De acolo, din înalt, gîndind la noi…

-mamei mele Maria, nobil suflet-

Mai săraca-i astă primăvară
Deși revin, acas’ nu te găsesc,
Mă rog la El să-ți lase-n loc ceresc
Tot ce-ai cerut în ruga cea de seară.

Plecai ’naintea primelor ninsori
Colindători n-ai așteptat să vină,
În locul, fără tine, de la cină
S-au grămădit ai dimineții zori.

Și alte ierni vor bate în fereastră
Nu te-or găsi, la tata ai plecat
Lăsînd în urmă nesfîrșit oftat,
Prea Bună Maică, amintirea noastră.

De acolo, din înalt, gîndind la noi
Mai dă-ne un semn, în suflet suntem goi.

One Response to De acolo, din înalt, gîndind la noi…

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *