Punctum in disputa: Demonii în Biblie

Cele patru evanghelii ne relatează viaţa pământească a lui Iisus Hristos; ne descriu modul în care Fiul Omului a slujit oamenilor. Din versetele care au ca obiect misionariatul pământesc al Mântuitorului o treime descriu acte de scoatere a demonilor din cei posedaţi. Dintre toate minunile săvârşite de Iisus cele mai multe sunt legate de actele de exorcizare. Sunt de zece ori mai multe versetele care descriu acest tip de minune (scoaterea de draci sau demoni) decât cele care descriu actele Sale de înviere din morţi a unor oameni. De şapte ori mai multe sunt actele de exorcizare făcute de Iisus decât actele de curăţire a rănilor leproşilor. Găsim mai multe relatări despre scoaterea necuratului decât numărul  total a faptelor de iertare a păcatelor. Vorbim aici exclusiv de izbăvirile de păcate din timpul vieţii Mântuitorului.

De fapt Iisus , conform relatărilor evaghelice se ideletnicea mult mai mult cu „muncirea” demonilor decât cu săvârşirea oricăror altor minuni. Cu toate această importanță acordată de evanghelii actelor de exorcizare, azi parcă s-a pierdut accentul  acordat de biserică acestei taine: cea a exorcizării. Ba, mai mult, parcă clericii de azi sunt stânjeniţi când se deschide discuţia despre cei posedaţi şi vindecarea lor în numele lui Iisus Hristos. Nu este locul şi nici nu sunt persoana vrednică să răspundă la această întrebare: de ce azi biserica tace stânjenit în faţă atacului diavolului şi de ce îi persecută pe acei slujitori ai altarului care se lansează în lupta cu necuratul? A fost odată un caz Tanacu…

Mare parte a Faptelor Apostolilor se ocupă cu modul în care biserica primară se raporta la demoni respectivi, la cei posedaţi. Faptul că exorcizările apar atât de des în Noul Testament arată cât de important era acest lucru pentru creştinii primelor secole. Alungarea demonilor nu a fost un act minor în biserica primară, ci a fost în centrul serviciilor religioase săvârşite în beneficiul închinătorilor. Pentru cei mai mulţi creştini – mulţi dintre ei necatehizaţi suficient astăzi din păcate – mântuirea de păcate este ceva ce va surveni cândva, după momentul morţii trupului lor. Dar, aşa cum reiese din evenimentele descrise în evanghelii, mântuirea, iertarea de păcate reprezintă ceva actual, ceva care se petrece aici şi acum, în fiecare clipă a vieţii pământeşti.

Vindecarea de boală, curăţirea de lepră şi eliberarea de demoni sunt acte care s-au petrecut aici şi acum (mai exact acolo şi atunci, undeva în spațiul apropiat în timpul vieţii beneficiarilor acestor minuni). Cei mai mulţi beneficiari ai minunilor săvârşite de Iisus erau evrei -dar nu numai-; evrei care erau mai mult sau mai puţin într-o relaţie de apropiere cu Dumnezeu, ei frecventând Sinangoga şi păstrând legea locului şi cutumele religioase.

Vechiul testament este şi el plin de relatări asupra prezenţei demonilor, scriere cu care evreii erau familiarizaţi. Din acest motiv Iisus a fost înţeles de auditoriul Său când alungă demonii sau discută despre posedarea oamenilor de către duhurile necurate. Cele mai multe informaţii  vetero testamentare despre demoni azi ne sunt puţin cunoscute pentru că foarte puţini dintre noi citim scripturile ebraice şi dacă totuşi o facem de cele mai multe ori ne limităm la a citi doar psaltirea şi eventual rugăciunea Regelui Manase. (va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*