Pe tobogan…

Cad măştile de pe fetele politicienilor una după alta. Şi nu este vorba despre corupţie, deşi, în toate cazurile acţiunile unor politicieni pot fi asociate cu faptele de corupţie. Iată cazul baronului de Iaşi, primarul Gheorghe Nichita. Unul dintre liderii PSD ce trecea drept o figură serioasă, în contrast, să zicem, cu un Marean Vanghelie sau Radu Mazăre…

Dar eu mă întreb ce feţe or fi făcut Vanghelie şi Mazăre când l-au văzut în arestul Poliţiei Capitalei? S-or fi tăvălit pe jos de râs! „Noi ca noi, da’ tu? Ai pus poliţia locală să o urmărească pe fufa aia şi pentru asta eşti aici? Râd şi curcile de tine!” Dar până şi Vanghelie şi Mazăre ar risca să fie străbătuţi de un sentiment de invidie. Păi, cum să nu stârnească invidie când vezi încercările unui om de 60 de ani să-şi prindă iubita cu boticul în caşcavalul interzis? Cum să nu fii invidios, văzând ce armata de buldogi a mobiliozat întâiul gospodar al Iaşiului pentru a o ţine pe cea care-i este dragă pe drumul drept al moralităţii forţate? Cum să nu fii invidios când vezi ce idei năstruşnice de control are domnul Nichita cel năbădăios şi iubăreţ, ce momeli infailibile scoate la intreval?

Gheorghe Nichita era un model pentru liderii PSD de succes. Iată că totul a fost o minciună, întreţinută pe parcursul a trei mandate. Şi-a folosit funcţia pentru a-şi subordona instituţiile în interes personal. Dar eu mă întreb cum de a făcut avere fără să aibă nici o afacere? Aşa ceva nu este posibil. S-a înhăitat cu interlopi pentru a-şi spiona amanta, ca în cele mai proaste filme cu mafioţi. S-a compromis mai urat decât au făcut-o primarii deja arestaţi. Circulă vorba printre cei corupţi că a fura o sumă urmată de şase zerouri nu este o ruşine. Dar ceea ce a făcut primarul Gheorghe Nichita este de o extremă cădere morală la care poate ajunge o persoană publică. În timp se va vedea că imaginea PSD va avea mai mult de suferit din cauza primarului imoral din Iaşi decât de pe urma lui Marean Vanghelie.

De fapt, scena publică este ocupată în cea mai mare parte de pseudo-politicieni. Niciodată nu au ajuns atâţia oameni nepregătiţi profesianal şi moral în funcţii de răspundere. Partidele sunt practic acaparate de clanuri. Persoanele oneste, pregătite profesional, capabile să se sacrifice pentru binele public, sunt excluse de la orice promovare. Chiar dacă se organizează concursuri, partidele cenzurează candidaţii. Este că şi cum la o proba de atletism s-ar putea înscrie numai ologii. Toţi cei pe care-i vedem bătând pe la porţile DNA cam fac parte din această categorie, evident cu excepţii.

Nu instituiţiile de forţă vor curăţa lumea politică. Dacă se întâmplă să fie eliminaţi o parte dintre cei care şi-au făcut o religie din furt, când dispare câte-un hoţ, alţii trei-patru îi iau locul. Şi asta e foarte grav. Aceasta este adevărata tragedie a României.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*