Sunt înca sub efectul magiei… Timid, ca un școlărel cu ghiozdanul subsuoară, am pășit dincolo de visul meu târziu… Revăd cu ochii minții scena invitaților de onoare…. Ce onoare pentru mine să dau mâna cu cel mai vis dintre vise…! Dincolo de atmosfera caldă, ușor pastelată în acorduri de harpe volatile și cu miros de hârtie proaspăt tipărită, pașii te îndrumă spre un colț de meditație și iubire. Iubire de artă versificată. Emoții disipate de la scenă până în spatele sălii. Teribilă atmosfera…! Îmi ard obrajii!
Am venit foarte devreme, unii chiar de la depărtări de țară, urmați fiecare de propriul vis.
Cineva cu suflet mare s-a gândit să ne adune în mai puțin de-o lună… Elena Buldum, mulțumim! Și din sensibilitate pentru artă ne-a strâns pe toți sub aripile editurii Națiunea umflându-ne și noi penele de pui golași încă… Echipa de la Națiunea ne-a răsfățat. Noi în așteptare… Ce minunată stare…! Treptat, sala s-a umplut ochi de oameni ai culturii marcați de emoție dar și de curiozitate, toți fericiți, mulțumiți, relaxați și încântați în retină și simțuri de atâta exaltare manifestată de noi toți laolaltă. Toți cei care am putut veni… Emoții… O încărcătură extraorinară, vibrantă. Toți timizi, toți curioși… Ne-am descoperit unul pe celalalt ca niște copii mici. Surpriză cu răvașe… În sfârșit, suntem invitați pe mica și coheta scenă „Agora” și, pe rând, evoluăm în recital sau ca spectatori ori dând ad-hoc autografe, noi, cei cu vise târzii… dar nu întârziații…
Ei bine, membrii unui grup literar de pe Facebook au hotărăt să pună în cartea „Vise târzii” visele lor târzii la chemarea unei persoane deosebite – Elena Buldum din Spania, sub îndrumarea unui editor și poet prin mâna căruia au trecut multe astfel de vise – Romeo Tarhon, iar planul nostru a fost dus la îndeplinire rezultând o minunată antologie care a fsot lansată în ziua de 1 Iunie alături de alte patru volume desebite: „Norul de vise” de Vasile David din Italia, „Loreley și visul” de Petru Jipa din Germania, „Decembrie `89 – Ce a fost, ce a rămas…” de Cezar Adonis Mihalache și „Toamnă fatală” de Romeo Tarhon.
De la anunțarea proiectului, în doar o lună de foc automat în care 34 de coautori s-au întrecut în rime și metafore, s-a născut cartea „Vise târzii”, o minunăție rafinat redactată, totul fiind atent calculat: hârtie de calitate, copertă luxoasă, culoare, design… Lansarea a fost un adevărat succes încununat de munca asiduă din partea echipei de editori, cât și a noastră, a autorilor.
După prezentările celorlalte patru cărți a început un adevărat regal de poezie susținut de către noi, poeții prezenți la eveniment. Au aurmat emoții, sentimente, opinii, schimburi de experiență, duel elegant de cuvinte… La un moment dat parcă s-a deschis cerul… Este ceea ce am simțit… A fost minunat cum am putut să o simțim parcă alături fizic de noi pe Elena Buldum care, prin telefon și microfon, ne-a vorbit din Spania. Toți ochi și urechi… Știam cât de mult și-ar fi dorit și ea ca și ceilalți din alte țări sau din țară să fie împreună cu noi și să mângâie, măcar, volumul. Am avut sentimentul că ne-am reconstituit unul pe celălalt. Ne-am admirat fie mai în tăcere, fie mai cu voce tare, ne-am recunoscut unul în versurile celuilalt, nu doar după nume. Nimic nu a părut regizat, totul a fost spontan, natural și inedit. O atmosferă magică…
Mă plec cu recunostință, sufletelor care mi-au adus multumire! Vă multumesc!
Frumos!
Un vis devenit realitate….