Televiziunea Română… Locală

Suntem la un pas să consemnăm Televiziunea Națională sub sigla… „TVRL”! Dar nu ca o reîntoarcere la acronimul Televiziunii Române Libere, siglă sub care emisiunile televiziunii de stat din Decembrie ‘89 s-au lepădat de cenușiul celor două ore de propagandă ceaușistă, câștigându-și dreptul la demnitate, ci, într-o restrângere a caracterului național, pășind spre TVRL ca Televiziunea Română Locală. Pentru că, nu datoriile uriașe ale televizunii deranjează. Nici forma imorală de a colecta taxa TV. Și nici măcar emisiunile anoste ale unei televiziuni prăfuite sub incompetența editorială și aservirea politică… puterii.

Ceea ce deranjează este caracterul NAȚIONAL al Televiziunii publice. Iar când un lider al maghiarimii politice vine și ne vorbește despre necesitatea introducerii TVR în insolvență, ar trebui să deschidem bine ochii. Deja am fost văduviți de postul cultural al TVR și suntem în fața unei perspective în care emisiunile în limba maghiară vor exploda „decembristic”, de la cele câteva ore actuale, într-o televiziune cu emisie non-stop.

Și cum ar fi oare ca, în vreme ce TVR-ul românilor este azvârlit în insolvență, riscând inclusiv încetarea emisiei până la aprobarea în instanţă a planului de reorganizare (bașca faptul că insolvența ar da dreptul CNA de a dispune și scoaterea TVR din lista must-carry, adică din lista programelor obligatoriu la difuzare de către cabliști), studioul teritorial în limba maghiară să capete licență proprie, regională, așa cum prevede acordul PSD-UDMR-PCM. Da!, inclusiv „PSD-PCM”, pentru că, deși UDMR a adus pe ușa din dos radicalii Partidului Civic Maghiar la guvernare, punând la bătaie parte din posturile de secretari de stat pe care le-a obținut de la PSD, social-democrații nu s-au dezis nici până acum de „subacordul” de guvernare din aripa maghiară a Executivului.

Și nu este un scenariu fantezist, fiind deja consemnați nenumărați pași în acțiunea de destructurare a unor instituții simbol. Un proces care a început prin deculturalizarea brutală a TVR, a continuat cu „maghiarizarea” conducerii Radioului Național, apoi desființarea violentă sub pretextul ineficienței (financiare) a postului TVR Cultural, „întâmplător” chiar în vremea în care la șefia Ministerului Culturii era acela care astăzi, ca președinte UDMR, vine și „recomandă” introducerea TVR în insolvență sau chiar desființarea!, și care s-a accentuat după revenirea PSD-ului la putere, prin presiunile exercitate de către puterea pesedisto-hunistă pentru promovarea prin ordonanță de urgență a legii insolvenței care, pentru televziuni și radiouri, prevedea inclusiv „încetarea emisiilor până la aprobarea în instanţă a planului de reorganizare”.

La acel moment, sub impresia lăsată de desființarea OTV și dar mai ales a valului de amenzi date de CNA televiziunilor private, sub amenințarea directă  a pierderii licențelor de emisie în cazul neplatei amenzilor (!), puțini au fost cei ce și-au închipuit că diabolicul plan viza de fapt Televiziunea și Radioul public. O Televiziune care cu ușurință putea fi zdrobită din cauza datoriior imense, dar un Radio aparent improbabil de a putea fi împins în insolvență având o situație financiară execelentă. Dar, când s-a promovat propunerea reorganizării și „echilibrării TVR” în așa fel încât acesta să fie unit cât mai grabnic cu Radioul într-o societate, ar fi trebuit să vedem linia de finiș. Căci, orice „echilibrare” a TVR (fie și prin anularea datoriilor la bugetul de stat) nu ar fi decât o rezolvare temporară, iar fuziunea cu Radioul ar viza doar conturarea momentului în care viitoarele datorii ale televiziunii să îngroape deopotrivă și societatea actuală de Radiodifuziune. Pentru că o televiziune acumulează în mod inevitabil datorii și trage în cele din urmă și radioul în groapa insolvenței. Adică, doi dintr-o lovitură!

Și mai este cel puțin un semnal al loviturii de grație care se vrea a se da Radio-Televiziunii publice. Adoptarea în Senat, prin aprobare tacită, a unei legi care prevede plata abonamentului radio-tv doar de către abonații care doresc acest serviciu! Și care va fi primită cu brațele dechise de către abonați, mai ales după ce, tot ca parte a procesului de accentuare a dezgustului față de TVR (și emisiunile sale fade!), s-a vehiculat inevitabila creștere a taxei radio-tv. Și nu știm dacă inițiatorii legii de eliminare a obligativității plății abonamentului radio-tv sunt sau nu conștienți că sunt parte a unui plan de destructurare a TVR (mai ales că abonamentele obligatorii la televiunea publică se practică și în țările cu democrații avansate!), dar apariția acestei inițiative chiar în contextul în care se vorbește de insolvența TVR ar trebui să le dea de gândit.

Și dacă tot li se pare încă o stranie concidență, le mai oferim un argument! CCR tocmai ce a decis respingerea sesizării preşedintelui Traian Băsescu privind modificările aduse legii de funcţionare a Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. O „adnotare” dorită de puterea pesedistă și care prevede posibilitatea constituirii de firme private prin desprinderea unor structuri din TVR și Radiodifuziunea Română (prin acest „amendament” prevăzându-se că TVR/ SRR „pot înfiinţa persoane juridice de drept privat, pot dobândi calitatea de asociat în cadrul unor asemenea entităţi sau pot achiziţiona acţiunile/părţile sociale ale unei societăţi comerciale existente”).

Adică, falimentarea, forțarea falimentării prin anularea obligativității taxei radio-tv, aruncarea în insolvență, posibilitatea constituirii de societăți private pentru „salvarea a ceea ce se mai poate”, în fapt, pași pentru crearea Televiziunii Maghiare în Transilvania și sfârtecarea a ceea ce va mai rămâne din TVR (și poate și din Radioul național) între salvatorii-cumpărători precum Ghiță și Voiculescu. De fapt, punând umărul la destructurarea televiziunii și a radioului public-național! Adică a acelor entități de care avem nevoie mai ales în acest vremuri în care românismul este lovit din toate părțile.

Și spunem destructurare și nu lichidare căci, evident, puterea nu vrea să desființeze televiziunea publică. Dincolo de ruperea și enclavizarea studioului teritorial în limba maghiară într-o televiziune cu acoperire cel puțin regională, puterea vrea să-și păstreze partea leului. Mai ales într-un an electoral și mai ales într-un moment în care televiziunile private sun suspuse unei presiuni uriașe de polarizare.

P.S.:

Cu nesimțire, Kelemen Hunor vine și ne avertizează că sunt trei soluții posibile pentru TVR: „intrarea în incapacitate de plată, insolvenţa sau desfiinţarea televiziunii”. Adică, toate trasând lichidarea postului public național! Surpinzător? Nu, o simplă și stranie „coincidență”…