bonuri din ghene – că e mai efcient decât să strângi plastice și fiare pentru centrele de colectare!) nu a ținut cont de probabilitatea matematică a șansei ca numărul de câștigători să fie egal cu numărul de cumpărători din ziua decisă prin tragerea la sorți.
Așa că, deși nimeni nu se aștepta ca la prima extragere să avem un număr de câstigători apropiat de maximul înregistrat vreodată la jocurile Loteriei (clasice), totuși, nici nu ne gândeam la înmulțirea câștigătorilor în medie geometrică.
De aceea, în clipa în care Loteria Fiscală a centralizat 9000 de câștigători, ministrul a început să caute „îndreptări” ale sistemului. Când s-a ajuns însă la 15 000 de posesori de bonuri, acesta a început să vină cu trăznăi și mai „dezvoltate”. Ba, să se schimbe metodologia, prin organizarea de extrageri pe grupe de produse, ba să se recompenseze cștigătorii, nu cu bani, ci prin… deduceri din impozitele pe cap de contribuabil. Doar că ministrul nu a spus ce deduceri va „câștiga” cetățeanul colector de prin tomberoane când acesta nu are, nu fișă de venit, ci venituri?!
Dar ultima versiune de corectare a aberației inițiale este cu adevărat demnă de numele acestui guvern, ministrul propunând selectarea dintre câștigători ai unui număr limitat de câștigători-recompensați. Maxim 100! Eventual ăia care au și carnet de partid în culoarea casei de marcat (constribuabili) a guvernului!
Cum vor fi selectați cei 100 din lotul de 10-15 000 de posesori de bonuri fiscale „câștigătoare”? Evident, printr-o altă… extragere! Așa, o loterie a loteriei. Eventual și cu o ruletă rusească, mai eficientă ca final selectiv.
Astfel, ministerul finanțelor a ajuns să aibă ca prioritate dezvoltarea variantelor de extrageri loto! Și asteaptă probabil de la Loteria Națională structurare fiscală a țării. Ba, ministrul Disco ar putea completa regulamentul inepțiilor prin măsura dotării inspectorilor ANAF cu minirulete, că beculețe albastre au oricum pe capotele mașinilor, prin „extrageri” urmând a fi aleși fericiții câștigători ai maratonului ultrafiscal. Iar aceste sesiuni de extragere să fie eventual realizate cu autograf-olograf în beciurile (ne)domenști ale structurii terifiante de altădată.
Și totuși, poate că la următoarea loterie se va face și o extragere în și pentru guvern. Să vedem care cade pe post de popa prostu pe mâna aberațiilor și pleacă. Poate va fi chiar ministrul Disco, ăsta care a venit cu idei reparatorii la propria-i problemă, propunând „o soluție la loteria bonurilor fiscale”. Că doar ceea ce trebuia să fie ideea cincinalului pontist a devenit, cum altfel?, o problemă! Ei, și de parcă ar fi prima!
Lasă un răspuns