Actorul, regizorul şi pedagogul Ştefan Velniciuc a primit pe 5 iunie 2010, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa. Într-un amplu interviu acordat cu această ocazie jurnalistei Mirela Stângă de la cotidianul „Telegraf” din Constanţa, domnul Ştefan Velniciuc vorbeşte despre mişcarea studenţească artistică de la malul mării şi nu numai, despre începuturile carierei sale de actor şi despre profesorii providenţiali pe care i-a avut. „La Facultatea de Teatru, fiind vorba de o facultate vocaţională, unde datele iniţale ale candidatului contează foare mult, este foarte importantă selecţia, iar viaţa dovedeşte că procentul celor care la absolvire reuşesc să se şi impună variază în funcţie de cum se prezintă… recolta. În artă – am avut posibilitatea, pe parcursul a mai bine de patru decenii, să constat acest lucru – există, la admitere, ani bogaţi şi ani săraci, ca în agricultură. Am avut, de multe ori, bucuria să constat că, în urma eforturilor de pregătire prin care au trecut studenţii, îndrumaţi de profesorii lor, au apărut rezultate care m-au bucurat şi care se impuneau. Am constatat că nu numai pasiunea este ceea ce îi susţine, ci şi calităţile lor şi o îndrumare adecvată.”
La festivitatea onorantă de înmânare a titlului de Doctor Honoris Causa, Prof. univ. dr. Ştefan Velniciuc şi-a amintit de cel care i-a îndrumat consecvent paşii, şi anume marele om de teatru Petrică Gheorghiu, actor la Teatrul Bulandra, care a pregătit foarte mulţi artişti. „…Însă, până a-l cunoaşte pe Petrică Gheorghiu, au fost foarte multe încercări în liceu. La Liceul „Sfântul Sava”, care, pe vremea aceea, se numea „Nicolae Bălcescu”, chiar în clasa a VIII-a, soţia lui Camil Petrescu, Ghighi Petrescu, actriţă la Teatrul Nottara, a montat cu noi piesa „Bălcescu”, de Camil Petrescu. Am fost coleg cu cei doi fii ai lui Camil Petrescu, Ocu şi Camil. Unul dintre ei juca în acest spectacol cu care am participat la concursuri şi am luat şi premii. Acesta a fost începutul de drum, după care m-am întâlnit cu foarte mulţi „profesori”. Fac parte din categoria fericită a celor care au fost alături de mari actori ai teatrului şi filmului românesc. E vorba de George Calboreanu, cu care am avut o relaţie foarte strânsă pe durata filmărilor la „Fraţii Jderi”, Marcela Anghelescu, Ion Lucian, sub bagheta căruia, mai târziu, am evoluat în teatru. Profesorii nu sunt cei pe care ţi-i scot în cale întâmplarea sau sistemul organizatoric. Ei sunt cei cu care îţi descoperi afinităţi şi care te îndrumă indirect.”
Actorul Ştefan Velniciuc s-a născut la 30 ianuarie 1949, în urbea bucureşteană. A învăţat la Liceul Nicolae Bălcescu (în prezent Sf. Sava) din capitală şi a absolvit în 1971 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie. În acelaşi an devenea asistent universitar la I.A.T.C., iar în anul 2004 a devenit doctor în teatru şi profesor universitar. A jucat pe scena Teatrului Nottara din anul 1968 şi până în anul 1970 în spectacole precum „Frumoasă duminică de septembrie” de Ugo Betti sau „Vijelie în crengile de sasafras” de Blas de Ottero şi pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în „Regele Lear” de W. Shakespeare (rolul lui Tom Nebunul), Vlaicu Vodă de A. Davilla (rolul Mircea Basarab). A jucat apoi Teatrul de Stat din Sibiu în rolul principal din „Don Juan” de Moliere. Din anul 1972 până în anul 1989 a jucat la Teatrul Lucia Sturza Bulandra, în „Vicarul” de R.Hochut (rolul Rutha jr.), „Tineri căsătoriţi caută cameră” de Roscin (rolul Ivanov), „Undeva, o lumină” de Doru Moţoc, „Casa cea nouă” de C.Goldoni, „Floriile unui geambaş” de Suto Andrasz, „Mormântul călăreţului avar” de D.R.Popescu, „Sâmbătă la Veritas” de M.R. Iacoban, „Cadrilul” de O.Wilde, „Între etaje” de D. Solomon, etc. La Teatrul Constantin Tănase a interpretat rolul lui Pleşoianu din spectacolul muzical „Nota 0 la purtare” de Octavian Sava, la Teatrul Excelsior a jucat în „Mica sirenă” de Al. Mandy, în rolul lui Triton, împăratul apelor, la Teatrul Mundi în „Măsură pentru măsură” de W.Shakespeare. A apărut în peste 100 de filme româneşti sau străine, dintre care putem menţiona: „Săgeata căpitanului Ion” – regia A. Micheleş, „Ciprian Porumbescu” – regia G. Vitanidis, „Fraţii Jderi” – regia M. Drăgan, „Ştefan cel Mare – Vaslui 1445” – regia M. Drăgan, „Pe aici nu se trece” – regia D. Tănase, „Buzduganul cu trei peceţi”, regia C. Vaeni, „Mânia” – regia M. Veroiu, „Războiul de Independenţă” (seria TV) – regia S. Nicolaescu şi D. Tănase, „Rug şi flacără” – regia A. Petringenaru, „Vlad Ţepeş” – regia D. Tănase, „Ora zero” – regia