De acolo, din înalt, gîndind la noi…

-mamei mele Maria, nobil suflet-

Mai săraca-i astă primăvară
Deși revin, acas’ nu te găsesc,
Mă rog la El să-ți lase-n loc ceresc
Tot ce-ai cerut în ruga cea de seară.

Plecai ’naintea primelor ninsori
Colindători n-ai așteptat să vină,
În locul, fără tine, de la cină
S-au grămădit ai dimineții zori.

Și alte ierni vor bate în fereastră
Nu te-or găsi, la tata ai plecat
Lăsînd în urmă nesfîrșit oftat,
Prea Bună Maică, amintirea noastră.

De acolo, din înalt, gîndind la noi
Mai dă-ne un semn, în suflet suntem goi.