N. Corjos, „Falansterul” – regia Savel Stiopul, „Zbor planat” – regia L. Mardare, „Munţii în flăcări” – regia M. Moldovan, „1848” – regia M. Moldovan, „Mircea” – regia S. Nicolaescu, „Întoarcerea Vlaşinilor” – regia M. Drăgan, „Vlaşinii” (serial TV) – regia M. Drăgan, „Wilhelm Cuceritorul” – regia Gilles Graugier şi Sergiu Nicolaescu, „Francois Villon” – regia Sergiu Nicolaescu, „Cei ce plătesc cu viaţa” – regia Ş. Marinescu, „Martori dispăruţi” – regia D. Mironescu, „Luchian” – regia N. Mărgineanu, „Pădurea de fagi” – regia C. Nichituş, „Salutări de la Agigea” – regia C. Diaconu, „Cetatea ascunsă” – regia A. Petringenaru, „Coroana de foc” – regia S. Nicolaescu, „Un bulgăre de humă” – regia N. Mărgineanu, „Zacharius” – coproducţie Franţa, „La peur blanche” (Franţa) – regia O. Chevarot, „Triunghiul morţii” – regia Sergiu Nicolaescu, „Dincolo de orizont” (film TV) – regia Şt. T. Roman, „Vlad the impaler” – regia A. Popovici, „James” – producţie BBC, „Second in Command” – producţie SUA, „Gryphon” – producţie SUA, „Fete cu lipici” – serial TV, „La urgenţă” – serial TV, „Sword of War”, „Ces amours-là”, serialul HBO „Umbre” (personaj Nea Puiu) și multe altele…
A dublat vocile unor personaje din filme de desene animate ca „Hercules”, „Vacanţa mare”, „Clubul lui Mickyie Mouse”, a interpretat roluri în spectacole de teatru radiofonic sau de televiziune. A regizat spectacole de teatru ca „Trei surori” de A. P. Cehov, „Anul viitor la aceeaşi oră” de Bernard Slade, „Eu când vreau să fluier, fluier” de A.Vălean, etc.
Prof. univ. dr. Ştefan Velniciuc este membru al U.N.I.T.E.R. şi membru al U.C.I.N., secretar al Asociaţiei Actorilor de Film şi membru al comitetului director U.C.I.N.
În anul 2004 a publicat lucrarea „Un timp grăbit şi teatrul său, reflexii şi reflecţii” la Editura Antet. După cum ne mărturisea şi Mihaela Toniţa, cronicar în al teatrului semn şi semne, soţia marelui actor Ştefan Iordache: „Cartea este o sinteză necesară a unei perioade complexe, neunitare, dar care devenită, acum, conştientă de ea însăşi, va determina o limpezime a valorilor, direcţiilor şi identităţii nationale. Este o analiză – mai întâi pe orizontală, apoi pe verticală, adică pe doua axe paradigmatice revelatoare, cuprinzătoare a fenomenului contemporan teatral românesc, şi nu numai, atâta vreme cât acesta este corelat cu cel universal.”
Este căsătorit cu Jeanine Stavarache, actriţa de valoare a Teatrului Odeon şi pedagog dedicat ce a predat Arta actorului studenţilor de la Facultatea de Arte a Universităţii Spiru Haret, de la Universitatea Ovidius din Constanța, dar predă și la UNATC-ul bucureștean. Are o fiică dintr-o căsătorie anterioară, actriţa Alexandra Velniciuc, binecunoscută din emisiunile TV pe care le moderează cu talent şi o amprentă unică.
Membru în juriile naţionale de film şi prezent în colectivele de colaboratori ai Filarmonicii „G. Enescu”, Muzeul Literaturii Române, ai Universităţii Cultural-Ştiinţifice Bucureşti, Prof. univ. dr. Hc. Ştefan Velniciuc a participat şi la diferite festivaluri şi turnee naţionale şi internaţionale de teatru, precum: B.I.T.E.F. – Iugoslavia (1970), Rasegno dei teatri Stabili -Firenze (1970), Sciacca – Coltabellotta (Sicilia-1994, 1995 şi 1999), Durham – Liverpool (Anglia 1978 şi 1990), Milano, Veneţia, Roma, Alger (2002), Paris, Ribera. A primit Premiul „Salvo Randone” la al V-lea Festival Internaţional de Teatru din Italia (Sicilia). Este prezent și în paginile prestigioasei publicaţii internaţionale „Who’Who în România”.
Pentru mine, prezenţa domnului Prof. univ. dr. Hc. Ştefan Velniciuc în cadrul colectivului de cadre didactice de la Facultatea de Arte îmi amintea de rolul pe care l-a interpretat în cunoscutul film istoric „Fraţii Jderi”, când era Alexăndrel, fiul marelui domnitor moldav Ştefan cel Mare (interpretat magistral de către Gheorghe Cozorici) şi se afla la concurenţă cu Ionuţ (Sebastian Papaiani), fiul cel mic al comisului Jder (interpretat de Geo Barton) pentru mâna Nastei, frumoasa fiică a unui mare boier de la curtea Moldovei.
…Ca un adevărat domn din vremuri apuse aflat în goana nebună a unei cavalcade războinice, participant la un turnir cavaleresc sau la un duel pentru mâna unei domniţe, domnul Prof. univ. dr. Hc. Ştefan Velniciuc nu uită că arta actorului este şi o taină spusă, o taină scrisă într-un fel aparte, cu un alfabet aparte, şi oferă tinerilor studenți și masteranzi scântei de suflet, scântei de foc cu care se poate descifra mesajul hieroglific al artei interpretative.
Luminoase precum stele sunt scânteile sufletului său mare…
Lasă un răspuns